Compromisul este adeseori promovat ca o virtute.
Care e sensul acestei rubrici pe blog?
Compromisul este adeseori promovat ca o virtute.
Fără hrană poți trăi cel puțin 40 de zile.
Săptămâna trecută le beșteleam pe femei, scriind (atât în corpul articolului cât mai ales în comentarii) că lumea în care trăim aparține bărbaților. Lucru perfect adevărat, indiferent cât de mult s-ar supăra feministele și cât de tare ar clama că ne pot egala și chiar depăși în ambiție, focalizare, perseverență, forță, spirit de combativitate etc.…
Zice Smărăndița într-un comentariu de anul trecut: Nici nu-i de mirare că sunteți pe cale de dispariție. Picați pe spate pentru niște protuberanțe. 🙄
Se dă mai jos o problemă deloc originală, de care poate ați auzit, da’ la care poate n-ați răspuns niciodată. Iaca acum aveți ocazia s-o faceți. Se numește problema tramvaiului, problema metroului – nu neapărat cel bucureștean -, problema trenului sau a oricărui alt mijloc de transport în comun pe șine. Șine ce se bifurcă în…
Știți ce s-ar întâmpla dacă toată lumea s-ar apuca să compună poezii chinuite despre iubire, să posteze poze cu fluturași pe rețelele sociale, să distribuie citate motivaționale și bancuri de doi lei, să scrie mesaje despre cum trebuie să devii conștient de frumusețea ta interioară etc? Am trăi într-o lume mult mai bună.
Nu știu de unde a pornit, dar m-am trezit gândindu-mă la cum au evoluat conceptele despre confort și bunăstare, sau definițiile pe care le dăm acestor cuvinte, de la început și până azi. Așa, ca un fel de reflecții de duminică, dacă vreți. 🙂
M-am apucat să-i răspund lui Klaus acolo unde a pus întrebarea, în secțiunea de comentarii de pe blogul lui Cudi, dar, scriind, mi-am dat seama că subiectul e interesant, că mă voi lungi și că ceea ce scriu poate constitui scheletul unui articol de sine stătător. Așa că iaca îi răspund aici. Întrebarea sună în…
Titlul de mai sus este modul cum ar fi trebuit să-și intituleze Ketherius ultimul articol, pe tema creației Universului. Dar să nu intrăm acum în elemente legate de SEO. În fond, suntem la capitolul filosofie, iar subiectul este cât se poate de ofertant, nu-i așa?
Roza lui Paracelsus este, ca în foarte multe alte cazuri, o poveste despre bani. Cei care spun că totul se rezumă la bani au dreptate, dar numai parțial: banii sunt o reprezentare vagă și distorsionată a unui principiu mult mai profund, ce caracterizează orice interacțiune din univers. Să-l numim al schimburilor, ok?