Cazuri semnificative de prostie: Sam Ballard

E posibil ca titlul de mai sus să fie oarecum dur, mai ales având în vedere dimensiunea tragică a evenimentului pe care-l voi relata în continuare, dar, de vreme ce el a avut deja loc, măcar să învățăm ceva de pe urma lui. Așadar, scopul articolului este unul constructiv și nu defăimător. Continue reading →

Speranța nemuririi nu moare niciodată

Astăzi mi-a răsărit în minte, din nu se știe ce ungher al conștiinței, cuvântul Enkidu. Așa că l-am căutat pe Google și am ajuns la Epopeea lui Ghilgameș. Pe care încă n-am citit-o, dar cum mă aștept ca vizitatorii acestui blog să mă depășească la capitolul educație și cultură generală, subiectul nu ridică probleme, nu-i așa? Continue reading →

Și dacă filmul e un drog?

În replică (mai lungă, și ca atare trecută aici într-un articol în loc s-o las acolo sub formă de comentariu) la articolul Renatei pe tema adicțiilor, încep prin a mă confesa că nici eu nu știam că, în conformitate cu definiția de dicționar, acest cuvânt se referă în mod clar și precis la dependența de droguri. Unde drogul este, conform Organizației Mondiale a Sănătății, orice substanță care absorbită de organismul viu îi modifică acestuia una sau mai multe funcții. Și deci că nu-l poți folosi în sintagme precum „Netflix creează adicție”, pentru că Netflix nu-i o substanță care. Continue reading →

Copywriting la case mari

Ziarele  naționale din România (care acum activează exclusiv sau aproape exclusiv online, presa tipărită fiind moartă) au departamente ce se ocupă cu postarea de advertoriale, adică de articole publicitare. Doar că nici articolele în care să țeși o poveste în jurul unui produs nu-s o sarcină chiar ușoară. Pentru că: Continue reading →