Mulți contemporani, și mă feresc să zic majoritatea deși poate că asta e perspectiva dominantă, privesc educația ca pe un factor ce ne modelează natura lăuntrică și ne construiește identitatea, transformându-ne din brute în ființe civilizate. Adevărul din spatele acestei perspective romanțate1a se citi „idealizate” este unul mult mai crud. Cel mai adesea, toți anii de școală și instituții înalte pe are le-am urmat nu reușesc să înfiripe altceva decât o pojghiță ce se adaugă la periferia ființei. Caracterul ei superficial devine evident de îndată ce survine o situație de viață și de moarte, când toată bruma de cultură și civilizație acumulate se evaporă instantaneu, iar omul redevine ceea ce este el în realitate și profunzime.
Note de subsol:
- 1a se citi „idealizate”