Am și io o întrebare pentru mai-bunii cunoscători de limba română. De fapt, trei.
Am și io o întrebare pentru mai-bunii cunoscători de limba română. De fapt, trei.
Într-o recentă discuție pe tema mirosului limbii române, Alex mi-a servit o teorie care m-a pus serios pe gânduri. Și anume, aceea că un dicționar oarecare, cum ar fi unul de neologisme, nu trebuie privit și aliniat la DOOM. Cele două servind, în fapt, unor scopuri net distincte.
…în mii de bucăți ce au acoperit cu zgomote cristaline suprafața întregii podele. 🙂 Ei, nu, este vorba de o spargere informatică. Adică oamenii au pierdut controlul paginii lor, administrată acum de o altă persoană, care postează acolo tâmpenii. Anunțul, publicat alaltăieri pe blogul dexonline, ne informează că:
Dacă te învârți în lumea tehnologiei, de fapt ce învârteală, dacă ai un telefon „smart”, imposibil să nu fi auzit cuvântul „aplicație”. Desemnând un program pe care îl poți descărca și rula pe telefonul tău. Termenul nu-i nou, era folosit și înainte de telefonia mobilă, cu referire la programele de calculator, dar era folosit mai…
Întrebarea îi aparține lui papagigli și zic că e suficient de interesantă cât să ne suscite interesul. 🙂 Vă citez primul paragraf din articol: Ați auzit de continentul American? Ați auzit. Ați auzit de o țară numită America? Ați auzit. Dar oare există o țară cu acest nume? Nu. Asta nu-i Australia care-i și țară…
Am intrat mai devreme pe blogul unui Alex Oancea care scrie rar și prost. Prin prost înțeleg că are un limbaj de corporatist. Iar ca să-mi dați sau nu dreptate, vă ofer o mostră dintr-un articol intitulat Facebook încotro?: Nici cu brandul sau organizația nu e ușor. Devii din ce în ce mai captiv bugetelor…
Cuvântul căpșuni a fost folosit atât de des ca plural al căpșunei, încât forma corectă, căpșune, ne sună astăzi aproape fals. Și cum uzul dă norma, DOOM a „legiferat”, cu mai bine de 12 ani în urmă, ambii plurali. Probabil peste încă 10 sau 20 de ani, nimeni nu va mai ști de ce limba română…
Am citit mai devreme, pe blogul lui Eftimie, o recenzie la un serial. Recenzie în cadrul căreia, la un moment dat, Eftimie scrie:
Am citit un articol care mi-a plăcut și pe care vreau să vi-l traduc.
Știți poveștile cu cei care pleacă să caute diverse prin alte părți, pentru a afla ulterior că avuseseră de la bun început, chiar la ei acasă, lucrurile dorite? Ei bine, forșpanul este o astfel de bijuterie ascunsă a limbii române. Descoperită de mine abia recent, dar care m-a făcut deja să renunț la tinichelele lingvistice…