Vodafone a preluat UPC

Cică acum două săptămâni Comisia Europeană a dat undă verde preluării de către Vodafone Grup a operațiunilor Liberty Global din România, Germania, Cehia și Ungaria, într-o tranzacție de 18,4 miliarde de euro. Mai aflu via Ruxandra Predescu că astăzi procesul de achiziție a fost finalizat. Și, spre deosebire de Ruxandra Predescu, nu sunt foarte încântat de lucrul ăsta. Continue reading →

Cui îi pasă de noi?

Ca un făcut, la câteva zile după ce vă invitam să postați bancuri despre Caracal, orașul a ținut să-mi arate că are și o dimensiune dramatică. Tragedia tinerei de 15 ani Alexandra Măceanu este zguduitoare: eleva a făcut autostopul, a fost luată de un individ care a sechestrat-o, a bătut-o și a violat-o, și, cu toate că ea a reușit să sune de 3 ori la 112 și să dea o mulțime de detalii, practic tot ce putea vedea despre locul, casa și camera în care se afla legată cu sârmă de picioare, datorită bâlbâielilor STS-ului (care a furnizat cel puțin două adrese greșite), a procurorului de caz (care fie nu știa legea, fie a raționat că-i mai inspirat să ceară un mandat de percheziție în loc să considere că fata este într-un pericol real și iminent, lucru care i-ar fi permis o intervenție imediată) și a polițiștilor (care au primit mandatul înainte de ora 3, dar s-or fi gândit că nu face să-l deranjeze pe suspect cu noaptea în cap, așa că au așteptat cuminți la poartă până la 6 dimineața), când în sfârșit organele de ordine au pătruns în casă, fata n-a mai fost de găsit. A fost găsit, în schimb, un butoi metalic cu cenușă, resturi de oseminte umane, câțiva dinți și niște bijuterii. Continue reading →

Dialoguri colțuroase

Dialog imaginar cu colega de muncă:

– Ce frumoasă ești astăzi! Îmi place cum îți vine noua culoare a părului – și da, am observat că ți-ai vopsit părul. Noi, bărbații, nu observăm asta aproape niciodată. În fine, arăți minunat și ai un aer mai special, un farmec mai aparte azi.
– Lol, te-ai certat cu soția? Vrei să mi-o tragi, sau ce?
– Nu. Vreau să-mi aduci o cană cu apă. Apropo, îți stă bine cu pantofii ăștia! Continue reading →

Cea mai frumoasă poză cu Luna

Dat fiind că s-au împlinit 50 de ani de la aselenizare, care-i cea mai frumoasă poză cu Luna făcută de voi vreodată? În caz că n-ați făcut niciodată, iată un bun prilej să vă scoateți aparatul foto de la naftalină. Nu-i musai să fie Lună Plină, acum e aproape Ultimul Pătrar și, vorba lui dam167, puțin mister nu strică niciodată. Continue reading →

De ce nu fac eu politică

Desigur, din când în când mai fac mișto de cei care o consideră pe Kovesi un fel de Corrado Cattani al României, precum și de cei care ies la mitinguri cu miile, încolonați frumos pe Facebook. Și io eram acum vreo 10 ani fix ca ei, cu sus Băsescu, jos PSD, după gratii cu corupții! Că veni vorba, e foarte interesant cum la găleata cu făină și ulei pică țăranii și pensionarii, în timp ce la ideile de pe rețelele sociale pică tinerii frumoși și liberi.1De unde rezultă că inteligența, cel puțin așa cum e definită de societatea actuală, nu te face imun la manipulare. Ca o altă paranteză, puteți să-l înjurați cât vreți pe Mircea Badea, pentru că, în pofida egoului disproporționat de care dispune și a limbajului spurcat de care uzează atunci când nu se află în fața camerelor de luat vederea, per ansamblu are dreptate cu ce spune. Revenind, mai fac câteodată mișto de cei care îi privesc pe useriști ca pe un fel de salvare națională. Dar dincolo de asta, nu fac politică, nu la modul real și serios. Iar motivul din care nu fac politică este că nu știu. Continue reading →

Mecanismul psihologic al proiecției

Albinuța zice că nu crede în proiecții. Și ne oferă pe post de argument:

Dacă mie nu îmi place omul politic X, mincinos și hoț dovedit, înseamnă că în umbra mea /sinele meu se ascunde o asemenea trăsătură? N-ai să vezi. Pare o psihologie pe dos. În loc să accentuăm ceea ce ne place, trebuie să acceptăm ceea ce nu ne place. De ce? Ca să fim nevoiți să apelăm la un psiho-ceva când o luăm razna și nu mai știm ce suntem și ce să credem? Refuz.

Continue reading →

O sinteză a călătoriilor spațiale

Peste exact o săptămână se împlinesc 50 de ani de la momentul istoric la care omul și-a lăsat urmele de bocanc pe suprafața virgină a Lunii. A fost vorba, evident, de un bărbat – Neil Armstrong. Despre care se spune că ulterior a devenit un soi de mistic sau interesat de fenomenele paranormale. De-a lungul timpului m-am întrebat deseori de ce istoria nu s-a repetat. De ce, dacă cu tehnologia de acum o jumătate de secol am putut ajunge acolo, nu avem curse curente spre Lună și înapoi, turistice sau de divertisment. Și de ce nu exploatăm minereul lunar, bogat în anumite elemente care poate sunt mai greu de obținut pe Pământ. Am ajuns chiar să casc mai atent pavilioanele urechilor la diverse teorii conspiraționiste despre cum fie n-am ajuns niciodată acolo, fie Luna este deja minată în secret, teorii pe care drept să vă spun nu le-am respins în întregime nici până azi. Dar urmărind conferința Pași în Spațiu susținută de Bogdan Marcu, acum cel puțin am o înțelegere de ansamblu a teoriei oficiale și a ceea ce pare să fie, de altfel, realitatea faptică. Continue reading →