I know everything about nothing
Purgatoriul e un mit. Toți îngerii știu că nu există decât două direcții: alb și negru, bine și rău, paradis și infern. Iar doi dintre ei își așteptau sentința într-o anticameră divină.
– Ce crezi că se va întâmpla cu noi? întrebă primul. Continue reading →
Zice o fată care-și zice 22 aprilie, pe blogul Castanului, și pe care m-am gândit s-o contrazic, pe blogul meu:
1. Dragostea are nevoie de oameni.
Văzută mai devreme de pe Facebook: Continue reading →
Azi am intrat pe pagina de Facebook a celor de la FileList. Sau a celui de la FileList, care-și zice The God. Ultima postare, din 1 aprilie, suna așa: Continue reading →
Unul din lucrurile pe care le-am ignorat în timpul școlii a fost limba engleză. Un altul a fost o colegă de clasă, dar să nu divaghez . Odată ajuns pe internet, mi-a părut rău că am ignorat limba engleză, după cum mi-a părut rău că mai târziu, în facultate, am ignorat internetul, pe considerentul că nu-i o ramură pură și suficient de elevată a informaticii. Ei bine, odată ce devii adult constați că trebuie să cobori uneori, și anume periodic, timp de cam 8 ore pe zi, de la înălțimea existenței tale idilice în lumea reală, de exemplu pentru a munci și a te întreține. Continue reading →
Se apropie Paștele și, ca în fiecare an, pe unele bloguri au apărut articole ironice sau batjocoritoare la adresa unor cre(ș)tini ce sărbătoresc moartea unui prunc născut de o virgină acum peste 2000 de ani. Din punctul meu de vedere, astfel de articole sunt maculatură, iar ateii care le publică nu-s cu mult diferiți de acei pocăiți care-ți bat la ușă spre a te converti la religia lor sau de habotnicii care încearcă să-ți vâre adevărul lor pe gât. De ce, o să explic în rândurile următoare. Continue reading →
Să zicem că are loc un eveniment neobișnuit sau inexplicabil, iar la fața locului sosește o echipă de investigatori. Cum decurg lucrurile mai departe? Dacă filmul e bun, vom avea ocazia să-i urmărim pe aceștia, la început complet ignoranți, mergând pe firul indiciilor și al deducțiilor, care-i apropie, pas cu pas, de deznodământul final, într-o manieră realistă dar plină de suspans, care nu distruge misterul inițial. Într-un serial de categoria B, va exista o persoană (un consultant, un specialist, un psihiatru etc) care îți va spune de fiecare dată, încă de la început, cine este vinovatul, cum a procedat, care îi sunt motivațiile și ce se va întâmpla dacă nu-l vei prinde, după care totul se va rezuma la o cursă de adrenalină între ăia buni și ăia răi. În Alphas, numele acestei persoane este Rosen Lee. Continue reading →
N-am avut niciodată o mașină. De fapt, nici școala de șofer n-o am. Mă tot gândesc s-o fac, mai ales că mi s-a promis o mașină gratis. Continue reading →
M-a întrebat Cudi ce fac și mi-a zis să mai mâzgălesc ceva pe blog. Păi, ce aș putea să vă mai povestesc? În afară de faptul că câteodată1vă rog să-mi scuzați cacofonia: uneori câteodată are mai mult sens decât uneori dai peste filme de care n-a auzit nimeni, cu actori cvasinecunoscuți, din care nu poți urca nimic pe YouTube, pentru că „videoclipul dvs nu va fi disponibil decât în Canada”. Chestii de licențe, copyright & stuff. În sfârșit, sper ca Vimeo să nu-mi șteargă sau restricționeze clipul următor înainte de a apuca să-l vezi tu, dragă cititorule: Continue reading →
Cuvântul căpșuni a fost folosit atât de des ca plural al căpșunei, încât forma corectă, căpșune, ne sună astăzi aproape fals. Și cum uzul dă norma, DOOM a „legiferat”, cu mai bine de 12 ani în urmă1cred că apare în DOOM 2005, ambii plurali. Probabil peste încă 10 sau 20 de ani, nimeni nu va mai ști de ce limba română flexionează atât de voluptos și conține atât de multe excepții de la regulă. Continue reading →