Orice autor care scrie preponderent cărți autobiografice este un narcisist. Iar un narcisist nu poate crea artă. Unul din secretele artei, ca și al genialității, este transpersonalizarea.
Orice autor care scrie preponderent cărți autobiografice este un narcisist. Iar un narcisist nu poate crea artă. Unul din secretele artei, ca și al genialității, este transpersonalizarea.
Nu faptul că scrii despre tine te face narcisist, ci faptul că rămâi blocat în admirația față de tine. Dacă cititorul rămâne preocupat doar de personalitatea ta, atunci textul este un simplu exercițiu de ego. Dar dacă, după lectură, rămâne cu o înțelegere mai profundă a vieții, a iubirii sau a suferinței umane, atunci experiența personală a depășit granițele individului și s-a transformat în artă. Deci, una peste alta, dacă alții se identifică cu povestea ta, ești salvat ca fiind un narcisist creator și jos pălăria, dar dacă nu, rămâi doar narcisist și ura și la gară.
Ai dreptate: dacă, scriind despre tine (sau folosind pretextul propriei tale persoane și al propriei tale experiențe) atingi teme și simboluri universale, atunci creezi artă. Dar câți fac asta continuând să scrie aproape exclusiv despre ei în afară de Cărtărescu? 🙂
Nu știu să răspund la întrebare, ar fi trebuit să citesc multă literatură contemporană măcar ca să îmi fac o idee.
Și eu la fel. Suntem doi necititori de literatură. 🙂