În articolul de față vă propun o scurtă incursiune în domeniul culturii. Dar nu va fi o discuție despre unul din subiectele ce ar putea intra la capitolul cultură generală, ci o discuție despre cultura însăși.
Dicționarul definește cultura drept:
Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva.
Spunem despre un om că este cult (sau cultivat) atunci când deține cunoștințe vaste în domenii multiple și variate. (Și că este sociabil atunci când are un mare număr de cunoștințe din toate păturile sociale.) Dar cultura din această definiție suferă de o problemă: vine cu un termen de valabilitate limitat, dincolo de care e condamnată la irelevanță.
Problema culturii seamănă, într-o anumită măsură, cu problema cunoștințelor pe care le avem despre univers în contextul evoluției acestuia. Știm că la ora actuală universul se află într-un proces de expansiune accelerată. Galaxiile se îndepărtează unele de altele din ce în ce mai repede, iar din momentul în care distanța dintre două galaxii ajunge să crească cu o viteză mai mare decât cea a luminii va fi imposibil ca vreun semnal luminos sau de orice altă natură să mai ajungă de la una la alta. Și, dacă universul va continua să se comporte în acest mod, fizicienii estimează că va veni un moment în care oamenii din viitor nu vor mai vedea nicio altă galaxie în spațiu și nu vor mai avea nicio posibilitate de a obține date sau informații din afara Căii Lactee, fapt care îi va conduce la concluzia rațională că galaxia lor este singura galaxie din univers. În acel moment, nu-i exclus ca relatările noastre despre alte galaxii să fie considerate pură ficțiune, niște mituri dintr-un trecut îndepărtat și obscur, în care oamenii primitivi ai secolului XXI țeseau tot felul de povești prin care își imaginau că nu sunt singuri.
Subiectul culturii seamănă cu subiectul cunoașterii cosmosului. Și asta pentru că, la fel cum universul care se dilată va face ca fizicianul viitorului să nu mai poată deține informații despre mai multe galaxii din univers (așa cum dețin fizicienii din prezent), domeniile științei și ale cunoașterii, atât cele de profil real cât și cele de profil umanist, aflate la rândul lor în continuă expansiune, vor limita din ce în ce mai mult disponibilitățile cognitive și mnemonice ale omului, până în punctul în care ne va fi imposibil să mai deținem cunoștințe vaste în domenii multiple și variate, care să ne califice la statutul de persoane cultivate.
Și, din multe puncte de vedere, putem observa asta încă de pe acum. După cum nota Sorin Breșug într-un comentariu:
Citeam ceva despre cultură și mi-am dat seama că o grămadă de oameni care se consideră culți au o grămadă de domenii în care sunt complet inculți. N-au cultură științifică sau financiară, dar cumva sunt atât de îngăduitori cu ei încât ajung să disprețuiască domeniile alea, să le eticheteze fără importanță.
Pe de-o parte, știința s-a dezvoltat și diversificat atât de mult, încât am ajuns specializați pe nișe înguste, izolate de restul compartimentelor din același domeniu. De exemplu, un neurolog și un cardiolog împart foarte puține împreună, deși ambii sunt medici; iar un programator în C++ face total altceva decât un designer web, deși amândoi sunt informaticieni (sau IT-iști). Pe de altă parte, suma de informații pe care omenirea le deține în prezent este atât de mare, încât nimeni nu mai poate spera să atingă nici măcar 1% din fiecare domeniu.
Asta face ca în domeniile de care suntem pasionați și pe care le studiem cu ardoare să fim niște bieți ageamii în raport cu Dumnezeu, iar în restul domeniilor să fim deja cu toții niște inculți sadea.
Prin urmare, dacă suntem onești, vom recunoaște că, de fapt, știm mult mai puține decât nu știm, cunoștințele noastre putând fi asimilate unor firave puncte luminoase într-o mare de întuneric dens. În aceste condiții, folosim sintagmele de „om cultivat”, „om de cultură” sau „om cult”, care, prin recunoașterea unor elemente comune convenite între noi, cum ar fi că l-am citit pe Caragiale (ei, aș!) sau că ne amintim în ce an s-a născut Brâncuși, ne dau iluzia că am fi cunoscători și nu ignoranți, omițând faptul că o astfel de cunoaștere mecanică atinge doar coaja lucrurilor, pe care nu o epuizează nici măcar în proporție de 1%.
Dacă este adevărat că înțelepții au o lume comună, atunci probabil că primul pas pentru accesul la ea constă în înțelegerea faptului că, în pofida unor cuvinte frumoase precum „cultură” de care ne-am obișnuit să abuzăm, ceea ce ne unește pe toți, fie genii, fie neghiobi, fie săraci, fie împărați, este că în realitate nu știm mai nimic.
Ce să zic, mă bucur că ai ajuns la vorba mea, cum se zice. Adică pe măsură ce studiezi ceva, îți dai seama cât de puține cunoști de fapt. Fix din cauza asta aparent oamenii se specializează pe nișe, pentru că nu poți aprofunda totul – însă ideea că se izolează e greșită. Modul în care funcționează știința (comunicare și publicații) te obligă să rămâi legat de restul.
Paragraful care face referire la univers are sens doar dacă accepți ideea că omenirea are cicluri, iar cunoștințele se pierd aproape în totalitate la tranziția dintre cicluri. Altfel, observațiile și relatările despre galaxii vor continua să fie documentate, chiar dacă, teoretic, galaxiile nu vor mai fi percepute într-un viitor.
Toate astea au un asterisc, pentru că încă nu știm. Avem niște modele probabilistice care au determinat un consens științific. Încă nu „știm” dacă expansiunea universului va continua la nesfârșit și în ce fel. Avem doar niște presupuneri, pe care le confirmăm sau infirmăm pe parcursul desfășurării cercetărilor.
Dar în stilul tău caracteristic, problema e de fapt la etichetă. Iar soluția de moment pe care o are omenirea de a acumula și accesa cunoașterea sunt bazele de date. Acolo ne dorim să folosim IA, nu s-o contrăm pe Renata.
Nu e vorba doar de Efectul Dunning-Kruger aici (despre care am scris cu ani în urmă). Acela e localizat la un anumit domeniu. E vorba despre o necunoaștere generală. Și despre poziția șubredă a celui care își închipuie că „are cultură”.
Și observațiile oamenilor din trecut despre minunile realizate de Iisus au rămas documentate, dar asta nu ne împiedică să le considerăm niște fructe ale imaginației lor. Crezi că peste milioane de ani, când galaxiile vor fi încetat de mult să mai fie vizibile, presupunând că vom supraviețui până atunci, vor mai conta notele și observațiile noastre din prezent?
Am specificat cât se poate de clar: „dacă universul va continua să se comporte în acest mod” (adică să se dilate, așa cum o face în prezent).
„Soluția” folosirii bazelor de date și a inteligenței artificiale este de fapt o non-soluție, care va avea ca efect o degenerare și mai mare a capacităților intelectuale umane, după ce deja au degenerat la trecerea de la cultura orală la cea scrisă, odată cu apariția tiparului.
Singura legătură a discuției de față cu Renata este faptul că ai introdus-o tu acum în comentarii.
Da, vor conta notele din prezent, dar depinde de modul în care supraviețuim – dacă o facem ciclic, până reluăm procesul evolutiv vom avea lacune în cunoștințe. Dacă omenirea însă nu o va lua de la (aproape) zero, documentarea va continua, iar notele nu vor fi niște observații din trecut, ci un proces științific în continuă evoluție. Nu cred că are rost să comparăm modul în care e documentată astrofizica cu poveștile despre minunile lui Iisus. Și zic povești nu pentru că am certitudinea că nu s-au întâmplat, ci doar pentru că la astrofizică ai descris tot contextul, dincolo trebuie să te uiți în interior și să cauți metafore.
Bine, ce ai tu în primul link e un whataboutism grosolan – serios, purtăm ochelari din cauza ecranelor? credeam că vorbim între adulți, iar ce spui tu că e non-soluție e bazat pe ce? În perioada următoare eu și colegii mei vom aborda proiecte de digitalizare în România, prin care sperăm ca o parte din gestiunea infrastructurii să treacă în format digital (în decursul unor ani, evident, nu instant). Cu baze de date standardizate va scădea volumul de stocare, iar prin optimizarea energetică vom susține mai eficient infrastructura digitală. La asta mă refer când spun baze de date. Aia cu cultura orală e cireașa de pe tort, informația devine distorsionată după a treia gură, dar era mai bine pentru că… nu știu, pentru că.
Legat de IA, vom avea posibilitatea să răsfoim instant mii de articole științifice, nu-ți va mai lua ani de documentare căutatul unor formule.
Ți-a zis Vladen la un moment dat că e greu să te scoată cineva din sat. Ai impresia că în lipsa instrumentelor digitale mintea umană reușea multe, dar e fix opusul. Ce fac eu azi într-o zi folosind un PC făceau mai mulți oameni într-o lună, acum circa 30 de ani. Degeaba făceai mai bine calcule cu creionul pe hârtie, dacă reușeai să faci mult mai puțin pentru societate. Abilitățile cognitive nu dispar, ci se transformă, dezvoltarea ne va permite să gândim mai sus (la nivel de conept) fără să ne pierdem în detalii. Dar pe tine nu te va scoate nimic din filmul tău pentru că nu cauți lucruri concrete, ci alegi să crezi ce vrei – suntem mai bolnavi (cică) acum, când speranța de viață e mult mai mare, sau suntem mai proști pentru că nu mai ținem minte ce memoram în trecut.
Legătura cu Renata e că ai folosit IA pentru a-ți susține punctul de vedere (adică ai fost în căutarea formei) nu ai căutat informație nouă pentru tine.
În rest, sigur că e necunoaștere generală. Dacă acum 100 de ani erai cult pentru că dețineai (o cantitate) x de informație, acum ești incult pentru că nu deții x^n, ambele reprezentând totalitatea cunoștințelor la care face referire dicționarul.
Aldus, am trei vești pentru tine. Prima, aia bună, e că ți-am dedicat un episod nou în „Micul bestiar intelectual”, la mine, pe blog.
A doua, rea, e că subiectul culturii nu seamănă deloc cu subiectul cunoașterii cosmosului. Un om cult nu deține informație cantitativ egală în domenii multiple. Și variate – zici tu, deși, e același lucru cu multiple. Un om cult deține foarte multă informație pe care o gestionează intelectual în domeniul în care e specializat, plus decent de multă informație (un summum de informație bazală) în alte domenii, astfel încât să-și poată îmbogăți orizontul în zona culturii la nivel decent, în care nu e specializat, dar știe unde trebuie să caute în cărți, ca să-și îmbogățească zona de cultură generală.
Ce descrii tu e omul kitsch, ăla cu cultură mozaic, de almanah. Cititorul rubricilor ”Știați că…?”
Știința/cunoașterea cosmosului e deja specializare. Nișă. Nu e pentru toți. Să nu știi că universul e în expansiune nu e totuna cu să nu știi că doar pisica face „miau”, fără cratimă.
Ceea ce încerci tu să demonstrezi, fără succes, că dacă nu știi TOTUL, se cheamă că nu știi NIMIC, e o vrăjeală ieftină – pansament pentru alde Aldus.
A treia, tot rea, e că dacă într-un așa-zis eseu despre cultură – non-cultură – incultură îl introduci și pe Dumnezeu, mai ieri critic de artă, azi, om de știință la care ne raportăm, se cheamă nu doar că ai dat cu mucii în fasole, dar ai și mâncat-o, declarând că fasole cu muci e cea mai bună.
@dam167
Ești exemplul tipic al omului educat în spiritul modernității, care s-a lăsat vrăjit și orbit de tehnologie. Vorbești în date și cifre care nu au niciun sens, ignorând complet tot ce se află sub pojghița strălucitoare. Uită-te ce bazaconii scrii: baze de date standardizate, volum de stocare, optimizare energetică și alte asemenea cuvinte goale. Și nici măcar nu înțelegi de ce îți spun asta sau ce am de criticat aici. La fel cum nu înțelegi ceva atât de simplu și evident, că ecranele aparatelor noastre ne distrug vederea. Ba mă mai întrebi dacă vorbim între adulți! Nici nu credeam că este nevoie să argumentez așa ceva. Cât despre textele din cele două linkuri, îmi este clar că degeaba ți le-am dat.
Mă lași în ceață: unde am folosit IA pentru a o contrazice pe Renata, la ce căutare a formei te referi și care-i legătura cu subiectul acestui articol?
Nu cred că dicționarul din prezent este mai bogat decât cel din trecut. Poate doar mai voluminos. Iar asta oglindește orizontul nostru cognitiv: este cert că deținem mai multe informații decât în trecut, dar aproape sigur că suntem mai proști și mai ignoranți. Adică, avem mai multă informație, dar mai puțină cunoaștere. În mod paradoxal, tiparul este una din cauzele acestei degradări a cunoașterii umane, iar IA va fi o alta.
@Renata
Da? Nu am primit niciun pingback/trackback. Dacă (din cum mi se pare la o privire sumară și fugitivă pe care am aruncat-o acum) nu ai pus link spre mine (și niciun link), înseamnă că fie te referi la altcineva, fie ești nepoliticoasă. În primul rând față de cititorii tăi, care, intrând peste luni și ani din Google, nu vor ști la cine te referi, și în al doilea rând față de mine, pe care spui că mă vizezi. Pentru că, fiind personaje virtuale, suntem definiți nu de numărul de la pantof, nici de datele din buletin, ci de blogurile unde ființăm. Când critici sau lauzi anumite trăsături ale personajului Aldus, o faci pentru că le-ai văzut undeva. În principal, pe blogul lui. A nu-l menționa prin link te plasează pe același nivel cu Ponta sau cu orice alt plagiator care, din ignoranță sau diverse motive ideologice, decide să nu-și menționeze sursele pe care totuși le citează. Pe lângă că-i urât și degradant pentru tine ca scriitoare, asta face ca textul său să fie viciat din start iar critica ta să fie nulă. Prin urmare, de ce ți le-aș mai citi?
Dacă o să primesc un pingback/trackback, o să citesc pe îndelete ce ai scris. Până atunci, plagiatorii și copiatorii iliciți se ignoră. Ca idee, eu am pus linkuri și spre cei pe care i-am criticat, așa cum de altfel este firesc. În mod ironic, cei care mă critică și au impresia că-mi sunt superiori nu o fac. Cam ce zice asta despre ei?
Bine, pe undeva înțeleg reticența de a-mi pune linkuri. Un pingback ar apărea aici sub forma unui comentariu cu link înapoi spre articolul tău, ceea ce te-ar expune posibilității ca cei care intră la mine pe blog și apoi, prin linkul din comentarii, ajung la articolul tău critic, să te citească și să râdă de ce ai scris. Dar când te apuci să critici ceva sau pe cineva, îți asumi acest risc. Cum ar fi ca un scriitor sau un critic literar să ia la bani mărunți poziția unui alt autor, folosind eventual chiar anumite citate scrise de respectivul, dar evitând să menționeze unde anume, în ce lucrare și la ce pagină apar acele citate? Aparent, dacă pe acel scriitor/critic îl cheamă Renata și dacă textul e publicat online, asta e perfect admisibil.
În rest, ce să zic? Faci iarăși diverse confuzii. Cum a fost cea cu epitetul, de pe Jurnal 365. Variate nu-i totuna cu multiple. Dacă ar fi fost totuna, n-aș fi comis acest pleonasm. Sau de ce crezi că mi-a venit să scriu „în domenii multiple și variate”? Ce oi fi vrut să transmit prin asta, ce mi s-o fi năzărit să formulez așa? Un exemplu: biochimie, genetică, anatomie, zoologie. Sunt domenii multiple (că-s patru), dar nu prea au variație (toate studiază organismele vii). În schimb, la biologie, filosofie și matematică avem atât multiplicitate cât și diversitate tematică. Deci, una e să deții informații din domenii multiple dar care toate țin de sfera mai largă a biologiei, sau a informaticii, sau a istoriei, și alta e să deții informații din domenii multiple și variate, care implică utilizarea ambelor emisfere cerebrale și abilitatea de a folosi instrumente diferite ale conștiinței și moduri diferite de a procesa informația. Pentru că muzica nu se mănâncă cu aceleași tacâmuri cu care ataci matematica (și sper că aici măcar vei fi de acord). Diversitatea contează mult mai mult decât multiplicitatea. Și e interesant că mă văd nevoit să te corectez din nou pe aspecte legate de limbă, unde s-ar presupune că îmi dai clasă. Pe de altă parte, lucrurile se leagă. Poate, dacă ai fi fost mai sensibilă la astfel de diferențe de nuanță între cuvinte, ai fi înțeles mult mai bine perspectiva mea cu privire la forța și profunzimea dicționarului.
Iar teza articolului meu este tocmai faptul că baremul pentru „decent de multă informație” devine tot mai volatil pe zi ce trece. Și, în era informației în care deja ne aflăm, s-ar putea să nu mai reprezinte decât un vestigiu de care se agață egoul.
Așadar, ideea nu e că nu știm TOTUL (ceea ce, oricum, chiar și în condiții mult mai avantajoase pentru noi, ar fi imposibil). Ideea e că, realist vorbind, știm atât de puțin încât mai corect ar fi să spunem că nu știm aproape nimic.
Dacă ai alergie la ideea de Dumnezeu, înlocuiește-L cu o instanță atotștiutoare. Dar, bine, cei care au alergie la El nu vor fi capabili de această înlocuire, funcționând ca niște habotnici ai materialismului.
@Aldus
Iarăși, mi se pare ca exagerezi cu toate comparațiile tale. Iți place foarte mult sa te legi de forma, nu de fond. Pe undeva, e ok, pentru ca ne obliga oarecum si pe noi (eu, Dam, Renata, Vladen si care mai activam pe aici) sa fim mai ceva coerenți in contra-argumentele pe care le aducem – cel puțin pe mine ma face. Bine, nu ca te-ar convinge vreunul dintre noi de contrariu….
Tu observi niște efecte, pe care te chinui sa le așezi in diverse forme, sa-ti susțină diverse ipoteze. Vezi dicționarul, cea mai recenta, vezi tiparul (desi acolo nici măcar nu te-ai mai obosit sa încerci o explicație) samd… De ce ai mai vrea azi sa calculezi cu creionul pe hârtie nu știu ce ecuație, cand ai un telefon care-ti poate face acel calcul in câteva secunde? La fel, de ce ai mai vrea sa știi despre poezie si arta, daca tu ești contabil? Daca te pasionează un domeniu, ai la îndemâna o grămadă de resurse, in diferite forme.
Ah, ca lumea a devenit mult mai comoda, asta da, este un fenomen. Si poate fi o consecința a progresului tehnologic. Asa poți sa zici ca forma fizica a început sa se deterioreze o data cu revoluția agrara, cand cetele de vanatori-culegatori nu mai trebuiau sa-si caute hrana ci au început sa cultive cereale. Si probabil ca ai avea dreptate; in același timp, ca sa ajungi la Paris, de exemplu, iei un avion si faci vreo câteva ore, nu mai mergi pe jos, ca Badea Cartan.
Iar, ca si încheiere, vezi ca si sensul cuvântului cultura nu înseamnă doar cel descris de tine. “Cultura financiara” (din citatul domnul Breșug) nu are nici o treaba cu “Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva.”. “Cultura organizaționala” iarăși înseamnă altceva si tot așa.
@Renata
Sa știi ca mie îmi plac maxim rubricile de “Știați ca…” 😀
@liviultm
Și mie îmi plac sau îmi plăceau, că nu știu dacă mai există calupuri de „știați că”-uri. Una e să le citești în cheia curiozităților, alta e să le treci în bibliografie la lucrarea de licență.
Uite, așa poți să te „culturalizezi” și din anecdote, de tipul:
Proful de anatomie o întrebă pe studentă, la examen:
– Ce element anatomic își poate mări volumul de șapte ori?
Și studenta, roșind, face:
– Hi, hi, hi!
– Nu, domnișoară! PUPILA se poate mări de șapte ori. „Hi-hi-hi” își mărește volumul doar de trei ori.
Citești bancul ăsta vechi de 60 de ani și crezi că ai aflat cât se poate dilata pupila pe întuneric. De 7 ori. Nu, pupila își mărește suprafața, în întuneric (midriază fiziologică), de vreo șaișpe ori. Dar aldușii care au citit anecdota semi-porcoasă despre pu(pi)lă, cred că au ceva cunoștințe de anatomie. Firește, nu chiar cât Dumnezeu, care știe a face oameni din țărână, dar măcar cât un medic sau nițel mai mult, că pe ăla l-a prostit facultatea, tot au!
Cam despre asta vorbim noi aici.
Aldus,
tot așa și eu, n-am pus link spre blogurile tale, din respect și considerație pentru tine. Să nu afle vreun cititor de-al meu că ești unul care n-o dă în bară numai câteodată, accidental, ci permanent. Postare de postare. Pe toate blogurile sale.
Tu ești un fel de „după ce că-s surd, nici n-aud bine!”
Stau și mă-ntreb: din ce oribile traume ale copilăriei ți se trage țopârlănia asta agresivă? Că nu e doar educația de vină!
P.S.: Ești atât de generos să ne explici și nouă (Dam, eu), CUM „ecranele aparatelor noastre ne distrug vederea”? Dar nu citând vreo Icsulină care explică pe you tube cum tratează ea cancerul prin gândire pozitivă. Ia-ne așa, bătrânește, cu fiziologia ochiului, cu chimismul vederii, cu conuri și bastonașe…
Coboară-te la nivelul nostru!
Pune de-un „articol” despre Orbire. Orbire la propriu și la figurat. Să nu-l intitulezi, apoteotic, „Cu ochii larg închiși”, că devii plagiator de titlu.
@Aldus: hai să-ți explic care e sensul bazelor de date, cu exemple. Gândește-te ce bine e să ai o bibliotecă (online sau offline, nu contează), în care să poți căuta ce vrei tu – fain, nu? Acum gândește-te cum ar fi să ai toate bibliotecile de pe planetă într-un singur loc și să poți căuta ușor orice ai nevoie.
Gândește-te la un medic care are instant acces la toate jurnalele și studiile de caz când își tratează pacienții. Gândește-te la un cercetător care poate reduce timpul de documentare al unui fenomen de la 1-2 ani la 1-2 ore.
Gândește-te la toate scrierile vechi pe care le scanăm și încercăm să le descifrăm, fără asemenea instrumente a durat zeci de ani tot procesul, acum se fca progrese mult mai mari.
Aici e prima aplicație a inteligenței artificiale, în sinteză. Dacă ai fi încercat vreodată să cauți ceva în jurnalele științifice ai ști că acolo nu e ca pe Google și e mult mai complicat să cauți principii, formule sau concluzii. Dar ție ți se pare că ne prostește IA, iar în loc să cauți niște lucruri concrete, cum e cu Bibliile de la postarea de dincolo, tu încarci pe vreun GPT conversații de aici să-ți dea IA dreptate. Asta e legătura.
Revin la baze de date. Tot ce ai în jur ajunge să fie stocat în baze de date. De la apa de la robinet, la termoficare, canalizare, spații verzi, terenuri, date personale, date financiare, site-uri, bloguri, cărți etc. Astea dacă le pui la plezneală pe servere vor consuma foarte multe resurse, deci trebuie optimizate și găsite standarde. Aici mă refer la ce ai acum în jur când ieși din casă, nu la vreun scenariu distopic pe care ți-l imaginezi tu. Astea ți se par ție bazaconii?
Nu numai că mi-ai dat acele link-uri degeaba, ai scris degeaba acele postări. Sigur că ecranele ne pot strica ochii, la fel ca și uitatul la soare sau o creangă care îți intră în ochi. Cu timpul vom învăța să ne ferim de ele sau să le facem mai puțin dăunătoare. Însă ține și de discernământ, dacă vrei să te uiți toată ziua la ecrane…
Educația va trebui să se schimbe, astfel încât să putem folosi volumul de informație de care dispunem. Cunoașterea înseamnă viziunea de ansamblu și tratarea problemelor nu niște amărâte de teste. Înțeleg ideea că comoditatea ne face rău și ne amorțește, dar e ca la ecrane, contează și ce alegi să faci cu viața ta. Nu poți spune că nu e progres pentru că alegi tu niște indivizi care ți se par mai proști.
Ai o percepție foarte învechită despre lume, dar ce e mai rău este că e distorsionată.
@Liviu: vrea să calculeze cu creionul pe hârtie pentru că i se pare că își pune mintea la contribuție. Când folosești calculatorul îți pui mintea la contribuție pentru scopul final al acelui calcul. Școala aia bună te învăța niște matematică cu care nu știai ce să faci, ăla era scopul că memorezi.
Un exemplu concret e volumul unei pietre, care e un corp cu o formă arbitrară. Dacă piatra e mică și te duce mintea, o scufunzi într-un recipient plin cu apă (al cărui volum îl poți calcula ușor), iar din diferența coloanei de apă deduci volumul pietrei. Dacă piatra e foarte mare, te apuci de integrale de ordinul 3 – fie cu creionul, fie cu un scanner 3D + PC, unde face ultimul integralele.
@Liviu
Iarăși ți se pare? O fi, dacă zici tu. 🙂
Nu eu sunt cel care văd niște forme sau efecte și mă chinui să le atașez unor ipoteze prezentate drept cauze. Tu ești cel care vezi niște forme sau efecte, fără a le înțelege cauza.
Desigur că telefonul poate face orice operație matematică în fracțiuni de secundă. Problema este că, având un calculator în buzunar, vei uita tabla înmulțirii. Ceva de genul ăsta:
ChatGPT în 2050
Păi cultura financiară e o aplicație a cuvântului cultură în domeniul financiar.
@Renata
Anecdota nu e semi-porcoasă. Cu asta te scot, pentru că tu ești cea care ai spus-o, nu eu. Dar poate ești bună și vrei să explici ce e porcos în respectiva anecdotă. Pe care tu ai spus-o, chit că ai încercat să o legi de mine („aldușii care au citit anecdota semi-porcoasă”).
Lasă blabla-urile cu considerația pentru mine și pune link. Uite îți dau voie explicit și chiar îl solicit. Este o lipsă de bun simț pentru cititorii tăi în primul rând. Pentru Lelia Munteanu, care, dacă vrea să vadă cine e împricinatul, o obligi să scormonească după mine prin comentarii. Și apoi, o impolitețe la adresa mea. Frumos îți șade!
S-ar putea, spre surpriza ta, ca respectivii cititori care vor ateriza de la tine aici să descopere un blog interesant.
Iar țopârlănia maximă este să mă acuzi pe mine de țopârlănie după ce mă menționezi fără să-mi pui link. Colac peste pupăză, să-mi ceri să te educ cu privire la una și alta (ecranele care ne distrug vederea), arătându-mi simultan o totală lipsă de respect. Adică chiar mi-ar fi jenă în locul tău. Îți spun că ai omis linkul și tu vii aici a doua oară tot fără link și cu pretenții în plus. Și mă numești pe mine țopârlan! Nu serios?
@dam167
Cuvântul „instant” sună oribil. Știu că există în dicționar, dar, dacă ești receptiv la sugestii constructive, te-aș ruga să încerci și românescul „instantaneu”, care este minunat.
Doar că n-o să citești niciodată scrierile respective. Iar dacă totuși o s-o faci accidental, n-o să înțelegi nimic din ele, accesându-le instant. Nu încerca să-mi vinzi gogoșii care te-au vrăjit pe tine, pentru că îi cunosc foarte bine. Reticența mea față de tehnologie nu vine din aceea că n-aș avea habar de ce însăilezi tu aici.
Și da, evident că sunt bazaconii. De ce ar vrea cineva ca blogul lui să fie într-o bază de date? Nu mulțumesc, prefer ca blogul meu să rămână unde era și înainte. Iar cine vrea să-l acceseze, să intre pe el. Apropo, uite o problemă a digitalizării financiare, pe care bănuiesc că o susții de asemenea.
Nu vei învăța cu timpul să te ferești de ecrane sau să le faci mai puțin dăunătoare. Mai puțin cu cât, cu 10%? Ca să le faci prietenoase cu ochiul, ar trebui să le desființezi.
Poți să te uiți toată ziua la un copac sau la cai verzi pe pereți și n-o să-ți strici ochii. Concluzia? Ecranele îți strică vederea. Desigur că dacă nu le folosești, nu ți-o strică. Sau că dacă le folosești mai puțin, ți-o strică mai puțin. Doh.
Îți spun eu gratis cum îl poți folosi: îl ignori. Extragi doar esențialul. Pentru că actualmente avem foarte multă informație, doar foarte puțină cunoaștere. Informația actuală este balast. Dar problema e că deja-i foarte greu să mai extragi esențialul. La cât balast există, e ca și cum ai căuta acul în carul cu fân.
@Liviu
Articolul anterior, despre tipar, este publicat la rubrica „Aforisme”. Fiind un aforism, este scurt. Dacă și când voi simți nevoia să adaug explicații detaliate, o voi face.
@Aldus: Poate n-o să citesc scrierile respective, dar o să umăresc un documentar care face o sinteză, documentar pe care poate o să-l văd în 5 ani, nu în 50. Și o să știm mult mai multe despre Ramses al II-lea, într-un timp mult mai scurt.
Sunt convins că nu pot să-ți vând ție gogoși, tu ești prea adânc înfipt în lumea ta. Apropo, blogul tău e într-o bază de date, se numește WWW și stă pe niște servere accesibile tuturor – chiar dacă acum îl ai la tine acasă.
Și din nou, sunt convins că habar nu ai. Dacă ai fi fost nevoit să extragi informații dintr-un document de 500 de pagini sau ar fi trebuit să faci muncă de documentare, sau ar fi trebuit să cauți caracteristicile unui echipament medical în arhiva unui spital, ți-ai fi dat seama de problemele care există. Așa normal că nu vezi o problemă, extragi esențialul – dacă ești fizician cauți doar esențialul în miile de lucrări ale altor fizicieni.
Dar dacă pentru tine fizica înseamnă 3 cărți și un documentar despre Einstein sau Newton da, ăla e esențialul. Gata, ai înțeles, ai trecut clasa cu 7 la fizică și te-ai uitat puțin la Discovery Channel, mai auzi de prin filme de Bohr sau de Ramanujan și aia e, ești aproape de ce credeai tu că e cultura.
Legat de ce-i spui lui Liviu, fix aia e problema: tabla înmulțirii a existat doar pentru că nu erau calculatoare. Așa cum erau tabele pentru caracteristicile secțiunilor transversale la rezistența materialelor sau grafice pentru interpolări.
Nu, n-o să știi mai multe despre Ramses al II-lea. Doar o să ți se pară că știi mai multe.
Esențialul nu înseamnă ce vrei tu. Pentru ce vrei tu (cutare lege, cutare horărâre juridică, cutare document etc), bazele de date sunt perfecte. Dar ce vrei tu nu are nicio legătură cu cunoașterea de care îți vorbeam. Continui să ratezi tot ce scriu eu.
Vezi că azi-mâine IA o să fie capabilă și să gătească, și să scrie, și să gândească în locul tău. Caz în care vei fi liber să spui: „gătitul, gândirea nativă și scrisul de mână au existat doar pentru că nu aveam IA. Acum ne putem dispensa de ele.”
@Aldus
Ce bine ca înțelegi tu cauza 🙂
Eu iți propun sa nu mai iei un tren/avion/vapor sa te deplasezi, ci sa mergi pe jos, ca sa ramai in forma si sa fii fit!
Sau, merg si mai departe cu provocarea: nu mai scrie pe blog articole, scrie-le de mana, in cate exemplare vrei, si trimite-le prin posta (dar nu poștalionul, nu cu DHL sau Priori Post). Iți las adresa mea de corespondenta, daca se pune problema.
Lasa partea cu gătitul, du-te in pădure si vânează/culege. Si daca vrei neapărat sa “gătești”, fa un foc cu iasca si cremene.
Legat de “problema digitalizării financiare” mai trebuie sa aduci argumentul cu “CARD”, care scris invers e “DRAC”, ca dovada suprema (divina) in defavoarea digitalizării.
Te cramponezi in niște idei, doar de dragul de a căuta nod in papură, sau de a despica firul in 4. Iți scapă complet contextul. Sau il ignori deliberat.
Mai exista si adaptare, mai exista si discernământ, cum zice Dam. Mai un trial and error. Omenirea, by default, se va duce pe varianta cea mai comoda. Iar limitările au fost de fiecare data o sursa de progres, nu de regres.
@Aldus: eu nu ratez ce scrii tu, ci îți prezint chestii din realitatea care te înconjoară – și care e mult mai complexă decât ai tu impresia. Legat de cunoaștere, nu ești capabil să descrii nici măcar conceptele și ideile vechi (despre care mulți dintre noi măcar citim). Textele tale ne contrazic pe noi fără să vină cu nimic substanțial, singurele tale argumente sunt că noi nu știm să citim cum trebuie și că ne-a stricat educația modernă – pe care culmea, tu nici n-o înțelegi, dar te-ai hotărât tu că ne-a stricat. Încearcă mai întâi să compui un text unde zici ceva, fără să bați apa în piuă cu scenarii distopice. Accept și ideea că Renata, Liviu și eu nu suntem capabili să înțelegem, dacă poți să ni-i arăți pe ăia care înțeleg.
Astăzi IA este capabilă să gătească, să scrie și să gândească în locul meu. Dar după cum vezi (la mine pe blog, cu dovezi fotografice dacă vrei), nu mănânc fried rice făcut de un robot, îți scriu personal, nu cu paste în urma unor prompturi, și gândesc, nu întreb pe GPT ce părere are despre ceva. Iar lucrurile astea nu se vor schimba fundamental doar pentru că îți imaginezi tu scenarii distopice – cum era aia cu ieșitul din casă doar cu vaccin.
Scrisul de mână va dispărea din cotidian pentru că este un proces foarte lent. Probabil va rămâne la nivel de artă sau doar un proces documentat al trecutului.
Domnilor Dam și Liviu, mă uit cu uluire la noi trei și mă întreb dacă nu cumva suferim de masochism emoțional. Suntem ca în bancul cu Ursul și Vânătorul, ăla cu… „Bă, io nu cred că tu vii în pădure doar ca să vânezi!”
„gătitul, gândirea nativă și scrisul de mână au existat doar pentru că nu aveam IA. Acum ne putem dispensa de ele.”
Si ce e rau in asta? Adica de ce ne-ar deranja? Ai intrebat vreo cucoana care e nevoita sa gateasca zilnic pentru familie si nu e moarta dupa proces ce parere ar avea daca ar face-o altceva? Tu de ce crezi ca unii angajam bucatarese? Ca sa gatim impreuna cand avem chef, nu cand trebuie. Si daca te poti debarasa de bucatareasa pentru vreun robot, e grozav. In fapt se si intampla de cand au aparut robotii in care bagi ingrediente si apoi programezi o serie de pasi ca sa-ti gateasca ce bagi acolo, cam ca o masina de PCR. Si e foarte misto. Similar, noua ne-a usurat viata fantastic sa avem aspiratoare roboti (iRobot) ca cu pisici si alte lighioane fie stai cu doamna aia de-ti face curat zilnic in casa (si nu mai vrea nici dracu mai tanar 60 de ani asta), fie faci tu impingand aspiratorul si pierzand 30 de minute din viata (cu care eu personal prefer sa fac altceva). La fel cu scrisul de mana, si-a trait epoca cand a fost necesar. Fuse si se duse. Mai lipseste sa-ti para rau ca nu mai calatorim pe cai si sa regreti potcovitul.
Si da, lenea a facut progresul fiindca uite preferam sa facem altceva (astia de mai si iesim din satul nostru, mai citim o carte, ne mai inregimentam pe la muzee si concerte, mai f…m si noi ceva, mai bem de cadem sub mese) si cat mai mult timp acest altceva, in loc sa frichinim imbecil, scriem caligrafic sau calarim iepe.
Acum eu inteleg ca neavand nevoile de mai sus pentru tine suna idilic o epoca de piatra sau macar asa una stricta victoriana. Problema e ca un nevolnic ca tine care viseaza umed ca ar fi intelectual n-ar supravietui nici uneia. Ti-ar da aia la cap scurt ca nu contribui societatii. Ciudatii nu-s bine vazuti in societatile conservatoare sau la limita subzistentei. Esti ca dobitocii de hispanici care l-au votat pe Trump si acum le vajaie capul de viteza cu care au fost expulzati. Ai norocul ca te-ai nascut intr-o societate care tolereaza inadaptatii, chiar si pe aia care o critica. Ai noroc ca exista cei ca Dam si Renata si ei dau tonul. Ca daca erau doar dl.Goe, allez hopu’ la groapa de gunoi era si real, nu numai virtual 😁. Da’ ce zic eu aici… daca traiai in trecutul la care faci atata laba, erai iobag si nu stateam noi de vorba, munceai gingas pe plantatie si ii spuneai Renatei sarut-mana domnitza. Deci mai usor cu nostalgiile si blamatul prezentului, ca numai prezentul asta de acum permite unora ca tine sa existe si, mai ales, sa fie vazuti si auziti.
Vladen, ți-ai dat foc la valiză! :)))
Tre’ să plec la muncă, dar abia aștept să văd cum se dezlănțuie jihadul!
… Și totuși nu mă pot abține să nu remarc că tu care nu doar că nu buchisești toată ziua la dicționare, să măsori înțelepciunea limbii române, dar nici nu ești vorbitor nativ de română, cunoști verbul „a frichini”, rar utilizat, căruia DEXul îi dă ca sinonime, în mod eronat, „fâțâi” și „sâcâi”, deși… Dar poate ne explică tov. academician Aldus ce și cum.
@Renata
Da, aducem cu vânătorul din anecdota (ca banc poate fi si de pești, conform cartii de căpătai a acestui blog). In același timp, e si o modalitate de divertisment/loisir, cred. Adică o data ce pornim de la premisa ca argumentele ce le aducem n-au nici o importanta in dialogul cu Aldus (Ok, poate ca au importanta, dar cel mult marginala), măcar intre noi, poate, ne mai dam ceva idei/perspective.
@Vladen
N-ar avea de ce sa ne deranjeze, decât, poate, daca suntem nostalgici după anumite activități, care in prezent încep sa devina desuete. Sau daca avem nevoie de anumite exemple gen “uite, oamenii nu mai gândesc pentru ca-l întreabă pe chatGPT”, sau “nu mai știu tabla înmulțirii ca au la îndemâna un smartphone cu aplicație de calcul” pentru a susține niște ipoteze distopice, cum zice Dam
@Liviu, dam167
Dragilor, ați luat-o pe coclauri.
Primo, de ce să renunț la vapor, electricitate, internet? Sau să renunț la blog și să scriu cu creionul? Sau să renunț la creion și să mă rezum la comunicare orală? Trenul ăla s-a dus. Înainte de cultura scrisă, omul avea o memorie excelentă și unitară. Ulterior, ca urmare a inventării tiparului, memoria s-a fragmentat și șubrezit. Faptul că voi nu cunoașteți aceste elemente este, în fond, o problemă de incultură, așa că prin asta confirmați indirect mesajul din articol, chiar dacă explicit îl negați. Astăzi tehnologia este cvasi-ubicuă, așa că nu se pune problema renunțării la ea. În afară de asta, dacă aș renunța la scris, aș continua să am o memorie slabă (comparativ cu cea a oamenilor din perioada anterioară apariției scrisului) dar voi fi lipsit și de cârja pe care mi-o oferă scrisul. Pe care ne-o oferă – pentru că partea cu memoria nu îmi este specifică, ci ne este specifică.
Secundo, nu are importanță că tu, dame, gătești natural și nu îl întrebi pe ChatGPT ce părere are de cutare chestii (eu de exemplu îl întreb). Prin felul în care este utilizată de către majoritatea oamenilor (și, foarte important, a tinerilor), impactul pe care inteligența artificială îl are la nivelul societății este profund nefast, iar printre efecte se numără o diminuare severă a abilităților cognitive, care va continua în viitor. Că tu personal nu folosești sau folosești cu înțelepciune nu modifică această stare de fapt.
Tertio, evident că „lucrurile astea nu se vor schimba fundamental”. Evident că tehnologia va deveni și mai întrețesută cu viața noastră, iar inteligența artificială va face parte din orice aparat al viitorului. Dar asta nu înseamnă că nu are o serie de dezavantaje importante, care s-ar putea să-i eclipseze cu mult beneficiile și de care, din ceea ce scrieți, voi nici nu păreți să aveți habar. Sigur, lucrurile nu se vor schimba. Vom continua să mergem înainte. Dar mă minunez de naivitatea cu care pictați în imaginația voastră felul în care va arăta acest viitor spre care ne îndreptăm.
Acestea fiind spuse, țin să vă informez că din multe puncte de vedere ați devenit un fel de apologeți ai religiei secolului XXI, care se închină idolului tehnologiei. În același timp, vorbiți în termeni peiorativi despre religie și habotnicie, fără să vă dați seama că sunteți printre cei mai acerbi exponenți ai lor.
@Vladen
Cumva, îți scapă partea cu gânditul din citatul pe care l-ai dat (sau poate nu vezi nicio problemă în a renunța și la gândire). La fel cum îți scapă ideea de ansamblu că atunci când externalizezi o funcție nativă, o pierzi. Problema nu-i că n-o să mai gătești, ci că n-o să mai fi capabil de asta.
Iar dacă nu vezi de ce asta ar fi o problemă, atunci nu te califici la o discuție cât de cât inteligentă. Fapt care poate explica atacurile la persoană din partea a doua a comentariului tău.
Aldus, devii maimuța care a șmanglit briciul bărbierului și-l tot agită prin aer!
Boala de care suferi tu nu e chiar boală, încă n-ai nevoie de medicamente, e doar o stare, o tulburare… Mi-e imposibil să cred că în localitatea ta nu există măcar un singur cabinet de psihoterapie în care ai putea fi acceptat, contra cost, de client.
E îmbucurător faptul că tot ce categorisești tu drept „atac la persoană” se pliază perfect pe traumele tale pe care nu le cunoști și nu le recunoști.
Fă-ți un pic de curaj și uită-te în oglinda din baie, dimineața, când te speli pe dinți.
Sper că ai baie, oglindă și dinți.
Ai dreptate, Renata, nu e atac la persoană. E fină observație vladenologică. Nu chiar la fel de fină ca observația renatologică din comentariul tău, dar orișicum. Sunt curios, totuși, de unde sau în ce univers coerența logică a afirmațiilor mele duce la concluzia unei tulburări psiho-logice. 🙂
PS: Tu de ce traume ai suferit, de le aduci periodic în discuție?
@Aldus
“Trenul ăla s-a dus. Înainte de cultura scrisă, omul avea o memorie excelentă și unitară.”
Sărim peste faptul ca n-ai nici o dovada legata de cat de excelenta si unitara era memoria omului.
Exact asta-ti explicam si noi, in diverse forme. Si înainte de apariția rotii, omul avea o forța deosebita, ca trebuia sa care in cârcă majoritatea lucrurilor. Si înainte de apariția călăritului (sau descoperire, cum vrei sa-i spui), omul avea o condiție fizica ieșita din comun, dat fiind ca era nevoit sa parcurgă distantele “la pas”. Si tot așa…
“Dar asta nu înseamnă că nu are o serie de dezavantaje importante, care s-ar putea să-i eclipseze cu mult beneficiile…”
Asta rămâne de văzut. Momentan, doar speculezi…
“…și de care, din ceea ce scrieți, voi nici nu păreți să aveți habar.”
Nu te flata singur. Doar pentru ca nu suntem atât de dramatici ca si tine, nu înseamnă ca nu avem habar 😉
@Aldus
“La fel cum îți scapă ideea de ansamblu că atunci când externalizezi o funcție nativă…”
Ce sunt alea funcții native?? La om, nu la C++
Acum 5000 de ani, erau cititul/scrisul funcții native? Dar șofatul? Sau gătitul?
Nu-ti fa tu griji, evoluția va știi ce sa păstreze si ce nu, pentru a asigura supraviețuirea speciei. Iar creierul, implicit, va știi ce sa “dezvolte” si ce sa treacă pe linie moarta, dpdv al utilității.
@Renata: Sigur că suntem masochiști emoțional, dar poate e mai bine că suntem doar trei. Discuțiile cu Aldus sunt ca atunci când joci tenis cu peretele:
Dacă trimiți mingea în locul în care trebuie îți vine sec înapoi, și poți repeta procesul, stând pe loc. Dacă greșești puțin tu, mingea ricoșează într-o altă direcție și s-a dus totul. Dacă nimerești câte un defect al peretelui, din nou, mingea ricoșează complet aiurea. Diferența e că peretele nu vorbește, altfel ți-ar fi spus, ca Aldus, că de fiecare dată când loveai același loc și mingea venea direct la tine, peretele o trimitea altfel spre tine, iar tu nu vedeai subtilitatea.
Pe el îl ajută însă că nu cunoaște prea multe, asta e pentru el calea cunoașterii. De asta poate fi așa sigur în extrapolări sau concluzii:
„Prin felul în care este utilizată de către majoritatea oamenilor (și, foarte important, a tinerilor), impactul pe care inteligența artificială îl are la nivelul societății este profund nefast, iar printre efecte se numără o diminuare severă a abilităților cognitive, care va continua în viitor. Că tu personal nu folosești sau folosești cu înțelepciune nu modifică această stare de fapt.”
Gata, deci are loc o diminuare severă a abilităților cognitive la… ăăă… mai toată lumea. Pac, a rezolvat-o. Ca și aia cu majoritatea oamenilor de știință – mii, zeci de mii, ce mai contează, majoritatea nu e cum trebuie.
Se mută Petrică la Aldus în bloc. Peste două zile, Aldus îl vede pe Petrică cum se întoarce praștie de beat acasă, după ce a descoperit cârciuma din cartier. Concluzia lui Aldus? Bărbații din ziua de azi sunt bețivi. Nu toți, majoritatea, iar argumentul e că deși cârciuma e de mult timp acolo, până acum n-a venit rangă nici un vecin de-al lui.
Iar după o concluzie de-asta de-a lui noi căutăm statistici și ne chinuim să-i explicăm că blocul lui nu e reprezentativ pentru tot sexul masculin. Aldus însă, om informat și lucid, zice că ăsta e un bloc, la câte blocuri există sigur sunt pline de de-ăia ca Petrică. Și asta reiese și postarea aia a lui cu imbecilizarea științifică, din care a citit fix primul paragraf a reacției cuiva și a tras o concluzie. Acolo un profesor universitar are o reacție (pe care o citește Aldus), apoi ridică niște probleme (adevărate, pe care mulți le cunoaște și care trebuie remediate cu timpul), dar Aldus pricepe atât de puțin încât nu cred că merită risipa de energie pentru a posta un comentariu.
Dam, te înțeleg perfect! 🙂 Păi tu, dă-i și luptă, de unul singur, pe celălalt blog de teze doctorale, cu bibliile, cu etiopienii, cu Enoch (ticălosul ăla care s-a urcat la ceruri cu carul de foc, atât de sus, că, când s-a uitat în jos, pământul părea o „coleașă”?! Adică el a descris pământul ca astonauții, după niște mii de ani?! Ia, dați-l jos din biblie, că nu merită! E – citez din celălalt imbecil, AI – „controversat și nu se potrivește cu teologia canonică.”)…
Și nu ești capabil să dai un link la biblia etiopiană! Băi, ai citit-o, măcar? Și dacă da, unde – pune link! – că Aldus nici nu știa că etiopienii sunt creștini. Dar dacă sunt, bravo lor! Oricât le-ar fi biblia de diferită de aia pe care o ține Aldus pe noptieră, sunt băieți buni. Hăi, hăi, hăi, ia mânați din zurgălăi!
Tu citești ca un contabil și ca un arheolog! Se presupune că fiecare citește un text, încarcerat „în” și îndobitocit „de” specializarea lui. Păi tu, dacă ești inginer, citești biblia ca un cățel. (Vezi asemănarea dintre inginer și cățel: ochi expresivi, imposibilitate de exprimare…) Dacă ai fi un spirit liber, absolvent de douășpe clase și câștigător al olimipiadei de mate într-a opta, faza comunală, nici n-ai avea nevoie să citești TOATĂ biblia! ”Pentru asta nu-i necesar să o citești integral, deoarece fiecare verset e infuzat cu și emană un parfum special…” – ți-a explicat Aldus. Ți-a dat exemple vegetale, cu petale, cu grădini, cu crăci, cu „livezi de flori”… Dar tu, nu și nu! Tu tot inginer, tot contabil, tot arheolog…
P.S.: Dam, acest comentariu e un pamflet. Nu fac precizarea asta pentru tine, ar fi jignitor. O fac pentru Aldus. Ca să nu mă pomenesc că-ți spune, pe celălalt blog, „până și Renata a înțeles cît ești de prost!” 🙂
@Liviu
Așadar, accepți că progresul tehnologic vine cu unele dezavanjate. Un pas înainte. Mai departe însă, presupui anapoda că n-aș avea dovezi sau că aș face speculații. Funcțiile (funcționalitățile) native sunt cele cu care te-ai născut. Iar evoluția pe care o invoci nu mai funcționează la fel în societățile moderne, care dispun de tot confort și mijloacele de trai necesare supraviețuirii.
Îți propun o modificare de perspectivă. În loc să pleci de la premisa că n-am habar despre ce vorbesc, gândește-te că poate n-aș fi scris de florile mărului ceea ce scriu și că, în aceste condiții, s-ar putea ca tu să fii cel care nu are habar. Așa, ți se va deschide oportunitatea de a învăța ceva.
@dam167
De unde ai tras concluzia că, atunci când am afirmat că IA prostește, aș fi făcut niște generalizări nefondate? În realitate acest efect poate fi dedus chiar și teoretic, cu condiția să ai un dram de inteligență. Îmi pare rău că tu nu reușești să-l deduci nici măcar când ți se atrage atenția asupra lui.
Apoi, de unde ai tras concluzia că am citit doar primul paragraf din postarea cu imbecilizarea științifică sau că am priceput „atât de puțin” din ea?
Doi comentatori și o mulțime de presupuneri.
Alduuus, frână!
Amical ți-o zic! Nu mai scuipa stopi de salivă pe post de comentarii, adresate lui Liviu sau lui Dam!
Ia o pauză și respiră. Ca la Yoga. Pe urmă formulează comentariul. Cu argumente. Măcar pseudo-valabile.
Tu n-ai dovezi pentru nimic din ce afirmi! Ai speculații pe care le transformi ad-hoc în postulate. Cum să ia cineva, întreg la cap, drept bun xe-ai scris, doar pe considerentul că n-ai scris „de florile mărului”? Păi sunt milioane de inși care, bucuroși că există posibilitatea, prin internet, de-a scrie și de-a fi citiți, scriu de florile mărului. E una care dezvăluie, pe tictoc, că zăpada are un miros ciudat și e galbenă; nu e zăpadă de la Ceruri, e zăpadă artificială, de la ăia care vor să ne încuie în casă în pandemii, care dau cu droguri de prostire în masă prin coada avioanelor… Idioata aia nu scria „de florile mărului”, scria din propria-i dramatică prostie, ignorând faptul, banal, că_câinii, chiar și cei nevagabonzi, fac pipi în zăpadă. Și unde e galbenă zăpada, e de la câini, nu de la Soros! Nu de la Oculta Mondială!
Dam n-are un dram de inteligență?! Băi, Dam, nu știu ce hram poartă în societate, dar își permite să viziteze și Sighișoara, și își permite și-o colecție de ceasuri de mână, pe care nu le achiziționează ca să bage banii în ceva. Le „simte”! Îl bucură! Are o colecție de ceasuri cum ar avea o colecție de pisici. Fiecare cu altă personalitate, cu fiecare interacționează altfel.
Tu ai văzut Sighișoara? Ai alt ceas decât ăla din bara de jos, pe monitor? Ai vreo pasiune? Ai vreun ideal? Îți știi scopul existenței tale pe lume? Înțelegi de ce exiști? Că uite, eu, care am vizitat Sighișoara de cel puțin cinci ori, întâi de curiozitate și pe urmă de plăcere, dar n-am colecție de ceasuri (nu mă pasionează și nu mi le permit, financiar), am înțeles că, dacă nu pot exista fix înspre plăcerea și folosul meu, măcar pot exista înspre binele și folosul altora. Din asta îmi iau energia necesară pentru ceea ce s-ar putea numi „viața mea secretă”.Viața ta secretă, Aldus, care e? Ce te face să închizi ochii, o secundă, fericit, și să oftezi ușurat, satisfăcut? Unde ești tu, cel real, fără chiloți și șosete? Ce te mână în luptă pentru ziua de mâine?
Ți-ai pus vreodată aceste întrebări?
De ce te irită/rănește apelativul „borfaș”? De asta te acuză cea din contul căreia trăiești?
Scuze! A fost atac la persoană! Dar, până la urmă, asta e realitatea. Trăiești de pe urma venitului a două persoane, o mamă pensionară, încă vie ( ce minunată povestire SF ai scris despre mama ta moartă, ce firesc s-au sintetizat gândurile în text, de parcă ar fi fost adevărat, de m-ai făcut să te întreb dacă maică-ta mai trăiește, ce autentic a fost transupus în scris dezideratul „mama e moartă”) și o soră… nu mai dau din casă!
Și, în contextul ăsta, al tău, Dam „n-are un dram de inteligență”?
Păi, nu ți-a explicat dogma creștină că să fim umili?
Știi povestea cu ce se aseamănă se adună? Acolo unde erau deja doi comentatori care-și dădeau cu presupusul despre bazele pe care aș face diferite afirmații, hop și tu!
Dar se putea să nu îngroși rândurile părerologilor de serviciu de pe blogul meu? Iar profilul psihologic din final e cireașa de pe tort.
Actualizare: trei comentatori și o mulțime de presupuneri. Atâta că primii doi nu erau neapărat impertinenți…
Hop și eu? Îngroș rândurile părerologilor despre tine? Sunt impertinentă? De ce? Fiindcă ți-am amintit niște adevăruri care te țin prizonier într-o viață fictivă, fiindcă aia reală doare? Ți-am amintit că o singură dată ai aruncat cocoașa realului din spate, într-o poveste binefăcătoare, eliberatoare, ca senzația pe care o ai după ce vomiți dintr-o indigestie?
Povestea cu „mama mea, moartă”. Nu, nu aia de Ravel – „Mama mea, gâsca”. Povestea ta: „Mama mea, moartă”. Superbă! Autentică. Așa cum numai subconștientul știe s-o scrie.
@Aldus
“Iar evoluția pe care o invoci nu mai funcționează la fel în societățile moderne, care dispun de tot confort și mijloacele de trai necesare supraviețuirii.”
Si cu asta, ai tras concluzia. După care, noul tau raționament va porni, axiomatic, de la, de la faptul ca “evoluția nu mai funcționează la fel in societățile moderne”. Si te mai superi pe Renata cand iți spune ca nu aduci nici un argument.
Dar, totuși, cum funcționează? Asa, de curiozitate. De florile mărului, poftim…
De mâncat, tot mănânci, chiar daca nu mai vânezi mamutul, ci faci doar o comanda la Glovo. De “călărit” tot trebuie sa călărești, chiar daca, poate, nu mai ești sigur ca o faci corect. Un el si o ea tot vor crea, mai departe, viață. De adăpostit, tot te adăpostești, chiar daca nu mai trebuie sa-ti faci tu adăpostul in timp real, ci cumperi unul gata făcut, cu un credit pe 25 de ani. De respirat, tot oxigen va respira, chiar daca (probabil) ceva mai poluat decât acum mii/zeci de mii de ani.
Asa ca, unde e “noua funcționalitate”?? Ah, ca in ziua de azi “funcțiile native” la care faci referire sunt, in mare, cam tot aceleași de mii de ani, e altceva. Însă stai tu liniștit, cumva-cumva, ne vom adapta si la vremurile astea noi si disruptive.
Si daca tot propui o schimbare de perspectiva (care, intre noi fie vorba, in situația de fata înseamnă doar sa-ti dau dreptate), plus povestea cu cine se aseamănă, iți propun si eu ceva: cand doi (sau trei) iți spun ca ești beat….
“Actualizare: trei comentatori și o mulțime de presupuneri. Atâta că primii doi nu erau neapărat impertinenți…”
Presupunerile sunt doar intr-o singura parte. Iar daca ti-ai dorit un blog unde lumea sa-ti cânte in struna, încearcă in alta parte.
@Renata
Tot sper ca poate, poate găsesc si un sens in ceea ce zice Aldus. Sau ca e ceva ce-mi scapă din discuție. Vorba aia, “mi se va deschide oportunitatea de a învăța ceva”. Pe vremuri, mai găseai si sens si ceva argumente in discuțiile cu Aldus. Intre timp, ceva s-a întâmplat…. O fi inteligenta artificiala??
@Aldus: acest efect (că IA prostește) poate fi dedus teoretic (confirmat sau infirmat), din studii ale căror rezultate se prelucrează statistic – e nevoie de statistică pentru că nu poți evalua fiecare individ. Deci, dacă generalizările tale sunt fondate, arată-ne algoritmul prin care ai ajuns la concluzia asta. Sunt foarte curios, mai ales că introducerea IA maselor abia acum se desfășoară, e cam devreme pentru concluzii, zic eu, ca un ignorant ce sunt. Prelucrarea statistică nu necesită nu știu ce inteligență, sunt relații matematice pe care le folosești direct, depinde însă de fractilul pe care-l cauți.
Legat de celălalt articol, primul paragraf e o reacție, ca atunci când spune lumea că vine potopul după ce vede că plouă o zi întreagă. După primul paragraf expune niște probleme reale și pune la zid birocrația excesivă pe care o are Europa – și asta așa e, caută să impună multe reguli și constrângeri -, față de SUA (SUA e tot în vest, apropo). Și are dreptate când vorbește de problemele cu articolele științifice și modul în care se face peer-review, sunt lucruri care trebuie îmbunătățite. Articolele și rigorile trebuie păstrate, poate și o formă de peer-review, dar în alt fel. Dar tu ai văzut imbecilizare științifică și ai luat-o p-aia ca fiind ideea principală.
Și ca o paranteză, când îți spuneam despre IA și bazele de date fix aici ținteam, la birocrația excesivă prin care trebuie să treci numai ca să faci o documentare de bază.
„Cercetarea și învățământul superior au devenit, așadar, o formă de muncă birocratică auto-susținută, în care conținutul real contează mai puțin decât forma, iar semnificația socială a fost înlocuită cu scoruri de citare și tabele de excelență. Totul pare construit nu pentru a produce cunoaștere, ci pentru a produce indicatori despre cunoaștere.” – asta e concluzia de acolo, iar soluția e elminarea birocrației excesive pentru ca cercetătorii să se poată exprima, iar ideile lor să ajungă mai repede în comunitatea științifică.
Tu în general nu ai argumente, ci o iei pe ocolite, de asta spunem că speculezi. uite ce-i răspunzi lui Liviu:
„Iar evoluția pe care o invoci nu mai funcționează la fel în societățile moderne, care dispun de tot confort și mijloacele de trai necesare supraviețuirii.”
Evoluția nu e un proces liniar și n-are cum să fie una nouă diferită de aia veche. Evoluția ține de contextul pe care ni-l facem – acum 10000 de ani supraviețuirea însemna, una, acum înseamnă alta, dar datorită evoluției. Atunci specia putea fi eliminată printr-un simplu dezastru natural, în curând va putea fi probabil cultivată chiar pe o altă planetă, la nevoie – ăsta e un exemplu de evoluție.
@Renata
What? Dă-mi și mie ce ai fumat, că n-am nicio idee despre ce vorbești.
În orice caz, personajul Aldus din capul tău pare mult mai interesant decât cel din realitate. Dacă mi-ai fi cerut un sfat, ți-aș fi zis să te lași de „psihanaliză”, că începe să te devoreze.
@Liviu
De ce trebuie să îți dau mură în gură tot? Ți-e chiar așa de greu să gândești singur, sau să folosești tehnologia pe care o lauzi atât de mult, pentru a te informa? Evoluția e optimă în condiții dificile sau cel puțin solicitante. Vicisitudinile vieții îi selectează pe cei puternici și îi elimină pe cei slabi, iar specia evoluează. Astăzi, avem la dispoziție tot confortul din lume iar supraviețuirea nu mai este problematică nici măcar pentru cei slabi, anormali sau proști, care se înmulțesc mai departe, uneori chiar în procente și număr mai mare decât cei inteligenți. După părerea ta, ce înseamnă asta pentru evoluția speciei umane? O modifică cu ceva, nu o modifică – și dacă o modifică, cum anume? Mai documentați-vă și singuri, că nu sunt la cheremul vostru.
Da, sigur că ne vom adapta la „vremurile astea disruptive”. Având o IA care să gândească și să ia decizii în locul nostru, vom înceta să mai gândim. Și văd că deja unii au început să se adapteze, lol.
Și nu încerca să fii mai arogant decât îți permite plapuma.
@dam167
Deci tu nu poți gândi sau trage concluzii despre lumea înconjurătoare decât prin intermediul unor studii? Ca să poți deduce ceva, ai nevoie de o statistică? Care, că veni vorba, e un instrument practic, nu teoretic.
Legat de celălalt articol, te-aș invita să comentezi la celălalt articol, dacă nu-i cu supărare. Dar, ca să-ți răspund la două chestii din ce ai comentat acum:
– da, SUA e tot în vest, de aia am pus în titlu „occidental-europeană”, altfel, rămânea doar „occidentală”;
– de unde știi ce am luat eu ca fiind ideea principală, în condițiile în care nu am comentat postarea respectivă? O altă presupunere pe care o faci despre ce-i în capul meu.
Pe viitor, comentariile despre acel articol la acel articol.
Iar afirmația că „în general nu am argumente” e o altă presupunere. De unde știi dacă le am sau nu?
https://opozitie.eu/2022/album-de-familie/
@Aldus
Cum ziceam intr-un comentariu anterior, nu te mai flata singur. Nu-mi trebuie “mura in gura”, dar, de dragul dialogului, am pretenția ca avem si argumente, nu doar speculații. Bine, Dam iți cere de ceva vreme niște argumente, pe care evident ca nu le ai, după care tot tu faci pe interesantul.
“Mai documentați-vă și singuri, că nu sunt la cheremul vostru.”
Pai tu vii cu tot felul de idei, ne propui sa le criticam/comentam, si cand iti cerem argumente, ne trimiți sa ne documentam singuri. Dupa care te superi cand începe Renata sa-ti pună diagnostice.
“Și nu încerca să fii mai arogant decât îți permite plapuma.”
A se scuti cu astfel de observații. Poate te-am jignit in trecut (aspect de care nu sunt mândru), dar in general cred ca am păstrat discuția civilizata. Nu-ti convine, blochează-ma. Sau schimba discursul, ADU ARGUMENTE, si poate im schimb si eu modul de abordare. Pana una alta, sunt cel puțin la fel de arogant ca si tine
@Liviu
Am râs zdravăn citind asta:
„Mai documentați-vă și singuri, că nu sunt la cheremul vostru.”
Dar după ce-mi trecu râsul, m-am gândit dacă, odată ajuns la acest nivel de… derapaj, hai să nu-i mai zic tulburare de personalitate, Aldus mai poate fi abordat în felul în care o facem noi. Adică ne prefacem că purtăm un dialog serios, dar, de fapt, ne distrăm, îl ațâțăm, îl provocăm să dea din lăbuțe pe tastatură, fiidcă e rost de spectacol gratis. Mă întreb dacă e etic să ne jucăm astfel cu o persoană cu probleme de sănătate.
Uneori, mă simt ca și cum aș fura banii din pălăria întoarsă pe asfalt unui cerșetor orb.
@Renata
N-are cum sa nu te treacă cel puțin un zâmbet la unele dintre răspunsurile lui. Cândva, era un partener de dialog mult mai bine articulat. Sau poate eram eu diferit? Cine stie…
In momentul de fata, cred ca intru la comentarii mai mult pentru replicile voastre (tu, Dam, Vladen uneori), decât pentru un dialog cu Aldus…
N-a fost s-au mai bine zis n-am vrut sa fie atac la persoana. A fost o constatare si o mai veche uimire. Nu doar in ce te priveste. Nu inteleg cum tocmai inadaptatii si potentialele victime perfecte ale unui sistem sunt nostalgici dupa epoci care i-ar fi strivit cu pofta, fara sa stea pe ganduri si fara dram de mila sau vinovatie. Utilitatea sociala sau pentru regim era primordiala. Tu esti declarat inadaptat si dovedit inadaptat prin sutele de texte ce le-ai scris. Nu pari sa provii din vreo familie de lideri sau boieri (din texte, comentarii si stil pari genul de copil de invatatoare/profesoara din sat, deci intelectualime low middle class sateasca care ajunge si el ceva profesoras cu ceva tractiune prin oraselul de langa). Nu te aliniezi la norme sociale clasice sau asteptate de consevatori (nu esti casatorit, nu ai copii, nu ai facut armata, nu pari sa contribui esential la societate prin chestii gen functie, donatii sau pozitie sociala, nu esti suficient de masculin, nu ai o firta financiara care sa conteze). In conditiile astea mi-e greu sa cred ca personajul Aldus (ca persoana n-o cunosc) asa cum e el evident noua in prezent ar fi supravietuit nechinuit trecutului glorios. Probabil unul ca mine ar trebui sa fie nostalgic ca mie mi-ar fi fost mult mai comod. Dar nu-s si ma incanta progresul si cu bune si cu rele, tocmai pentru ca astia ca tine si alte categorii defavorizate au in sfarsit libertatea sa fie cum vor si sa fie auziti fara sa fie umiliti. Deci nu e un atac la persoana. E doar constatare si uimire
@Aldus: lumea înconjurătoare pe care o cunosc eu e restrânsă, are o pondere mică în societate. Sunt continente și (multe) țări unde nu am pus piciorul, iar caracterizarea culturii sau a oamenilor de acolo ar fi greșită și irelevantă într-un astfel de context. Iar deducția corectă presupune că ai plecat de la o premisă corectă.
Eu nu știu ce e în capul tău, dar afirmațiile trebuie însoțite de argumente – dacă le ai, prezintă-le. Dacă le ții doar în capul tău și eviți să-ți susții punctul de vedere da, o să presupun că nu le ai. De altfel, modul ăsta de a contracara criticile l-am întâlnit de obicei la cei care nu aveau argumente și care tot spuneau ceva de genul “sigur există argumente care te contrazic, dar pe care nu le știi tu, că doar nu le știi tu pe toate).
@Renata
Așa, și? Tu tot ce scrii este despre tine?
@Liviu
Ai devenit impertinent. Ideea că dacă nu ofer argumente în plus (sau pe modelul dorit de tine) este evident că nu le am și că afirmațiile mele sunt specualtive constituie o eroare logică. Poate nu le ofer pentru că nu doresc.
@Vladen
Utilitate socială? Norme sociale clasice sau așteptate de conservatori? Comentariul tău e doldora de șabloane simpliste și superficiale. Ce înseamnă că sunt un inadaptat? Dacă te referi la faptul că nu doresc să mă adaptez la numitorul comun al ignoranței și prostiei aproape generalizate, ai dreptate: e opțiunea mea. Altfel, folosesc tehnologia – poate mai mult decât unii dintre voi, dar nu îi construiesc un altar. Trăiesc în lume, dar îi observ cusururile. Beneficiez și eu de descoperirile secolului XXI, dar asta nu mă împiedică să le critic părțile nefaste și cel mai adesea ascunse. Pentru mine, ăsta e un bonus, nu un dezavantaj. Unde te înșeli este că aș face parte dintr-o categorie defavorizată.
@dam167
În favoarea a ce dorești argumente, din mulțimea de subiecte pe care am polemizat recent?
@Aldus
Chiar mi se rupe dacă am devenit impertinent. Ești liber să iei măsuri, dacă crezi de cuviință. Câtă vreme nu te-am jignit, consider că mă pot exprima cum doresc .Iar dacă nu vrei să oferi argumente, pe principiul că nu ai chef, atunci la ce mai (încercăm să) purtăm un dialog?
Păi am luat, și anume ți-am atras atenția că ești arogant. Dacă tu vrei să rămâi așa, n-ai decât. Blogul ăsta are aproape 10 ani și e plin de argumente. Ce-ar fi să abordezi subiectele cu mai mult bun simț, în loc să consideri că autorul ți-ar fi dator cu explicații suplimentare în afară de ceea ce scrie? Contează și tonul cu care îmi ceri una și alta, pentru că cel mai adesea tonul face muzica.
@Aldus: Nu, Liviu nu e impertinent, e categoric (să nu zic sătul), formulările tale sugerează niște concluzii aproape absolute argumentate sub forma „știu eu mai bine, dar n-am chef să dau detalii”. Mai degrabă tu ești cel impertinent, pentru că noi îți spunem că poate sunt lucruri care își scapă și de care poate ar trebui să ții cont.
Și e lesne de înțeles de ce Vladen te vede așa (pe tine ca mersoană sau personajul principal creat de tine), pentru că de fiecare dată sugerezi că există ceva care duce societatea într-o direcție greșită, ceva care se poziționează în afara ariei noastre de control.
Poți alege tu cu care subiect să începi, dacă e să aleg eu, te invit să începi cu elementele care te-au făcut să ajungi la concluzia că inteligența artificială (care e un algortitm) ne protestește, în contextul în care o mare parte a populației nici nu folosește încă așa ceva.
E impertinent. Ceva mai sus (la ultimul articol) se hăhăia cu voce tare la faptul că Renata i-a pocit numele unei comentatoare. Sunt sigur că Liviu nici măcar nu o cunoaște. Un pic de bun simț nu strică.
Subiectul mai larg al pericolelor inteligenței artificiale a fost atins parțial de mine în diverse articole, dar se află tratat in extenso în numeroase alte articole și editoriale, inclusiv scrise de către autori ai diverselor modele inteligente.
Primo, atunci când încetezi să-ți folosești o funcție a creierului (sau un membru al trupului, pentru că principiul e același), partea neutilizată începe să se atrofieze. Evident că inteligența artificială nu este folosită de către toată lumea, dar deja o mare parte dintre oameni o folosesc, așa că ea are un anumit efect asupra societății per ansamblu. Și cum foarte puțini o folosesc într-un mod prudent, inteligent, înțelept, creator, care să le deschidă noi posibilități, preferând în schimb să își pună gândirea la culcare (pentru că gândirea cere efort), se pavează astfel calea către Idiocracy. Aspectul ăsta apare foarte pregnant le elevi, iar citatul din Radu Iliescu nu este un caz singular. Am văzut multe poziții similare exprimate de către profesori, inclusiv universitari, îngrijorați de faptul că elevii lor, în loc să asimileze cunoștințele necesare, preferă calea facilă a „întreabă un prieten virtual”. Dar nu este vorba numai de ei. Deja mulți oameni încep să externalizeze aproape totul către ChatGPT, care ajunge să ia aproape toate deciziile în locul lor. Și, chiar dacă momentan numărul persoanelor care folosesc IA este limitat, procentul e mare în rândul tinerilor și al oamenilor educați, adică al celor care vor făuri societatea viitorului, iar IA își face treptat loc din ce în ce mai mult în casele, aparatele și viețile noastre.
Secundo, din rațiuni comerciale, inteligența artificială este promovată drept ceva ce nu este. Concret, un model lingvistic masiv nu este capabil nici de gândire logică sau cauzală, nici de decelare a realității sau adevărului, nici de simț moral, nici de empatie, nici de intuiție, nici de creativitate, fiind o simplă mașină probabilistică arondată la opinia predominantă din contextul discuției. Din acest motiv, IA vine cu spectrul unor așa-numite halucinații, care nu pot fi eliminate. Asta înseamnă că IA este predispusă „din fabrică” la erori factuale. Deci, în domeniile critice, ar trebui supravegheată. Asta a fost și miza conflictului dintre Anthropic și Trump, în care producătorii lui Claude au refuzat să-și dea acordul pentru ca modelele lor să fie folosite la supravegherea populației pe scară largă și la construcția unor arme complet autonome:
Tertio, aproape tot codul informatic începe să fie rescris de către IA, companiile de software reducând drastic personalul și înlocuindu-l cu agenți inteligenți, iar mulți programatori cu experiență au observat că acești agenți, care tind să scrie un cod indescifrabil, introduc bug-uri subtile ce nu sunt depistate imediat. Eu mă aștept ca peste vreo 5-10 ani să începem să vedem efectele unor biblioteci scrise aproape integral cu IA și folosite pe scară largă în softuri și aplicații, inclusiv guvernamentale, educaționale etc.
Quarto, presa (inclusiv de la noi) începe să fie scrisă de IA. Problema nu este doar de propagarea unor informații false (într-o știre scrisă cu IA din presa românească se vorbea de un incendiu care a însoțit o explozie, pe când în realitate nu a existat niciun incendiu), ci mai ales faptul că internetul începe să fie populat cu materiale produse de IA, pe care se vor antrena noile generații de IA. Asta duce la scăderea calității IA și a informației pe care o asimilăm.
Quinto, modelele lingvistice masive contaminează gândirea umană. Deja există studii care au arătat că oamenii încep să preia expresii și cuvinte utilizate frecvent de către IA. Problema mai subtilă aici este uniformizarea gândirii, pentru că aceste modele sunt antrenate să ofere răspunsurile cele mai plauzibile și, deci, cele mai plate sau conforme cu consensul comun, plasându-se prin asta la polul opus al originalității și gândirii creatoare.
Și mai sunt probleme, unele pe care nu mi le amintesc acum și altele pe care nu le voi menționa aici, pentru că depășesc cadrul acestei discuții.
În încheiere, găsesc curios faptul că eu dialoghez cu aceste modele și le critic, în timp ce tu spui că nu apelezi la ele, dar le lauzi. Poate n-ar strica să le folosești și tu puțin, ca instrumente, pentru a-ți forma o opinie poate mai avizată. De exemplu, în timp ce scriam răspunsul ăsta, mi-a venit ideea să-l întreb și pe ChatGPT, că tot vorbim despre el, care sunt principalele probleme sau pericole pe care le riscăm folosind IA. Și ce să vezi, primul și cel mai subtil risc pe care mi-l dă este tocmai prostirea utilizatorilor. Sau, în cuvintele lui, eroziunea capacității de gândire autonome. Și aici ajungem la un mic paradox, pentru că dacă tu ești fanul și susținătorul IA, înseamnă că trebuie să le dai dreptate. Pentru că de data asta nu doar eu, Aldus, afirm că IA prostește, ci chiar IA pe care tu o susții îți spune că îi prostește pe oameni. Și atunci cum facem? Dacă în disputa dintre Aldus și ChatGPT tu îi dai dreptate lui ChatGPT, well, ChatGPT îți spune același lucru ca mine: că IA duce la atrofierea gândirii autonome.
@Aldus
Fă diferența între o glumă și subiectul unei glume. Btw, vezi că e la alta postare “hahaiala”, nu “mai sus”.
Și ce dacă nu cunosc persoana respectivă, vrei să spui că dacă o cunoșteam puteam să râd de…ea? Nici măcar nu am râs de ea.
Iar bunul simț n-are nici o treabă aici, discuția mea era cu Renata, nu cu tine, și era legată de un acronim (nici măcar numele persoanei, poate cel mult al personajului). Așa că te rog, mai lasă-mă cu roșeața asta de fată mare.
Este o dovadă de proastă creștere din partea ta să râzi public de pocirea numelui unei terțe persoane care ipotetic se află prezentă la discuție. Corect ar fi să nu mai zici nimic pe tema asta, dacă de cerut scuze e prea mult pentru tine. Adică, măcar să nu insiști într-o direcție greșită. Fii un pic mai umil. Și citește mai atent. Am scris „mai sus – la ultimul articol”, nu „mai sus aici, în pagina de față”. Pe un blog, articolele sunt afișate în ordine invers cronologică, ultimul fiind cel mai sus.
@Aldus
“Este o dovadă de proastă creștere din partea ta să râzi public de pocirea numelui unei terțe persoane care ipotetic se află prezentă la discuție”
Lamentarea ta e demnă de o cauză mai bună. Mai bine conservă-ți energia ca să dai niște răspunsuri ceva mai închegate și argumentate, ca cel pe care i l-ai dat lui Dam. Deci, se poate!
Lasă poliția bunelor maniere, că nu-i de tine. Chiar nu ești în măsură să pozezi în vreo instanță morală.
Iar partea cu umilitatea, venind tocmai din partea, ar fi chiar umilitor să-mi cer scuze, no offense.
Ce-ai pățit zilele astea? Înainte erai mai puțin îngâmfat și obtuz. Nu pozez în nicio instanță, dar îți atrag atenția ca pe blogul meu să dai dovadă de mai mult respect față de ceilalți. Dacă intră cineva în casa ta, nu trebuie să fii vreo instanță morală ca să-i atragi atenția să nu își facă nevoile pe covor sau pe hainele altor oaspeți de-ai tăi.
Nu „deci, se poate”, ci „deci, am argumente”. Iar aici sunt doar o parte, că nu poți distila într-o secundă tot ce ai asimilat într-o perioadă mai lungă de timp prin lectura a numeroase surse și înțelegea unui fenomen.
PS: Scuze nu trebuia să-mi ceri mie, ci persoanei pe care ai jignit-o.
@Aldus: îmitated pare rău să te dezamăgesc, dar argumentele tale sunt pur speculative.
1) Foarte mulți oameni […], foarte puțini […], procentul e mare […]. Ce înseamnă asta, cum se desfășoară pe scara timpului și care sunt efectele pe termen scurt, mediu, sau lung? Multe sunt doar slăbiciuni de care profita altceva până la IA – cine ascultă acum de GPT asculta acum 20 de ani de o voce la telefon sau de textele unui nickname de pe internet. Speculă pot face și eu: o mare parte din cunoștințele și prietenii mei nu folosesc IA – în biroul în care lucrez eu 30% din angajați folosesc IA, 15% folosesc doar în interes personal. Au vreun sens astea fără context? dacă sunt 2 din 6 angajați, 20 din 60 sau 2000 din 6000, e același lucru?
2) Așa e, e promovată ca ceva ce nu e. Ți se pare că ar fi primul produs care poate produce pagube și la care sunt promovate doar avantajele? Dar IA ăsta e dezvoltat și de oameni care nu sunt ticăloși sau oportuniști, așa că va fi cu timpul adaptat cerințelor reale.
3) Asta nu va dura mult. Codul scris de IA elimină tehnicienii, așa cum fotografia digitală a eliminat tehnicienii care developau film, așa cum tehnicienii dentari vor fi eliminați de imprimante 3D și așa cum tehnicienii desenatori au fost eliminați de calculatoare. Codul prost și aplicațiile scrise în totalitate cu IA nu vor trece testul calității în timp și va fi nevoie de ingineri calificați pentru a folosi IA cum trebuie. Iar ăia se vor ocupa de inginerie software, nu de scris cod.
4) Presa e în cădere liberă de mult timp, indiferent cine și ce scrie.
5) Deci omul preia expresiile folosite de IA, care IA folosește expresiile omului. Pe scurt, omul poluează gândirea umană, iar educația (cu progresul ei) fix asta trebuie să corecteze. Inginerii software vor trebui să lucreze la IA ăla să nu mai contamineze, iar profesorii din școli vor trebui să continue să dezvolte gândirea elevilor cu tot cu IA. Profesorii de azi nu sunt capabili, pentru că au rămas în urmă, dar vor veni alții care vor fi. Sau poate nu, poate dăm în distopia pe care ți-o imaginezi tu, dar tot o speculație e.
Eu nu sunt fanul și susținătorul IA și nu trebuie să dau dreptate nimănui, sunt fanul oricărei unelte care contribuie la progres. Orice unealtă are o evoluție, așa va fi și IA. Personal am folosit GPT pentru o funcție în Python din 2-3 linii de cod, după ce am pierdut 10 minute pe stackoverflow.com. Altul o să vrea să-i fie GPT nevastă, asta nu înseamnă că trebuie interzis IA. De altfel, simpla idee de a constrânge și interzice generează reacțiile cele mai dure și de asta profesorii, în abordarea lor de acum, n-au nici o șansă să schimbe mentalitatea elevilor.
Deci știi cum facem? ne educăm în continuare și perfecționăm chestiile care ne fac rău.
Iar apropo de tipul tău (speculativ) de argumente, uite că pot și eu:
IA crește de 3-4 ori progresul arheologic legat de manuscrise, prin scanarea și interpretarea lor. În viitorul apropiat vom descoperi întreaga istorie ascunsă a omenirii, pe Dumnezeu și rolul omului în univers.
Datorită internetului majoritatea oamenilor au citit / ascultat interviul cu femeia de specie reptiliană Lacerta și au habar de specia de reptilieni care trăiesc în prezent în subteran, pe Pământ. Acum știu cum să le recunoască navele și știu să se ferească de ei, pentru că uneori sunt ostili. Tot datorită Lacertei, acum oamenii știu că omul modern a fost modificat genetic de o specie extraterestră numită Elohim/Elojim, iar dinozaurii au dispărut din cauza unui război nuclear dintre aceștia și specia reptiliană. (e una din poveștile mele preferate, apropo)
Datorită internetului o mare parte din oameni și-au dezvoltat abilități secunde sau terțe fără o școală specializată – programare, desen artistic, elemente de mecanică.
Calculatoarele au permis decodificarea Bibliei, astel se cunosc în detaliu toate profețiile trecute și viitoare.
Fiecare dintre ideile de mai sus au ceva adevărat, însă nu sunt deducții neapărat corecte.
Păi, dacă îți pare rău, data viitoare nu mă mai dezamăgi! 🙂
Punctul 1.
Ce înseamnă foarte mulți, foarte puțini, etc? Nu pot să îți ofer cifre exacte, pentru că sunt evident niște estimări. Dar există o diferență între „nu poți oferi cifre exacte” și „ceea ce spui este fals”. Aș zice că aproximațiile mele descriu o realitate de domeniul evidenței. Chiar dacă nu pot să îți furnizez procente cu virgulă, pot afirma cu suficientă încredere că cei care folosesc IA într-un mod înțelept sunt minoritari. Și consider că pot face asta pentru că, deși nu am o statistică matematică precisă, gândesc. A gândi înseamnă a putea să faci corelații, extrapolări etc. Nu-mi spune că tu nu ești de acord cu aceste estimări ale mele, pe care le-aș numi de bun simț! Să înțeleg că consideri că am putea fi în situația în care IA este și va fi folosită preponderent înțelept și creator?!?
Nu știu care e succesiunea efectelor și în cât timp apar ele. Aș zice că foarte rapid, poate chiar la nivel de luni de zile de utilizare intensivă a IA, pentru că creierul se poate remodela destul de repede. Dacă nu îți utilizezi un mușchi, în cât timp se atrofiază? Dacă niște prizonieri sunt supuși unui regim de tortură psihologică subtilă, în cât timp încep să se manifeste primele efecte? Nu te aștepta la ani de zile, ci la perioade chiar mai scurte. Dar ce contează aceste detalii? Ideea de fond este că atunci când nu-ți folosești o anumită funcție, ea se atrofiază. Deci, atunci când, în loc să judeci cu capul tău, îl pui pe ChatGPT să gândească pentru tine și apoi doar iei soluțiile pe care ți le dă de-a gata, din comoditate, gândirea începe să ți se atrofieze. Mai simplu de atât nu știu cum să-ți spun.
Un exemplu edificator este legat de memorie. Înainte, când nu aveai acces la atâta informație, erai oarecum obligat să îți exersezi memoria. Acum, că ai la dispoziție toată cunoașterea din lume într-o bază de date din buzunar (telefon, wikipedia etc), nu mai ești obligat să memorezi așa de mult, pentru că îți spui că poți oricând accesa orice informație dorești. Da, dar problema e că antrenând-o mai puțin sau aproape deloc, capacitatea ta de a reține informații va începe să scadă. Și tocmai de asta omul din cultura orală, de dinainte de apariția tiparului, avea o memorie mai bună decât omul din cultura scrisă, iar acum memoria se depreciază și mai mult. Același principiu se aplică și la IA. Toate funcțiile cognitive pe care le delegăm inteligenței artificiale, cum ar fi: limbaj, discriminare, analiză, sinteză, argumentare, imaginație etc, care constituie însuși nucleul activității intelectuale umane, vor începe să se atrofieze.
Cum se desfășoară asta pe scara timpului? Păi se desfășoară în felul următor: pe măsură ce individul X va delega tot mai multe astfel de funcții unui agent extern, ele se vor diminua la el din ce în ce mai mult. Iar în cadrul societății, pe măsură ce tot mai mulți X vor face acest lucru, societatea va degenera intelectual din ce în ce mai mult.
Nu este același lucru cu faptul că cine ascultă acum de ChatGPT asculta înainte de o voce la telefon sau de un nickname pe internet. Că înainte de IA, nu exista o voce sau un nickname care să emuleze gândirea ta. Puteai asculta de ce îți recomandă popa să votezi sau de ce îți spune crainicul la televizor, dar dacă voiai să ieși undeva în oraș, trebuia să alegi tu locul, că nu îți spunea crainicul. Dacă aveai de rezolvat o problemă personală, trebuia să te gândești tu cum o rezolvi și care sunt pașii. Dacă aveai de trimis un mesaj persoanei iubite, trebuia să te gândești tu ce să-i scrii. Dacă aveai de planificat o excursie, trebuia să cauți tu posibilele destinații, să dai telefoane etc. Acum, îl poți pune pe ChatGPT să facă totul pentru tine, nu doar în ce privește deciziile mari și generale, cum era înainte cu popa și televizorul, ci și deciziile care țin de micro-managementul gândirii tale zilnice.
Uite un exemplu simplu și foarte bun: presa, blogurile și cărțile. Înainte, dacă voiai să scrii un articol sau un eseu, trebuia să îl gândești cu capul tău. Exista, desigur, posibilitatea să plătești pe cineva pentru tine, dar asta se petrecea mai rar, de exemplu la teze de doctorat. Acum, orice ziarist, blogăr sau scriitor poate, în loc să scrie el cu eventuale greșeli, să-i ceară lui ChatGPT să-i scrie un articol. Rezultatul, la prima vedere, este un articol superior, mai fluent, mai corect, mai captivant, așa că utilizatorul e mulțumit. Dar rezultatul mai profund e tocirea posibilităților creatoare.
Un alt exemplu este scrierea de cod. Dacă o să citești relatările unor programatori care au început să folosească masiv agenți IA, unii dintre ei remarcă deja că s-au obișnuit doar să dea sarcini și acum parcă nici nu mai știu să scrie singuri o bucată simplă de cod. Ceea ce ai și nu folosești se pierde. Iar un model IA pe care îl ai în buzunar îți oferă un fel de „oracol” mental detaliat, care poate gândi în toate direcțiile în locul tău, și pe care înainte, când ascultai de ce îți spune altcineva, nu îl aveai. Cu IA intrăm într-o cu totul altă paradigmă. Așa că nu e totuna cu ce zici tu, că și mai demult te puteai lua după alții. Pentru că nu existau alții care să poată gândi totul în locul tău, ci doar care îți dea niște soluții pe niște teme mari și generale. Acum există (IA).
Ce spui tu legat de colegii de birou nu este speculă, ci speculație. Speculă este de exemplu actul de a cumpăra ceva ieftin și a-l vinde scump. Și nu are importanță că doar 30% din populație folosește IA, sau doar 15%. Dacă sunt numai 30%, atunci efectele descrise mai sus vor fi experimentate de către acei 30% (minus cei care folosesc IA cu precauție și inteligență). Dar, efectul general asupra societății va fi tot unul nefast, de tras în jos, pentru că acei 30% vor începe să gândească mai puțin decât înainte, deci o parte a societății „se va prosti”, deci media de gândire și inteligență a societății va scădea.
În plus, după cum am spus deja, procentul utilizatorilor de IA este cel mai mare taman în rândul tinerilor și al persoanelor educate, unde și impactul eroziunii intelectuale este maxim la nivel de societate, iar utilizarea IA va crește tot mai mult în viitorul apropiat. Așa că acel procent de 15% sau 30% sau cât este va urca. Deci sigur că nu e același lucru dacă sunt 2 din 10 sau 4 din 10, dar chiar și dacă numai 2 din 10 colegi se prostesc, asta tot înseamnă că nivelul angajaților din acea firmă scadă.
Dar la întrebarea ta concretă din finalul punctului 1: „dacă sunt 2 din 6 angajați, 20 din 60 sau 2000 din 6000, e același lucru?”, răspunsul este că da, e același lucru, pentru că în toate cele trei cazuri e vorba de același procent (o treime).
Punctul 2.
Nu e primul produs prezentat greșit, dar e produsul cu cel mai mare potențial distructiv la nivel intelectual de până acum. De exemplu, una e să ți se prezinte greșit o riglă cu care cel mult te poți lovi peste degete și alta e să ți se prezinte greșit o armă cu care te poți împușca. Riscul de degradare cognitivă este mult mai mare la IA decât la alte produse din trecut care și ele erau comercializate mincinos.
Punctul 3.
Da, dar va fi foarte greu să depanezi o bibliotecă gigantică compusă de IA. De fapt, acest lucru este valabil și acum. Deja este foarte greu spre imposibil chiar și pentru o firmă, nu doar pentru un om, să scrie de la zero anumite biblioteci sau să le depaneze. Și vorbesc de biblioteci cu sursă deschisă! Ori, în momentul în care nu mai înțelegi ce cod scrie IA în locul tău, dar la o verificare superficială vezi că merge și îi dai drumul în producție, însă în realitate acel cod conține cine știe ce bug-uri subtile, peste câțiva ani o să te prinzi cu mâinile de cap. Și va fi foarte greu să depanezi atunci, să izolezi cauza, să repari. Problema majoră aici este că IA nu are o gândire logică, ci face un fel de potrivire plauzibilă, probabilistică. Nu înțelege codul ca tine, din perspectiva de arhitect care știi exact ce vrei, care este firul logic etc, pentru că nu dispune de înțelegere logică. Și riscul acestor erori care să treacă pe sub radar, sub aparența unui cod mai bun și mai facil, obținut mai repede și cu mai puțini oameni, este mult mai mare decât în cazul unui programator mai lent și mai costisitor, dar uman.
Fotografia digitală este făcută tot de oameni, chiar dacă mediul diferă. Fotograful controlează compoziția, lumina, expunerea etc. Nu le lasă pe seama unei instanțe artificiale. O comparație mai bună aici ar fi probabil între fotografia clasică pe care o faci tu (digitală) și o imagine generată artificial în urma unui prompt. Eu nu văd deloc apariția IA ca pe o trecere de la analog la digital sau de la operații matematice manuale la operații cu calculatorul. E mai distructiv, pentru că cedează aproape întregul control.
Punctul 4.
Da, dar aici intră și toate materialele scrise. În plus, tot ceea ce se generează cu pretenții de calitate și ajunge să contribuie la fondul cultural și de cunoaștere din care ne informăm. Și care acum începe să fie scris de IA.
Punctul 5.
Omul înainte gândea fiecare în felul lui. Săgeata evolutivă a societății era dată inclusiv de diversitatea modurilor de gândire și a punctelor de vedere. IA uniformizează asta, o aduce la numitorul comun. Deci, nu „omul poluează gândirea umană”, ci „media gândirii umane (redată de IA) ajunge să seteze trendul și să facă astfel să dispară sau să se diminueze originalitatea autentică”.
Inginerii software nu pot lucra la IA să nu mai contamineze, pentru că ăsta e algoritmul IA, așa funcționează el. Ar trebui să se inventeze un alt tip de IA care să nu mai uniformizeze. Deocamdată, tot ce înseamnă inteligență artificială generativă, model lingvistic mare, arhitectură transformer etc înseamnă corelație statistică pe foarte multe date, deci aducere la numitorul comun, fără logică, înțelegere și originalitate reală.
Ce spui tu nu ține de o simplă configurare sau optimizare a IA-ului din prezent, ci necesită crearea unui nou tip de IA. Cu totul altceva decât ce avem acum. Foarte bine, și eu aș vrea să se inventeze, dar succesul pe care îl au acum modelele lingvistice mari îi face pe creatorii lor să le dezvolte și mai mult, mergând astfel într-o direcție care uniformizează.
Profesorii de azi „nu mai sunt capabili”; profesorii din viitor vor fi elevii care azi învață cu IA. Adică, așteaptă-te la generații următoare mai proaste decât cea de acum.
Nu am propus nicăieri să interzicem IA. 😉 Dar la elevi, da, ar fi bine să își facă temele fără IA, sau să folosească IA drept instrument (care ajută), nu înlocuitor al creierului.
@Aldus
O sa-ti mai comentez o singura data pe subiectul asta, chiar daca e off-topic, pentru ca mi se pare ca ești de pe alta planeta la faza asta.
Cine si-a făcut nevoile pe cine?? De unde pana mea scoți exemplele astea? Cu ce am intrat la tine in casa (pe blog) si am jignit/desconsiderat persoane?? Singura persoana jignita ești tu, pentru ca-ti place sa pozezi in instanța morala si sa faci educație (chipurile) cu ceilalți participanți la discuție (ti-a cerut cineva asta??).
Si pe cine am jignit?? Daca pe tine te apelează cineva “Albuș”, si eu rad de acest apelativ (repet APELATIV), ca mi se pare amuzant, te-am jignit?? Sau daca tu-mi zici mie “Liviut” sau “Livache” sau “Ursul brun”, m-ai jignit?? Daca tu consideri astea jigniri, ești complet căzut in freza, pe cuvântul meu. Ok, poate sa nu-ti place apelativul, ne zici sa te apelam cu numele tau (sau pseudonim, ce-o fi) si gata, mergem mai departe. Fa diferența intre o gluma (poate nepotrivita) si subiectul unei glume. Daca Renata, in cazul de fata, a folosit apelativul ala in scop de denigrare, e problema ei. Pe mine m-a amuzat strict apelativul, si cu asta basta. Nu am de ce sa-mi cer scuze (cireașa de pe tort!!), pentru ca nu am de ce!
Te-as ruga sa te abții de la alte comentarii pe tema asta, ca oricum nu aduci nimic nou, si nu faci decât sa-ti întărești ideea de lup moralist, dar ceva îmi spune ca nu o vei face. Păcat, pentru ca poți sa-ti folosești toata energia asta in scopuri mult mai constructive.
@Aldus: ai scris mult prea multă formă fără fond. Am să încerc totuși să evidențiez câteva idei greșite (după părerea și percepția mea, tu poți rămâne convins că ai dreptate).
1) Nu poți prezenta date clare pentru că nu le ai, nu pentru că sunt estimări. Aproximările pe care ți le faci tu în mine, și care pentru tine au sens, nu sunt bazate pe realitate ci pe o percepție extrem de limitată – comparată cu nivelul planetar. Nu e vorba de virgulă, ci de numere în general, când spui 1000 sau 10% trebuie să le scoți de undeva – iar tu n-ai de unde.
IA folosită înțelept și creator? sunt oameni care folosesc un încărcător pentru a-și încărca telefonul, alții încearcă să muște din el sau și-l bagă în fund. Bine că stă viitorul omenirii fix în înțelepciunea de a folosi IA.
Memoria a fost tot timpul un punct slab al omului pentru că se degradează în timp. Prin educația performantă (sunt ironic) de care ai beneficiat în trecut, ai fost convins că ai memorat mult și bine, că ai avut în capul tău o bază – ceea ce e greșit. Simplul fapt că ai la dispoziție o bază de date nu înseamnă că nu memorezi și nu gândești, pentru că vei folosi acea bază de date cu un scop. Cu cât ai mai multe informații, cu atât va trebui să gândești mai mult, e fix opusul atrofierii gândirii. De asta îți tot spun de fiecare dată că nu înțelegi învățământul superior, pentru că acolo la un moment dat ți se deschide lumea – îți dai seama că nu mai depinzi de un manual, ci poți lua informație de peste tot.
Zici tu că înainte gândeai înainte să scrii ceva? Iar cumpăratul era la tezele de doctorat? Nu, când n-aveai internet copiai din cărți sau din lucrările altora. De asta s-au introdus de niște ani buni acele softuri care verifică gradul de plagiarism, pentru că toate lucrările erau copiate mecanic – lucrări de licență, disertație, eseuri, referate etc.
Legat de scrierea de cod, din nou, când scopul e scrierea de cod, ești doar un tehnician. Scopul e scrierea unor aplicații și rezolvarea unor probleme specifice. Acum există tot felul de aplicații scrise integral de IA, dar care vor pierde teren pentru că orice e ușor de făcut își pierde valoarea, exact ca eseurile. Gei ce gândesc o vor face în continuare și vor fi peste ceea ce face IA.
O să sar la 3). Fix aia va fi provocarea, să depanezi o bibliotecă gigantică. Tu nu ai viziune, iei omul de acum 30-40-50 de ani, cu limitările de atunci, și îl arunci în capcana IA, din care nu va mai ieși. Pentru că în vizunea ta avea „puțân da bun”, iar schimbarea, dacă nu e fix cum ți-ai imaginat tu, îl strică. Codul pentru PC va fi ca limbajul curent, orice om educat va avea habar de cod la un moment dat – până la urmă se folosește și aici în caseta de comentarii. De aici și obsesia că tot ce vine din vest e prost, pentru că ne e frică de orice schimbare. Sigur că tot timpul există și dezavantaje, nimic nu e perfect. Pentru tine gândirea a rămas undeva în trecut, iar când se schimbă ceva în jurul tău, te derutează.
Cât despre generațiile viitoare, tot timpul am auzit că vor fi mai proaste. Am auzit-o în gimnaziu, în liceu, în facultate și o aud în continuare.
Fix lipsa informațiilor îți limitează ție scenariile și te face atât de sigur pe concluziile tale. În loc să realizezi că ceea ce înocuiește IA e de fapt puțin, că gândirea și abilitățile congnitive care contează de fapt nu sunt alea, tu te ascunzi în educația de acum 50 de ani.
@Liviu
Remarca Renatei a fost peiorativă. Faptul că nu te-ai simțit când ai râs la ea (și nu te simți nici acum) denotă. Îți dau un exemplu analogic, poate așa înțelegi. Imaginează-ți că, aflându-te la o reuniune, cineva îți pocește public numele – dar nu prietenește, în Livache, ci într-un mod derogatoriu și batjocoritor. Iar o terță persoană râde și aplaudă la scenă deschisă această pocire, care ei i se pare foarte amuzantă sau inspirată. E cam de prost gust, ce vrei să-ți zic? Dacă nici acum nu înțelegi, asta e.
@dam167
Bine, poți să crezi că sunt estimări nerealiste.
Nu prea înțeleg afirmația asta. Poate pentru că și înțelegerea se degradează în timp. Dar dacă alături de memorie se degradează și capacitatea de înțelegere, și vigoarea fizică, și dexteritatea mentală etc, atunci ce sens mai are afirmația ta? Până la urmă se degradează tot corpul, pentru că murim. Pe logica asta, aș putea să te întreb ce rost mai are să urmărim să fim sănătoși, că oricum sănătatea se degradează în timp (chiar mai mult decât memoria) și până la urmă murim.
Memoria se degradează la bătrânețe și nu se șterge complet. Dar eu mă refer la altceva. La faptul că omul contemporan are o memorie foarte slabă și fragmentată prin comparație cu omul din trecut, care în unele cazuri era chiar capabil să-ți recite cuvânt cu cuvânt echivalentul unei cărți întregi. Adică, dacă i-ai fi citit un manual de chimie sau de istorie, ți l-ar fi putut reproduce apoi la virgulă, din doască în doască, în timp ce tu azi nu mai ești capabil să reții complet nici măcar o singură pagină. Dacă ție ăsta nu ți se pare un regres pentru că „memoria a fost tot timpul un punct slab al omului pentru că se degradează în timp”, atunci nu prea am ce să zic. Eu unul însă aș fi preferat memoria omului din trecut.
Acum ai mai puține informații decât în trecut, pentru că dispui de o memorie mai slabă. Ai acces la mai multe informații, dar tu însuți în capul tău reții mai puține informații. Tocmai pentru că ce rost mai are să le ții minte?
De altfel, ce spui tu contrazice afirmațiile celor care s-au aplecat asupra acestor fenomene de care îți vorbesc și le-au studiat. Ei au constatat că accesul la explozia de informație facilă din prezent ne prostește. Tu spui că ne face să gândim mai mult. Mbine.
Copiai și înainte, dar modul și gradul în care puteai să de debarasezi de procesele tale cognitive, delegându-le altcuiva, era mult mai redus.
Da, hai să introducem erori în bibliotecile de programe, pentru a ne crea provocări de depanare pe viitor. Bun așa.
Probabil neîntâmplător. Fenomenul de prostire nu e de ieri de azi; IA doar îl amplifică.
IA înlocuiește fix nucleul proceselor cognitive, oferindu-le o alternativă facilă. Paragraful tău final este complet eronat.
@Aldus: datele memorate (amintirile) pot suferi modificări semnificative în timp. Memoria de scurtă durată, devine de lungă durată printr-un proces de consolidare, cu condiția să fii expus în continuare la informație. Cu timpul memoria se degradează (transience), fenomen ce se declașează relativ repede. Când ai nevoie de acele date apare reconstrucția, care poate include informații mult mai noi și care pot altera datele inițiale. Asta pe scurt, studiile sunt multiple.
Care om contemporan, care om din trecut și care erau cărțile din trecut? Dacă te intorci în trecut cu vreo 50 de ani, majoritatea oamenilor din jurul tău memorau mult mai puțină informație. Poate știau pe de rost cu cinci poezii în plus față de tine, dar acum cunoștințele omului modern includ domenii multiple, de la programare, la electronică, pentru că poți citi mult mai mult, mai ușor. Mă pot documenta pe orice subiect de istorie mult mai concentrat decât acum 50 de ani, iar adaptarea la lumea modernă presupune flexibilitate, chiar dacă tu o vezi ca pe o fragmentare.
Deci, din nou, care trecut? anul 1000? 1200? 1600? 1800? și sunt curios cum știi tu acum ce avea ăla din 1600 în cap. Iar dacă din transmiterea pe cale orală, sunt convins că absolut toate datele transmise sunt inexacte, din motivele din primul paragraf.
Păi citează-i pe ăia care s-au aplecat și arată-ne, pe domenii, geografic și cultural, cum a rezultat că gândim mai puțin.
„Copiai și înainte, dar modul și gradul în care puteai să de debarasezi de procesele tale cognitive, delegându-le altcuiva, era mult mai redus.” – și asta are argumentul…? Deci copiatul dintr-o carte te făcea mai deștept decât copiatul unui text sintetizat de altcineva?
N-am zis că introducem erori, ci că perfecționăm ceva și rezolvăm problemele pe parcurs. Orice sistem a cărui complexitate crește, va avea probleme complexe.
Sigur că e neîntâmplător. Toată viața am văzut profesori depășiți, care erau convinși că următoarea generație e mai slabă intelectual, doar că rezultatele ulterioare i-ar contrazice.
Sigur că ți se pare că e eronat, pentru că ești ancorat în trecut, dar mai important, un trecut pe care ți l-ai reconstruit tu, exact ca o amintire, și pe care nu-l cunoști cu adevărat.
@Aldus
Ești complet pe dinafara, cu toate analogiile tale. De fapt, ești doar lupul moralist. Acum vreun an (sau mai mult), cineva (Ludditus, cred) s-a contrat cu Renata pe niște subiecte de medicina (sau farmacologie? chiar nu mai știu) si-i zicea intr-una Baterie Elvețiana. Recunosc ca si atunci mi s-a părut haioasa găselnița, dar nu-mi aduc aminte sub nici o forma sa fii intervenit politia morala a blogului. Asa ca mai ușor cu pianul pe scări…
Si acum, pe subiect.
Exista foarte multe tehnologii (invenții daca iți suna mai bine) care initial au fost utilizate (sau sunt încă utilizate) in scopuri mai puțin productive. In cazul tiparului, una dintre primele cârti tipărite este un manual de vrăjitorie. In cazul internetului, sunt destui utilizatori care astăzi il folosesc in principal pentru a viziona filme pentru adulți. La fel si cu LLM-urile, sunt multe persoane care le folosesc sa caute doar informație sintetizata. Si tot așa… La un moment dat, cei ce vor vrea mai mult vor utiliza IA-ul “mai bine”, iar cei care se vor mulțumi cu puțin, vor rămâne… mulțumiți.
Poti sa ai o biblioteca întreaga acasă, sau poți sa ai un calculator cu acces la net; tot de tine tine cum vrei sa utilizezi cele doua resurse. Tu ce-ai face/propune pentru a “deștepta” lumea in masa? Si n-ai voie sa zici ca interzici/limitezi AI-ul.
“…în timp ce tu azi nu mai ești capabil să reții complet nici măcar o singură pagină”
E adevărat ce spui, dar asta nu se întâmpla din cauza IA-ului. Problema “attention span-unui” si a lipsei de concentrare pe un subiect nu e cauzata de AI, ci a fost introdusa mult mai demult in ecuație, prin apariția numeroaselor distrageri (de la social media, smartphone, jocuri pe telefon, notificări, etc) din viața de zi cu zi. As putea sa fiu de acord ca AI-ul poate sa amplifice si mai mult acest fenomen.
“Ai acces la mai multe informații, dar tu însuți în capul tău reții mai puține informații. Tocmai pentru că ce rost mai are să le ții minte?”
De ce ai (mai) vrea sa ții minte o grămadă de informații? Mai ales daca acum știi unde si ce sa cauți. Îmi aduce aminte de toceala comentariilor (si nu numai) de la limba romana. De ce consideri ca o memorie mai buna (sau o capacitate de memorare mai mare) implica si un proces de gândire mai vast? Sau o capacitate de corelare mai buna. Eu mai tin minte doar vag formulele de la derivate si integrale, dar, daca chiar sunt curios, in câteva minute am deschis telefonul/laptopul si le am la îndemâna.
N-am cum sa ma insel :). Fiindca e o chestie subiectiva, care depinde de cu ce/cine compari. In ochii mei faci clar parte dintr-o categorie defavorizata. Nu neg ca tu te poti compara cu unii care-s mai defavorizati ca tine. Dar asta nu schimba cu nimic percepția mea despre subiect.
Nu tin catusi de putin (si nici nu incerc) sa te conving ca nostalgia ta e fara sens :). Doar ma miram “cu voce tare”. N-are nici o importanta si nici o consecinta pentru nici unul dintre noi daca ne punem de acord sau nu.
@dam167
Ce legătură are mecanismul pe care îl descrii tu legat de memorie cu afirmația mea că mai demult memoria oamenilor era net superioară? Dacă iei astăzi doi oameni de pe stradă, deși la amândoi memoria funcționează în modul descris de tine, nu este exclus să constați că durata de timp în care informația se păstrează aproape nemodificată, gradul și viteza cu care ea se alterează, volumul de date care pot fi reținute cu suficientă fidelitate pentru o anumită perioadă de timp etc diferă între ei. Poate primul citește o singură dată o poezie și e capabil să o rețină aproape la perfecție luni de zile, în timp ce al doilea o repetă de zece ori și o uită într-o săptămână. Dacă iei doi elevi de la extreme, unul de 10 și al doilea de 4, probabilitatea să constați această diferență dintre capacitatea lor de memorare crește. Iar ce îți spun eu este că primul seamănă mai mult cu omul de acum câteva mii de ani, în timp ce al doilea e mai reprezentativ pentru omul contemporan. Chiar dacă mecanismul e același la amândoi.
Văd că faci trimitere la studii. Dacă o să consulți și studii pe tema impactului pe care tehnologia îl are asupra noastră, o să constați că expunerea la tehnologie tinde să degradeze nu doar memoria, ci toate capacitățile cognitive umane. 😉 Uite, pentru că tu ești adeptul studiilor, chiar îți recomand să faci asta, căutând studii despre efectele tehnologiei asupra creierului și conștiinței umane. Sau poți căuta pe componente: studii despre memorie, atenție, inteligență etc.
Nu în trecut cu 50 de ani, deși părinții și bunicii noștri nu erau expuși la nebunia de stimuli vizuali și informaționali care ne asaltează astăzi din toate direcțiile. Dar eu mă refer la omul din perioada culturii orale, înainte de apariția tiparului și chiar înainte de apariția scrisului.
Cunoștințele omenirii, luată per ansamblu, s-au lărgit, dar s-au diluat din punct de vedere al calității. Deținem mai multă informație decât omul din trecut, dar mai puțină cunoaștere. Iar individual, lucrurile sunt și mai grave. Mă rog, știu că nu mă crezi.
Cartea din care copiai în trecut nu putea să se substituie întregului tău aparat cognitiv, așa cum poate face un IA. Atunci delegai să zicem 5% din funcțiile și procesele tale mentale acelei autorități externe din care copiai (cartea), acum delegi 80%, prin faptul că ChatGPT ajunge nu doar să îți dea tema gata făcută, ci și să îți răspundă la orice tip de întrebare, din orice domeniu, devenind un fel de alter-ego care îți permite să te debarasezi de aproape orice efort de gândire, în orice direcție. Nici măcar nu mai trebuie să cauți cartea sau pagina din care să copiezi. Și funcționează și la română, și la matematică, și la informatică, și la gătit, și la rezervat locuri, și la formulat mesaje romantice, și la orice.
Cu ce perfecționăm acum, folosind IA, față de situația în care am fi folosit programatori? Nu perfecționăm în plus. Exemplu: înainte firma plătea 15000 de euro la trei programatori care dezvoltau și optimizau un cod. Acum, firma plătește o mie de euro pentru un singur agent inteligent care-i înlocuiește pe cei trei și care dezvoltă și optimizează în același ritm cu cei 3 codul respectiv. Este mai ieftin (1k în loc de 15k) și mai rapid (un agent face treaba a 3 angajați). Dar, fiind IA, codul pe care îl scrie, deși pare la fel de funcțional și de bun, este mai prost decât cel pe care l-ar fi scris cei 3 programatori de dinainte și conține o serie de erori pe care respectivii nu le-ar fi introdus în el și care nu sunt atât de ușor vizibile. Adică, IA face o treabă mai de mântuială, care pare mai ieftină și mai bună, dar de fapt e mai proastă.
@Liviu
Ce faci tu se cheamă un whataboutism. Discuția este despre ce s-a petrecut acum, nu cu un an în urmă. Hai să îți dau un alt exemplu. Ți se pare firesc ca, fiind invitat la o înmormântare, să te apuci să le spui gazdelor glume și bancuri despre moarte? Sigur, poate glumele în sine sunt nevinovate. Poate unii le vor gusta, dar cei mai mulți nu, pentru că umorul tău nu cadrează cu starea lor din acel moment. Așa că de bun simț ar fi ca, dacă simți nevoia să faci bancuri, fie să te abții, fie să le faci într-un cadru restrâns, cu cine știi că le gustă, nu public, de față cu cei care sunt îndoliați și trăiesc în acel moment o tragedie.
În cazul LLM-urilor, există tentația să le folosești prost, tocmai pentru că au capacitatea de a simula atât de bine inteligența umană. Estimez că cei care le vor folosi bine sunt și vor fi o minoritate, așa că efectul net al LLM-urilor asupra societății va fi unul mai degrabă nociv.
De ce n-am voie să zic că interzic/limitez IA-ul? Mă întrebi ce aș propune dar îmi pui condiții? Uite unde se ascunde „libertatea de gândire”. 🙂
Da, problema „attention span-unui” a fost cauzată de expunerea omului la tehnologia modernă (și stimulii informaționali pe care ea îi creează). Perfect de acord. IA este doar cireașa de pe tort. Aici suntem de acord.
Nu contează de ce ai vrea să reții mai multe informații. Ideea e că, chiar dacă ai vrea, nu le mai poți reține. Altfel spus, capacitatea ta de a memora se degradează considerabil. De exemplu, poate la un moment dat o să vrei să reții o informație care contează pentru tine, dar nu o să mai poți face asta la fel de bine ca înainte.
Memoria este doar una dintre facultățile intelectului uman. Trecerea de la cultura orală la cea scrisă a degradat mai ales memoria, dar acum IA le degradează și pe celelalte (adică: inteligența, coerența, discernământul, claritatea etc).
@Vladen
Dacă invoci părerea ta subiectivă, atunci n-ai decât să crezi ce vrei. Eu mă consider un privilegiat. N-aș schimba nici măcar pentru o secundă locul meu cu al niciunuia dintre voi.
Trăgând o concluzie la articolul și discuțiile de față, ne unește incultura, dar ne separă modul particular în care ea se răsfrânge în capul fiecăruia dintre noi. 🙂
@Aldus: dacă iei doi elevi la extreme o să ai… doi elevi la extreme, probabil dintr-o reprezentare pe curba Gauss. Hai să facem o curbă Gauss pentru omul de acum 5 mii de ani, să le comparăm – a, păi n-avem cum. De fapt despre omul de acum 5 mii de ani știm destul de puține (omul care făcea parte din civilizațiile considerate dezvoltate), iar dacă mergi mai departe, la omul de acum 10 mii de ani, nu știm mai nimic. Sigur că despre ăsta ultimul poți spune ce vrei, cu atât mai mult cu cât nu avem nimic scris – avea ăla așa o memorie că nu trebuia să scrie nimic.
Observ că îți plac dansurile în jurul unor argumentații care, deși nu au logică sau coerență, nu pot fi cu adevărat infirmate. De exemplu, nu poți spune cu certitudine că o civilizație predecesoare n-a avut cultură sau informații doar pentru că nu a transmis nimic mai departe. Doar că dansurile astea nu duc niciunde când vine vorba de evoluție.
Eu n-am de ce să caut studii despre efectele tehnologiei pentru că nu-mi propun să fac nimic în direcția asta. Studiile se fac pentru ca noi, ca societate, să evoluăm. De exemplu, în medicină se caută și metode organice, nu doar electronice pentru a trata diverse afecțiuni. Poate că în scurt timp, în loc de un șurub în maxilar și o coroană de zirconiu, să putem stimula corpul să producă din nou dinții în mod natural. Sau, în loc să injectăm soluții sintetice în articulații, vom injecta o soluțe naturală, produsă de propriul corp. Acum, că tu te uiți doar că sunt mai cocoșați ăia care stau toata ziua la PC….
Legat de cod, putem perfecționa în plus. Aia cu programatorii probabil ai luat-o de pe Reddit, că în lumea reală nu va funcționa așa. Poate e unul azi care va face asta (să dea afară 3 programatori), în speranța că va scăpa cu cod generat ieftin și prost, dar mâine acel cod nu va îndeplini cerințele. Ce se va întâmpla de fapt, în realitate, e că vor fi eliminați tehnicienii, ăia care doar scriau cod, și care trebuiau oricum verificați de ingineri. Așa că vor fi mai puțini executanți și mai mulți care vor înțelege cu adevărat programarea. Dacă ai impresia că programatorii nu au introdus erori, nu numai că nu cunoști deloc domeniul, dar nici software n-ai folosit cu adevărat.
LLM-urile sunt niște unelte, cine vrea să gândească o face, cine nu vrea va găsi tot timpul moduri de a păcăli sistemul.
„Memoria este doar una dintre facultățile intelectului uman. Trecerea de la cultura orală la cea scrisă a degradat mai ales memoria, dar acum IA le degradează și pe celelalte (adică: inteligența, coerența, discernământul, claritatea etc).” – tu nu poți susține asta logic, argumentativ, pentru că premisa ta e o presupunere (că știi cum era așa zisa cultură orală).
Momentan, cu cât înțelegem din istorie, prima condiție a dezvoltării unei civilizații e scrierea, pentru că așa pot fi educați (perfecționați) indivizii acelei civilizații.
@Aldus
Tu chiar tii mortis sa ai ultimul cuvânt, chiar si atunci cand nu ai dreptate. Nu se cheamă nici un whatabotism, ma bucur ca cunoști acest cuvânt, e doar o alta mostra, din partea ta, de dubla măsura. Nu de inmormantari, nu de invitati pe care sa-ti faci nevoile, cel mult de nevoia ta de a epata. Daca esti mai sensibil, atunci te inteleg, insa dubla masura ramane. Pana una alta “bunul simt” e o chestie subiectiva: nici unul dintre cei vizati nu s-a manifestat in vreun fel, atunci pot sa deduc ca din punctul lor de vedere nu a fost o problema, nu? Singurul care tot urla la luna esti tu. Avocatul bunului simt.
“Estimez că cei care le vor folosi bine sunt și vor fi o minoritate…”
S-ar putea sa ai dreptate. In acelasi timp, daca am lua primele 15 tehnologii ale omenirii, crezi ca ele ar fi utilizate la capacitate maxima de productivitate, utilitate etc?
“De ce n-am voie să zic că interzic/limitez IA-ul?”
Pentru ca ar fi prea simplu. Si pentru ca s-a inventat deja, si va face parte, mai devreme sau mai tarziu, din viata cotidiana. Fie ca-ti place, fie ca nu.
Tu personal, poti sa faci ce doresti, insa tehnologia IA te va afecta (daca nu te afecteaza deja). Nu se ascunde nici o “libertate de gandire”, doar ca nu se accepta solutia banala 😛 Tocmai, gaseste o solutie punandu-ti capul la contributie.
“Ideea e că, chiar dacă ai vrea, nu le mai poți reține. Ideea e că, chiar dacă ai vrea, nu le mai poți reține.”
Esti atat de convins de asta? Nici un maraton nu-l poti alerga din prima, va trebui sa te antrenezi. Nu cred ca stii care era capacitatea de memorare “inainte”. Poate erai nevoit sa memorezi lucrui (se zice ca nevoia te invata, nu?). Cat de tare se degradeaza asta… nu cred ca poti sa stii cu adevarat. Si nu poti sa scoti aspectul asta (memorarea – cu tot ce presupune ea) de scaderea capacitatii de concentrare (attention span). Sincer, mie mi-e mult mai teama de scaderea capacitatii de concentrare, decat de degradarea capacitatii de memorare.
@dam167
Deci, nu crezi că omul din trecut avea o memorie mai bună decât a noastră și nu ești interesat de studii cu privire la efectelor tehnologiei moderne asupra memoriei. Studii care, deși nu ai acces la trecutul îndepărtat, ți-ar permite să deduci, prin extrapolare, cum era memoria oamenilor pe vremea când nu exista tehnologie. 😉
Nu folosesc Reddit (tot mi-am propus). Sigur că se înlocuiesc programatorii de jos. Rămân cei care verifică și au perspectiva de ansamblu, doar că e mai dificil să verifici un cod produs de IA și e tentant să-i dai drumul dacă pare să meargă. Și sigur că și programatorii introduc involuntar erori. Dar este firesc ca aceste erori să fie mai puțin subtile decât cele introduse de un LLM, iar asta pentru că un LLM nu dispune de o gândire logică reală, pe care doar o simulează.
După părerea mea, scrisul e semnul începutului unui declin al civilizației.
@Livache
Eu nu știu ce a fost anul trecut și nici nu am chef acum să iau comentariile la puricat. Și este whatabotism, care înseamnă să răspunzi la o acuzație cu o contraacuzație. Îmipare rău că nu pari să cunoști cuvântul.
Nu are importanță că s-au manifestat în vreun fel după aceea sau nu. Felul în care ai procedat a fost cam lipsit de tact. Dacă s-a întâmplat să nu citească sau să nu le deranjeze, poți zice că ai scăpat, dar nu poți zice că ai procedat în cel mai inspirat mod.
Aici nu e vorba de utilizare la capacitate maximă. Dacă utilizezi un manual de matematică în proporție de 100%, adică „la capacitate maximă”, vei asimila tot ce scrie în el. Dacă îl utilizezi doar în proporție de 15%, îl vei asimila doar parțial, dar tot vei fi cu 15% mai câștigat decât înainte. Cu LLM-urile e un pic diferit: dacă le folosești corect te pot ajuta, în timp ce dacă le folosești greșit te distrug. Observi diferența?
Păi și capacitatea de concentrare scade. Nu atât din cauza IA, cât mai ales din cauza internetului și a expunerii la o mulțime de stimuli vizuali și sonori care ne defocalizează și împrăștie conștiința.
@Aldus(ică)
Hai sa conchidem ca suntem de acord in dezacord.
De ce nu ar vorba de capacitate maxima? Faptul ca poti folosi LLM-ul sa inveti chestii, sa faci sinteze (referate) sau sa faci optimizari de cod (adica sa-l folosesti spre 100%), si alegi sa-l folosesti la tot felul de scurtaturi, cum ar fi sa faca el referate in locul tau (3%) e cam acelasi lucru cu ce spui tu. Adica tot vei stii un titlu, poate niste date, unu-doua nume. Nimeni nu-ti garanteaza nici in cazul tau, ca acel 15% e suficient ca sa stii matematica. Poate stii ca exista simboluri (+, -, : etc) dar poate nu stii cum sa le folosesi. Speculez acum, dar asta faci si tu.
“Cu LLM-urile e un pic diferit: dacă le folosești corect te pot ajuta, în timp ce dacă le folosești greșit te distrug.”
M-ai spart aici. Curentul electric nu face acelasi lucru? Masina (autovehicolul) cu ce ar fi diferit? Zicea Dam ceva despre incarcatoare, intr-o postare aterioara.
Nope, cred ca e cel mai slab exemplu pe care l-ai putut aduce. Sau cel putin incomplet.
Nu pot să conchid că suntem de acord în dezacord. Ci doar că suntem de acord că suntem în dezacord.
Poți să folosești un LLM la „capacitate maximă” și el să te prostească. Aici ideea e mai degrabă cum îl folosești. Dacă îl folosești inteligent, te poate ajuta. Dacă îl folosești prost, te va prosti. Dacă îl folosești prost dar puțin, te va prosti mai puțin. Dacă îl folosești prost și mult, te va prosti mai mult.
Adună-te de pe jos (dacă zici că te-am spart) și fii atent aici: unu, niciodată nu am avut vreun instrument care să emuleze atât de bine procesele noastre cognitive, de unde rezultă că o utilizare greșită ne va afecta în rău însuși modul în care gândim, și doi, peste 99% din populație știe să folosească corect curentul electric sau mașina în timp ce procentul celor care folosesc cu înțelepciune un LLM este, în estimarea mea, destul de mic și nu există semne că va crește pe viitor, dat fiind că utilizarea greșită a unui model lingvistic masiv este foarte seducătoare iar domeniul inteligenței artificiale generative rămâne abscons chiar și pentru dezvoltatorii lui.
Cum iti pica mai bine…
” Dacă îl folosești inteligent, te poate ajuta. Dacă îl folosești prost, te va prosti.”
Si unele substante, daca le foloesti in dozele recomandate, te ajunta, in alte gramaje putand devenit fatale.
Analfabetii functionali din ziua de azi cum au ajuns asa? Sau indoctrinatii? Sigur nu folosind doar LLM-urile in mod gresit.
“și doi, peste 99% din populație știe să folosească corect curentul electric sau mașina”
Cred ca esti prea optimist aici. La cate accidente auto sunt, imi vine greu sa cred ca procentul e cel pe care-l spui tu. Si la cate pensiuni si cabane am fost, majoritatea aveau instalatia electrica prost dimensionata (unele dintre ele au si ars din cauza asta). Ca sa nu mai zic cate sigurante au sarit pentru ca Gigel folosea aparatul de sudura in propria ograda. Vezi, aici s-a gasit un failsafe, lucru pe care ti l-am propus si eu, fara sa se interzica utilizarea curentului electric.
Accidentele si elctrocutarile/proasta dimensionare le trecem la ce? La buna folosire sau la proasta folosire? Prost dar putin?
Eu zic ca te sperii prea tare. Pana la urma, care-i problema daca pe unii (sau pe majoritatea) ii va prostii? Mase de manevra au fost tot timpul, inca de pe vremea cand nu exista nici un mijloc de comunicare. Prin trial and error sita va cerne. Vor exista utilizari si utilizari, respectiv utilizatori si utilizatori… Tehnologia e prea cruda momentan, iar impactul e prea … disparat, ca sa poti trage niste concluzii certe. Cand vor exista niste reglementari, niste responsabilitati si pentru cei ce utilizeaza IA/LLM (ma refer la coroporatii), cand vor exista si niste failsafe-uri, putem sa vedem atunci cata dreptate am avut sau nu.
Bro, eu zic că IA are un efect dăunător asupra psihicului uman iar tu-mi răspunzi că până la urmă care-i problema? Nu-i nicio problemă. Ne îndobitocim, dar totul e spre binele societății, trial & error.
Bro, sub o forma sau alta, toate inovatiile au avut (sau au) si efecte daunatoare. De la curentul electric (ce ti l-am sugerat), pana la IA, confortul casei, statul in fund la birou, holbatul la ecrante/telefoane etc… Viata merge inainte, nu inapoi.
Nu-i neaparat spre binele/raul societatii. Ce te impiedica pe tine, daca simti ca te-ai indobitocit de la IA, sa pui mana pe niste carti, sau sa te inscrii la niste cursuri pentru formari noi, sau sau sau? Ce te impiedica, daca te doare spatele de la statul in fund la birou, sa faci macar 15 minute de exercitii pe zi? Ce te impiedica, daca vezi ca te ingrasi, sa faci miscare/sprot si sa renunti la o parte din mancare?
Vin inca o data cu provocarea: propune niste solutii, care sa atenueze din efectul de indobitocire, de care esti atat de speriat. Evident, fara sa interzici IA-ul.
@Aldus: exact, nu cred că omul din trecut avea o memorie mai bună – cu mențiunea că trecut e o noțiune relativă. Și nu caut studii pentru că asta e calea aleasă de societatea în care trăim, iar efectele ei secundare vor trebui rezolvate în timp. Ăia care lucrează la rezolvarea lor trebuie să caute acele studii.
Ți-am mai spus că deducția presupune o premisă, care dacă e greșit, tot procesul deductiv e degeaba. Chiar dacă tehnologia ar fi afectat memoria, tu faci referire la o perioadă în care, după descoperirile de până acum, oamenii nu aveau ce să memoreze. Tu ai făcut o școală, ai (sper) cărți în bibliotecă și ți s-a explicat procesul de a memora. În trecut nu era mai nimic, cum măsurai capacitatea de a memora?
Ar trebui să folosești Reddit, pe subreddit-urile românești o să te simți ca acasă, e plin de oameni ca tine care emit păreri fără argumente pertinente. Îți recomand de pe acum r/programare, e plin de tineri care nu înțeleg pe ce lume trăiesc. Așa e, erorile introduse de oameni sunt mai corectabile decât alea ale LLM. Dacă o spui/scrii probabil că e adevărat, de ce n-ar fi?!
Părerea ta (că scrisul a provocat un declin) nu e fundamentată de nimic concret. Încearcă să descrii concret o civilizație dezvoltată care nu s-a bazat pe scris. Și luminează-ne cu criteriile care o fac dezvoltată pentru tine, căci pentru noi înseamnă media nivelului de trai (care include și creșterea speranței de viață), cultura și realizările societății. Și te rog, încearcă fără Biblie, pentru că e o scriere dintr-o perioadă în care progresul se baza pe text.
@Dam
Uh, deja Aldus are doua provocari. Sunt curios pe care o va accepta
@Liviu
Ai mai zis asta – că toate inovațiile au avut și efecte nocive. Și ți-am explicat deja, chiar mai sus, prin ce diferă IA de restul.
Mai departe o iei pe ulei. Ce mă împiedică pe mine să fac una și alta? După ce zilele trecute mă întrebai ce propun. Învață să faci diferența între a observa ceva și a milita pentru ceva. Eu aici fac niște observații, nu militez pentru nimic. Nu poți să observi un fenomen fără ca asta să-ți declanșeze reflexul de a trece la acțiuni normative? Ce te împiedică din a analiza un text fără a face saltul la „Și ce propui?”?
Propun să citești textul fără să mă întrebi ce propun. De unde până unde ideea că aș fi responsabil cu propunerea de măsuri? Dacă dorești, propune tu – chiar sunt curios ce vei propune. Eu doar expun și explic un fenomen. Care este real.
@dam167
Dar dacă printre efectele mai mult sau mai puțin secundare constatate de aceste studii se află și degradarea memoriei? O fi cum zici tu, că va trebui să rezolvăm asta în timp, deși eu nu prea cred că mergând în aceeași direcție o vom rezolva, dar în cazul ăsta consultarea studiilor respective te-ar putea ajuta cel puțin să-ți formezi o părere mai bună despre memoria omului din trecut comparativ cu cea a omului din prezent.
Ce importanță are cum măsurai capacitatea de a memora a omului din trecutul îndepărtat? Indiferent dacă o poți sau nu măsura, omul din trecut dispunea și el de o anumită memorie. Iar eu susțin că avem suficiente indicii pentru a ne putea pronunța cu privire la memoria lui, chiar și în lipsa unor studii pe tema asta. Studii care însă există pe tema memoriei omului din prezent, dar pe care tu nu vrei să le consulți. Adică, acolo unde există studii (în prezent) spui că nu te interesează, iar acolo unde nu există studii (în trecut) mi le ceri.
Dacă e plin de oameni care emit păreri fără argumente pertinente, atunci respectivii nu seamănă deloc cu mine. 🙂
Legat de erori, ți-am zis de ce e plauzibil să fie așa: pentru că omul, cu toate imperfecțiunile lui, gândește logic, pe când IA nu.
Părerea mea că scrisul a provocat un declin nu e părerea mea. Faptul că o numești „părerea mea” e încă o dovadă că suntem la subiect, apropo de titlul articolului.
Evident, subiectul nu e închis. O să mai scriu pe tema asta. Ai și tu nițică răbdare, că ești tânăr.
@Aldus
Una e sa observi, alta e sa vii sa ne explici ca ceva e “rau”, “nociv” samd. La tine toate sunt concluzii certe. Nu te-a vazut sa vii cu ceva de genul: “In urna studiului x, s-a constatat ca….”, cum iti cere Dam. Tu nu “observi”, tu dai verdicte. Iar “studiile” tale sunt, intr-o proportie foarte mare, niste discutii pe FB ale unor oameni pe care probabil ca-i urmaresti.
“Ai mai zis asta – că toate inovațiile au avut și efecte nocive. Și ți-am explicat deja, chiar mai sus, prin ce diferă IA de restul.”
Nu mi-ai spus. Ai speculat (s-p-e-c-u-l-a-t, poate acu intelegi diferenta) ca IA-ul te-ar face mai prost…. Si toata lumea te-a intrebat “in comparatie cu ce?”. Dupa care ai inceput cu floricelele, iar cand ti s-a propus sa gandesti ceva, sa aduci si niste argumente, ai devenit tafnos si agresiv. Sa fii sanatos, ce sa zic…
Ti s-a mai spus, tu nu ai idei, tu ai certitudini. La ce bun atunci articolele tale? Doar sa fim de acord cu ele?
“Evident, subiectul nu e închis. O să mai scriu pe tema asta.”
In traducere, o sa vii sa ne confirmi ceea ce ai spus aici
Nu știi face diferența între argument și speculație? Mai sus ți-am oferit în principal argumente. Proiecțiile mele despre degradarea funcțiilor cognitive din prezent și viitor au fost susținute de argumente logice coerente. Până acum ce-am discutat? Te invit să recitești comentariile mele cu mai multă atenție, pentru că sunt doldora de argumente pe care le tot repet pentru voi, și degeaba, că sunteți ca niște catâri. Parcă ați avea un blocaj când vine vorba de ceva care vă contrazice convingerile anterioare.
Ce crezi că ar rezolva studiile? Ați găsi și acolo chichițe, pentru că mecanismul este același: psihicului îi vine greu să renunțe la convingerile și prejudecățile pe care le avea, așa că mai bine respinge argumentele logice contrare decât să se adapteze realității. Să recunoști că elementele pe care te bazai tu sunt false e un fel de lovitură asupra egoului și a stimei de sine. Așa că mai bine cauți tot felul de justificări în favoarea lor și dezvolți un fel de orbire la orice argument îți vine din partea cealaltă.
În trecut, la alte subiecte, am dat și studii (aici și pe Jurnal), iar reacțiile voastre au fost aceleași. Așa că studiile nu rezolvă nimic câtă vreme sunteți total imuni la orice argument de bun simț. Nu vezi că dam mai sus spune că nu-l interesează studiile din prezent, pe care le-ar putea consulta cu ușurință, dar îmi cere studii din trecutul îndepărtat, care nu există?
Deci, dacă după toate argumentele pe care ți le-am oferit până acum tu vii și îmi spui că am făcut doar speculații fără niciun argument, înseamnă că trăim în realități paralele. Ai n argumente detaliate până acum. Ba chiar și ChatGPT ți-a spus același lucru, în discuția pe care am avut-o cu el și pe care am linkuit-o, listând ca prim și cel mai important efect nociv al IA din vreo 13-14 câte a găsit tocmai erodarea capacităților cognitive umane. Dar tu ești ca o piatră, nu te clintește nimic.
Uite, încă o dată, de la ChatGPT citire, acel ChatGPT despre care tu spui că este preponderent bun și deci înseamnă că trebuie să-i dai dreptate:
Ești capabil să înțelegi aceste explicații ale lui ChatGPT, care nu sunt niște speculații lipsite de orice fundament, ci niște concluzii pe care el le-a distilat pe baza tuturor materialelor, studiilor, discuțiilor dintre cercetători etc citite pe această temă?
@Liviu: e troll sau definiția efectului Dunning-Kruger. Uite aici deducție de mare rafinament: dacă studiul x găsește o corelație între dispozitive electronice și degradarea memoriei (dar trebuie să existe studii dinainte de electronice, pentru a putea compara), Aldus deduce că memoria e mai proastă, deci și prin urmare în trecut era mult mai bună. Deși elefantul din cameră e că în trecut poate nici nu erau date clare de memorat, ci doar povești distorsionate în urma fiecărei relatări. Uite aici:
„Ce importanță are cum măsurai capacitatea de a memora a omului din trecutul îndepărtat?” – păi dacă o măsori acum într-un fel acum, trebuie să fi avut aceeași unitate de măsură și în trecut, altfel nu poți compara rezultatele. E elementar și logic. Altfel, în lipsa unor date concrete, dacă acum se degradează, sigur în trecut era mult mai bine.
Uite aici:
„După părerea mea, scrisul e semnul începutului unui declin al civilizației.”
„Părerea mea că scrisul a provocat un declin nu e părerea mea. Faptul că o numești „părerea mea” e încă o dovadă că suntem la subiect, apropo de titlul articolului.”
Indiferent a cui e părerea și care e substratul scrisului, de 5-7 mii de ani suntem în regres (de la Sumer și Egipt încoace). Deci strămoșii lui aldus cu memoria bună erau pe atunci poate, dar ăia adevărații erau chiar înainte, ăia aveau și inteligență de-aia bună.
Nu creeed! Aldus, ai acolo 1 (unu) studiu, pe care nu l-ai înțeles, apropo, care e legat de depresie și religie. ChatGPT nu are acces la jurnale științifice, decât la ce găsește gratuit pe internet – așa că baza tuturor studiilor și materialelor… no no. E bun, dar nu la ce îl folosești tu. Dar e interesant că fix pe el l-ai pus să gândească, nu să-ți caute studiile și abia apoi să-ți facă sinteze.
Din nou, argumentele tale sunt presupuneri.
Nu, înainte de apariția internetului, a inteligenței artificiale și a tehnologiei electronice în general, nu existau date de memorat. Evident că nu existau. Datele au apărut pe lume odată cu tehnologia. „Elefantul din cameră”. Și mă mai numești pe mine trol.
Studiile despre felul în care tehnologia modernă și internetul ne degradează capacitățile cognitive (inclusiv dar nu numai memoria) sunt doar unul din ingredientele care ți-ar permite să obții o perspectivă mai articulată și mai de ansamblu asupra evoluției acestor facultăți în timp și a eventualelor moduri în care ele au fost sau nu influențate de-a lungul anilor.
Sigur, în opinia ta, din faptul că nu avem studii din trecut și deci unitate comună de măsură rezultă că nu putem face comparații și nu putem stabili fapte. Să înțeleg că omul de știință modern, pe care îl glorifici atât de mult, nu poate gândi și trage niște concluzii fără să aibă în fața lui niște studii? Pentru că în cazul ăsta deja aș zice că deja i s-a redus drastic capacitatea de gândire.
Pe de altă parte, dacă acum ai un factor (tehnologia) despre care observăm (de data asta cu studii!) că ne distruge memoria, nu este de bun simț să tragi concluzia că înainte de apariția acestui factor memoria era mai bună? Prin analogie, dacă un om consumă hrană otrăvită și se îmbolnăvește treptat din cauza ei, pe analize nu pe vorbe, nu este logic să deduci că înainte de a începe să consume acea hrană toxică era mai sănătos, chiar fără să ai niște analize medicale din perioada respectivă? Doh.
Dacă acum se degradează, da, înseamnă că înainte de pornirea acestui proces de degradare, nu era atât de degradată. Chestie de logică elementară, monșer.
Fiecare afirmație are un sens, care rezultă din contextul ei. Afirmația despre faptul că părerea mea nu-i părerea mea era în replică la presupunerea ta că aș face eu niște speculații arbitrare și fistichii, pentru că le-am visat peste noapte. Dar iată cum incultura ne unește încă o dată, în pofida tiparului care chipurile ar fi trebuit să ne culturalizeze. 😉
@Dam
Da, cred ca e troll. Si uneori mai cred ca, de fapt, sunt mai multe persoane care scriu sub acelasi pseudonim 😀
@Aldus: analogia ta cu otrăvitul nu e corectă. Care erau datele pe care le memora omul de rând acum 5 mii de ani? cum îi chema pe copii? drumul spre casă, calendarul, chestii legate de recolte? cântece, rugăciuni? poezii? câte poezii, 1 sau 100? De când omul de rând merge la școală, pe lângă că își antrenează memoria, i se impun niște cerințe minime. Poți compara și poți face presupuneri, doar că n-o să poți stabili dacă sunt adevărate sau nu – bine, asta nu te deranjează pe tine.
O chestie de logică elementară peste clasa a cincea, monșer, e că dacă notezi cu un indice performanța sau capacitatea de memorare, în funcție de volumul de informații acumulat, curba de variație nu trebuie să fie liniară. Dacă indicele are 0 ca valoare minimă și 10 maxim, o presupunere poate fi așa:
10000 î.Hr. – 5000 î.Hr. – 1
5000 î.Hr. – 3000 î.Hr. – 3
3000 î.Hr. – 500 d.Hr. – 4
500 d.Hr. – 1000 d.Hr. – 5
……………………………………
1700 d.Hr. – 1900 d.Hr. – 9
Apoi poate scade la 8 sau 7, iar peste 1-200 de ani ajunge la 9 sau 10. Sau, după scenariile tale distopice, poate ajunge la 5-6, echivalentul epocii feudale. Presupunerea e bazată pe evoluția omenirii, având ca repere regiunile dezvoltate ale globului, pe ideea că odată cu dezvoltarea societății au fost mai multe date de memorat. Poți să iei datele astea și să faci un grafic de variație. Cât ai mai multe date (din studii), cu atât variația va fi mai aproape de adevăr. Sigur, tu poți pune 10 în primul interval, dar în contextul în care planeta își revenea după un cataclism, iar civilizațiile au pornit aproape de la 0, a spune că omul de rând de atunci avea o memorie mai bună înseamnă „speculații arbitrare și fistichii”.
@Liviu: cum să nu fii troll și să menționezi un studiu legat de influența religiei în depresie, când noi vorbim de memorie, abilități cogntive și IA?
Dar ne mai jucăm și noi, ne mai citim ideile scrise, să vedem cum sună.
Analogia cu hrana otrăvită e corectă pentru influența tehnologiei din ultimele decade asupra noastă. De exemplu, putem stabili că, dacă astăzi expunerea la aparate electronice ne degradează capacitățile cognitive, atunci aceste capacități erau mai bune cu câțiva zeci de ani în urmă, înainte să apară tehnologia electronică și deci înainte ca expunerea la ea să ni le degradeze. Această deducție o putem face și ea reprezintă deja un prim pas în comparația dintre noi și oamenii din trecut.
Datele pe care le memora omul din trecut erau specifice culturii umane din acea perioadă. Poate să ți se pară bizar, dar educația nu a apărut acum, în secolele XX-XXI.
Cerințele care i se impun elevului de azi sunt pe măsura posibilităților lui precare.
Pot stabili cu suficientă siguranță dacă ceea ce spun este adevărat sau nu. Adică, pot gândi și pot face niște corelații inteligente, chiar dacă nu am făcut o călătorie în trecutul îndepărtat. De regulă, nevoia de exemple concrete (pe care mi le tot ceri sau îmi impuți că nu le am) ilustrează golul de gândire. De exemplu, dacă înțelegi modul în care funcționează cele patru interacțiuni sau forțe fundamentale din fizică, vei putea deduce cum se comportă universul într-un punct din spațiu și timp fără să fie nevoie să faci măsurători în acel punct. Nevoia de măsurători ilustrează faptul că nu ai înțeles legile fizice. Aceste studii cu privire la abilitățile noastre nu fac decât să scoată în evidență niște efecte. Le poți omite sau poți prezice rezultatele lor atunci când înțelegi cauzele de la baza eventualelor modificări ale abilităților noastre cognitive.
Din graficul pe care îl faci rezultă că, deși rămâi aproape convins de faptul că omul preistoric nu era cu nimic mai răsărit decât noi la capitolul intelect, admiți că e posibil ca străbunicii noștri să fi avut o memorie ceva mai bună decât noi. Eu zic că totuși ai făcut un pas înainte, comparativ cu perspectiva pe care o aveai la începutul discuției. 🙂 Acum, dacă mă întrebi pe mine, eu aș opina că memoria și restul abilităților intelectuale au scăzut constant, iar în ultimii ani această depreciere s-a accelerat. Deci, graficul meu cu privire la omenire este o curbă care scade exponențial, cu eventuale oscilații prea mici ca să modifice tendința generală de declin constant.