Cultura violului și violul culturii

În articolul anteprecedent descriam succint și foarte condensat, oarecum aforistic, câteva probleme serioase ale culturii moderne. Nu mi-am propus să le explic sau să le argumentez acum. Dar țin să vă spun că, intrând pe blogul Alinei Rotaru1Pe care teoretic îl urmăresc, deși până acum nu prea l-am vizitat., mi-a sărit în ochi, în ultimul ei articol, sintagma cultura violului. Așadar, violul are o cultură a lui?

Dintr-o anumită perspectivă, probabil că răspunsul este da. Gândiți-vă de exemplu la numărul mare de bancuri și satire pe tema vasluienilor, care a explodat mai ales în urma violului din 2015 al unei eleve de 18 ani de către 7 tineri, puternic mediatizat. Deși probabil că sensul expresiei este altul, referindu-se la un fel de obicei, cutumă sau regulă nescrisă. Presupun că există comunități, ca să nu le zic societăți, în care violul este sau era privit cu ochi buni, sau cel puțin tolerat.

Păi și? De ce ar fi asta o problemă a culturii moderne? mă veți întreba. Oare în trecut nu existau astfel de obiceiuri? Ba existau. Dar nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să le asocieze cu cultura. Expresia „cultura violului” e o extensie a felului în care privim cultura acum.

Titlul articolului Alinei este De ce sunt feministă? Și consider că ar trebui să fii și tu și recunosc că m-a pus într-o serioasă încurcătură, ca bărbat. Unele femei care scriu pe blog (chiar de profesie psiholog) au impresia că vor fi citite doar de către femei, cărora li se adresează exclusiv. Și apoi ne cer nouă, bărbaților, să le oferim paritate! 🙂

N-o să vă povestesc articolul, pe care îl puteți citi singuri. Dar intriga sau motivul lui îl constituie drama femeilor din Afganistan. O țară unde, după retragerea trupelor americane din 2021, au revenit la putere talibanii, care mențin acolo un puternic regim patriarhal.

Și pentru că autoarea vorbește despre importanța educației femeilor, menționând chiar că „educația înseamnă libertate”, vreau să sugerez o posibilă soluție pentru femeile afgane. Sunt conștient că ea nu rezolvă problema de fond, că poate suna a aroganță în urechile unora și că nu-i este accesibilă oricui. Dar mă gândesc că n-ar fi o idee rea ca femeile afgane care aspiră la mai multă educație și libertate să urmărească, în măsura posibilului, să treacă granița în Iran.

Pentru că nu știu dacă știți, dar rata de alfabetizare a femeilor iraniene este de 85% la adulți și circa 99% în rândul tinerelor cu vârsta între 15 și 24 de ani; iar procentul de studente universitare este cuprins între 55% și 60%. Adică, în Iran există mai multe studente decât studenți, respectiv mai multe femei cu studii superioare decât bărbați. În plus, la unele specializări din științele de bază și la medicină, 65-73% dintre absolvenți sunt femei, o rată net superioară multor țări occidentale.2Procentele exacte variază în funcție de sursă, dar cam asta e imaginea de ansamblu.

Desigur, nouă ni se vorbește aproape exclusiv despre alte fațete ale Iranului. Și nu am de gând să le contest sau discut aici. Dar faptul că atât de puțini occidentali cunosc aceste detalii, având o impresie greșită despre nivelul educației femeilor din Iran, care în realitate este excepțional, unde ar trebui trecut? Nu cumva este și el parte dintr-o cultură – respectiv cultura noastră occidentală?

Îmbunătățirile educației femeilor din Iran sunt de dată recentă – ultimii zeci de ani. Totuși, după cum opinează Samina Ali în prezentarea TED de mai jos, există direcții în care, dacă ne-am întoarce la rădăcinile religiilor actuale, respectiv la cum erau lucrurile acum peste 1500 de ani, feminismul ar face un mare, mare pas înainte.

Cât despre cultură, una din primele utilizări non-agricole ale termenului și punct de referință la care ne trimit adesea etimologii apare la Cicero, care o pune în corespondență cu filosofia, descrisă ca proces de smulgere din rădăcină a viciilor de tot felul și de cultivare a celor mai frumoase și înălțătoare părți din ființa noastră. Context în care „cultura violului” devine o subversivă și flagrantă contradicție în termeni.

Note de subsol:

  • 1
    Pe care teoretic îl urmăresc, deși până acum nu prea l-am vizitat.
  • 2
    Procentele exacte variază în funcție de sursă, dar cam asta e imaginea de ansamblu.

Lasă un răspuns