Eminescu, un artist multidimensional (1)

Astăzi se împlinesc 176 de ani de la nașterea marelui nostru poet Mihai Eminescu. Cu această ocazie mi-a venit ideea să inițiez o serie de articole dedicate personalității sale complexe și intelectului său rafinat, care se oglindesc atât în opera sa literară cât și în articolele de presă pe care le-a scris de-a lungul vieții.

Îmi propun ca în cadrul acestei serii, care nu vreau să fie scrisă la foc automat ci să fie așezată și de durată, să analizăm pas cu pas și să descoperim treptat împreună¹Așadar, va fi un demers educativ și pentru mine, nu doar pentru voi. atât viața omului Mihai Eminescu, cât și multiplele fațete ale geniului său creator și felul în care se îmbină sau corelează ele în texte și versuri dintre care pe unele le-am auzit la școală, dar poate că am trecut pe lângă ele fără să le acordăm prea multă atenție, iar cu altele acum o să ne întâlnim pentru prima dată.

Și pentru că 15 ianuarie este abia momentul nașterii poetului, sau prima zi a bebelușului Eminescu, o să încep și eu timid, cu o poezie intitulată „Rugăciune”, scrisă de acesta în jurul anului 1878 și publicată postum,

Rugăciune

Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Și pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!

poezie care, sper eu, este de natură să facă nițică lumină (așa, modest, ca pentru început, cam ca lumina zilei la care are brusc acces nou-născutul ieșit din uter) asupra caracterului ateist sau religios al poetului și asupra modului în care acesta se raporta la religie și la creștinism.

Va urma.

Note de subsol:

• 1
  Așadar, va fi un demers educativ și pentru mine, nu doar pentru voi.