Am asistat recent o dispută interesantă pe Facebook. Cineva – om inteligent, cultivat – spunea că Papa este infailibil și o mulțime de alții îl contraziceau cu argumente cât se poate de juste: că este și el om, că este supus erorii, că are interese politice etc. Ceea ce nu reușeau respectivii să înțeleagă este că interlocutorul lor nu la omul din spatele hainei bisericești se referea, ci la funcția sau investitura lui. La ideea de papă, dacă vreți. După cum nici eu, în rândurile de mai jos, nu la știință mă voi referi, ci la practicanții ei. Supuși, ca noi toți, posibilității de a greși. Și când spun „posibilitate de a greși” nu mă refer la abordările, cercetările și experimentele științifice, unde există mecanisme cu rolul de a preveni sau îndepărta eventualele erori, ci la posibilitatea de a greși ca oameni, adică de a face alegeri greșite. Continue reading →