În multe povești, parabole sau mituri există o cameră, o peșteră, un palat sau un loc ascuns plin cu comori neasemuite. De regulă, singura intrare în acel spațiu este păzită de un șarpe, un monstru sau un balaur, ce are rolul de a-i ține la distanță pe neaveniții care, totuși, intră cumva în posesia hărții secrete ce duce acolo. Avem aici, probabil, cel mai vechi exemplu de autentificare multifactor.
Ajuns în fața respectivei intrări, chiar dacă știi parola de la ușă, vei trezi inevitabil monstrul care păzește acele comori. Trezindu-te brusc în fața acestui gardian redutabil și înfricoșător, ai două opțiuni: fie renunți și te întorci acasă, salvându-ți pielea, fie îl confrunți. Dacă îl confrunți și reușești să răspunzi corect la ghicitorile lui, să îl înfrângi în luptă sau să ieși victorios în termenii mitului sau povestirii în cauză, vei avea apoi acces nelimitat la comorile de acolo. Dar dacă pierzi confruntarea cu monstrul sau balaurul de la ușă, vei muri.
Acel balaur își are sălașul în tine.
Am crezut și eu povestea asta. Mi-am lustruit sabia, mi-am împletit curajul într-o cosiță imaginară și am plecat să înfrunt balaurul din peșteră. Mi-am zis că sigur scuipă foc, are șapte capete și mă întreabă parole complicate, de genul: „Cine ești și ce cauți aici?”. Numai că, atunci când am ajuns la ușă și am tras aer în piept cât pentru trei basme în locul balaurului am găsit o căprioară care mă privea cu ochii ei mari, de parcă îmi spunea: „Femeie, de ce ai venit cu sabia?”.
Atunci am început să râd de mine. Eu mă pregătisem de Apocalipsa poveștilor, iar viața îmi întinsese doar o lecție împachetată în blândețe. Mi-am dat seama că balaurul nu-i de mine, nu-i în mine, n-are treabă cu mine.
Deci, una peste alta, cred cu toată ființa mea că dacă ești un bărbat matur, virgin, ai în proporție de 99,99% șanse să dai nas în nas cu balaurul din tine. Dar dacă ești o femeie fatală, așa ca mine, dai nas în nas cu o căprioară. Balaurii, când mă văd își strâng solzii și pleacă să sperie pe altcineva.
Frumos comentariul tău.
Pe de altă parte, nu toate încăperile ascunse, misterioase și pline de comori tentante sunt peșteri! 🙂 Dar este o interpretare validă.
Uneori, eroul descoperă o comoară. Alteori, Făt-Frumos o salvează le Ileana Cosânzeana de balaur. 🙂