Mi-ar plăcea ca WordPress să ofere posibilitatea unui termen de expirare pentru cuvintele trecute pe lista neagră. De exemplu, pe 22 mai am banat-o pe Renata Carageani timp de o lună. Azi a trebuit să-i ridic banul manual, după ce am verificat data, în loc să fi existat opțiunea ca interdicția pe care i-am setat-o acum o lună să expire automat după o perioadă fixată de mine în acel moment.
Dar ce vorbesc despre astfel de subtilități? În WordPress nu există nici măcar posibilitatea de a folosi expresii regulate în lista cuvintelor interzise. De exemplu, dacă banezi moneda națională botswaneză, ea va afecta și cuvinte precum populație sau stipulare.
Și da, știu că nici Blogger nu stă mai bine la acest capitolul, după cum poate nici alte CMS-uri1rămâne de verificat, dar de ce m-ar interesa asta? Pe blogul de față folosesc WordPress – și, ca atare, mă interesează ce poate și ce nu poate WordPress, ce avantaje și ce lipsuri are el și nu alte platforme.
Și da, știu că se pot instala diverse module („plugins”) pentru funcționalități extinse, care nu-i exclus să rezolve și ce vreau eu. Dar ele complică codul, umflă baza de date, fac blogul să se miște mai greu, introduc riscuri nenecesare de incompatibilitate și constituie vectori suplimentari de atac. Nu credeți că softul care asigură funcționarea a peste o cincime din primul milion de saituri din lume ar fi de așteptat să ofere ceva mai multă flexibilitate în panoul de control?
Încă un exemplu – o veche nemulțumire de-a mea. WordPress nu ține minte preferințele pentru linkuri. De fiecare dată când adaug un link într-un articol, intru în setările lui avansate și bifez să se deschidă într-o filă nouă. De fiecare dată. Cât de greu i-ar fi să îmi pre-seteze asta la început? Sau să îmi ofere o opțiune la setările globale, pe care să o pot bifa? Dar nu. Trăim în era inteligenței artificiale, WordPress mi se laudă cu tot felul de modele lingvistice mari pe care le pot folosi pe blog, dar nu se prinde că dacă am bifat o dată, de două ori, de zece ori, de 100 de ori ca linkurile să se deschidă într-o filă nouă, înseamnă că și la linkul numărul 101 voi vrea să bifez același lucru. Așa că mi-l inițializează tot cu deschidere în fila curentă, ca să îmi dea de lucru. Iar asta e valabil atât la editorul clasic, cât și la noul editor Gutenberg, cu blocuri.
Și, ca să fie 3 exemple rotunde, sistemul de clasificare WordPress include categorii și etichete (ceea ce-i bine), dar căutarea este rudimentară. De exemplu, poți afișa toate articolele din categoria A, sau toate articolele cu eticheta X, dar nu poți afișa toate articolele din categoria A cu eticheta X, toate articolele din categoria B care nu au eticheta Y sau toate articolele din categoriile A și B care conțin simultan etichetele X și Y și nu conțin etichetele Z și T. Sau care sunt publicate între anumite date, sau în care apare un anumit cuvânt. Sau orice altă combinație a lor. Ce rost are că ai la dispoziție posibilități de clasificare decente pentru articolele pe care le scrii, dacă nu poți folosi instrumente pe măsură pentru sortarea și afișarea lor atunci când vrei să le citești?
În concluzie, WordPress este un CMS extrem de popular, căruia îi lipsesc opțiuni elementare. Și nimeni nu le solicită de atâția ani, pentru că marea majoritate a utilizatorilor îl folosesc chiar mult sub capacitățile și așa rudimentare pe care acesta le are „din fabrică”. De fapt, cred că cei mai mulți blogări nici măcar nu se arată vrednici să-și deschidă și gestioneze un blog pe domeniul lor, preferând în schimb să apeleze la varianta gratuită de pe wordpress.com, unde nu pot nici măcar să-și aleagă ce temă vor, să-și instaleze un modul sau să-și modifice o linie CSS. Iar dacă cineva le-ar oferi un pachet cu toate aceste opțiuni, și-ar prinde urechile în ele și ar fugi înapoi la wordpress.com, unde Automattic le dă un singur deget din WordPress dar se ocupă de sait în locul lor.
Note de subsol:
- 1rămâne de verificat
Eu cred că problema nu este la WordPress, ci la așteptările utilizatorului. Ce pentru unul pare o funcție elementară, pentru alții este o opțiune pe care nu o vor folosi niciodată. De aceea există pluginurile să adaugi doar ce îți trebuie, fără să încarci platforma pentru toată lumea. Iar în privința Renatei, cam ce rost ar avea ca o platformă să țină evidența termenelor de expirare pentru persoane pe care le-ai banat? Asta poate face foarte bine omul, dacă tot a decis să dea banul. WordPress este un CMS, nu secretara personală care să țină agenda sancțiunilor. Poate soluția cea mai simplă este să nu mai banezi pe nimeni și scapi și de grija termenelor. Aoha! Fără banare! Jos restricțiile! Fără dictatură! 😄
Păi asta am zis și eu în final: ceea ce pentru mine reprezintă ceva elementar pentru majoritatea utilizatorilor ar fi ceva științifico-fantastic. Dar este fals că nu s-ar putea implementa fără a încărca platforma. Niște programatori inteligenți ar putea să le implementeze într-un mod optimizat și eficient. Dacă nu putem să memorăm ultima setare a unui link sau ne este frică să realizăm o interogare mai complexă a bazei de date, atunci ne putem da foc la valiză.
Așa, bine zici! Jos restricțiile! Jos banările! Jos pantalonii! Da’ vezi că dacă-ți dai jos pantalonii, s-ar putea să te vadă lumea și să fiu nevoit să te banez! 😀
Aldus, WordPress poate face multe dintre lucrurile pe care le menționezi, dar nu le oferă direct în panoul standard. Mai pe șleau, pentru unele funcționalități nu există o interfață grafică destinată utilizatorilor obișnuiți. Pe de altă parte, dacă toate cerințele tuturor utilizatorilor ar fi incluse direct în WordPress, CMS-ul ar deveni mult mai greu de administrat și întreținut. Să nu uităm nici că WordPress este open-source. Codul nu aparține unei singure companii, iar dezvoltarea este realizată de o comunitate globală la care contribuie mii de programatori și alți colaboratori din întreaga lume.
Așa, bine zici! Dau jos pantalonii și rămân în costum de baie, cu sutien și bineînțeles, cu slip tanga. La poza de grup promit să stau doar cu fața la cameră, ca să nu provoc vreo revoltă în rândul comentatorilor tăi. 😄
Chiar vrei să te cerți cu mine pe tema asta? 🙂 Dacă tu ai scrie un articol despre cum se vând mai eficient anumite produse, sau despre secrete în bucătărie, nu m-aș băga să te contrazic. Opțiunile reclamate de mine s-ar integra natural în platformă și nu ar încetini-o. Motivul pentru care nu sunt implementate este că nimeni nu s-a preocupat să o facă. În schimb, s-au ocupat foarte mult cu transformarea unui CMS care inițial era gândit pentru bloguri într-o struțo-cămilă pe care acum poți construi orice și care a devenit mult, mult mai lentă și greoaie decât ar trebui.
@Campeanca
Ma bag si eu la poza de grup 😀
Aldus, oricum noi nu ne putem certa în aceste circumstanțe. Gândește-te puțin Renata nu va mai comenta, deoarece, odată ce a fost banată, Vero te-a părăsit, iar Hope este istorie. Deci, tu cui rămâi?
Rămân cu Liviu. 🙂
Există o bună observație în istoria tehnologiei (nu doar a IT-ului): este relativ lesnicios să faci o funcționalitate nouă, să adaugi clopoței la un produs. Ce-i dificil este să eviți fix umflarea produsului cu tot felul de chestii pe care marea masă a utilizatorilor nu le vor folosi vreodată, sau doar extrem de sporadic.
Îmi permit să citez:
“Software entities (classes, modules, functions, etc.) should be open for extension, but closed for modification.” – Bertrand Meyer
“Every program attempts to expand until it can read mail. Those programs which cannot so expand are replaced by ones which can.” – Jamie Zawinski
Pe scurt, curgerea tehnologiei (la companiile inteligente) este fix așa: faci un produs care face un lucru, și pe ăla îl face bine. Faci produsul extensibil de către comunitate. Dup-aia, dacă vezi că un anume plugin devine extrem de popular, ăla-i semnul că de fapt lumea chiar dorește acele features, deci înglobezi funcționalitatea din plugin în programul principal. Dar faci asta cu chibzuință, alegînd mai bine să fii în eroare și să nu incluzi, decît să incluzi prea multe chestii.
Un plugin nu este neapărat un risc de securitate. Le poți inspecta codul. Ba chiar poți îți poți scrie tu pluginul tău (sau poți plăti un programator să-ți scrie) doar pentru tine, dacă n-ai încredere în alea din marketplace.
Pe scurt, cam descrii o non-problemă. Nu că i-aș suspecta pe Auttomatic de competență prea multă, dar în cazul acesta au dreptate.
p.s. Măcar ai ridicat problema pe forumurile lor, sau prin ceva issue tracker? Sau speri doar să ghicească cineva ce-i în sufletul tău, și să implementeze?
Am lăsat un comentariu în triplicat, și tot nu-mi apare pe-aici, l-o fi mîncat platforma?
Primele trei comentarii au intrat în moderare pentru că ți-ai schimbat adresa de mail, iar al patrulea pentru că ți-ai scris greșit vechea adresă, cu două puncte între nume și prenume (am corectat, deși n-o vede nimeni).
După cum îi spuneam și Câmpencei mai sus, WordPress este deja hipergonflat cu opțiuni și funcționalități care nu intrau în scopul lui inițial și nu au nicio legătură cu blogingul. Ca atare, este lent și greoi. De asta există de exemplu forkul ClassicPress, pe care încă nu l-am testat. Dacă ar fi rămas purist și rapid, aș fi zis că au o scuză. Dar așa, remarc că e făcut pentru mediocri.
La partea cu clasificarea menționată în articol e necesar să fac o precizare suplimentară: actualmente, sistemul de etichete și categorii de pe O Poziție este o varză stufoasă și oribilă. Va fi necesar să îmi aloc timp să îl refac de la zero și să încadrez corect toate articolele scrise. Dar după aceea, ar fi frumos să poți căuta după criterii mai avansate, cum ai posibilitatea pe forumuri sau pe Google (!), fără să fie necesar să instalez pluginuri. Opțiunea e și mai utilă la bloguri mai bine nișate, cum ar fi un blog cu recenzii de filme sau cărți, unde ai putea dori să vezi toate titlurile SF ale autorilor americani dintre cele două războaie mondiale, de exemplu. Combinând astfel categoria (să zicem: genul SF) cu o serie de etichete. Închid paranteza.
Modelul ăsta reactiv pe care-l descrii, de a îngloba în nucleu extensiile populare, are și un dezavantaj. Uneori, dacă toată viața ai mâncat numai prune, nefiind expus la alte gusturi, poți să crezi că prunele sunt cele mai bune fructe și să nu-ți dorești altceva. E posibil ca unii utilizatori să nu ceară anumite funcționalități din simplul motiv că nici măcar nu se gândesc la ele, dar, dacă li s-ar oferi posibilitatea să le încerce, să se declare încântați și să le folosească pe viitor. Nu ăsta e unul din rolurile versiunilor beta, accesibile unui grup restrâns de persoane?
Nu am ridicat problema pe forumurile lor, pentru că rolul articolului era doar să mă plâng eu de chestia asta, nu s-o rezolv. 🙂 Dar e o idee bună să încep să fac sugestii și pe forumurile lor. Am făcut la unii autori de teme și pluginuri, cu succes (au implementat o parte din ce i-am rugat).