Nu știu de unde a pornit, dar m-am trezit gândindu-mă la cum au evoluat conceptele despre confort și bunăstare, sau definițiile pe care le dăm acestor cuvinte, de la început și până azi. Așa, ca un fel de reflecții de duminică, dacă vreți. 🙂
De unde a apărut această rubrică și încotro se îndreaptă ea.
Nu știu de unde a pornit, dar m-am trezit gândindu-mă la cum au evoluat conceptele despre confort și bunăstare, sau definițiile pe care le dăm acestor cuvinte, de la început și până azi. Așa, ca un fel de reflecții de duminică, dacă vreți. 🙂
M-am apucat să-i răspund lui Klaus acolo unde a pus întrebarea, în secțiunea de comentarii de pe blogul lui Cudi, dar, scriind, mi-am dat seama că subiectul e interesant, că mă voi lungi și că ceea ce scriu poate constitui scheletul unui articol de sine stătător. Așa că iaca îi răspund aici. Întrebarea sună în…
Omul este, incontestabil, un demiurg. De exemplu, uneori el creează poezie. Sau măcar încearcă. Dar dacă există extratereștri, ei de ce n-ar putea fi, la rândul lor, demiurgi? Și dacă sunt, de ce nu ne-ar putea depăși la capitolul ăsta?
Titlul de mai sus este modul cum ar fi trebuit să-și intituleze Ketherius ultimul articol, pe tema creației Universului. Dar să nu intrăm acum în elemente legate de SEO. În fond, suntem la capitolul filosofie, iar subiectul este cât se poate de ofertant, nu-i așa?
Roza lui Paracelsus este, ca în foarte multe alte cazuri, o poveste despre bani. Cei care spun că totul se rezumă la bani au dreptate, dar numai parțial: banii sunt o reprezentare vagă și distorsionată a unui principiu mult mai profund, ce caracterizează orice interacțiune din univers. Să-l numim al schimburilor, ok?
Am văzut aici un clip din 2011 cu Andrei Pleșu, în care acesta spune că unele versuri de manele conțin sensuri profund metafizice. Iată clipul: