Vă recomand ultimul articol de pe un blog intitulat „Contele de Saint Germain – Blog politic si polemic”, al cărui autor se semnează drept Contele de Saint Germain și care scrie în pagina Despre mine următoarele: „Eu nu sunt Contele de Saint Germain și nici nu am pretins vreo clipă a fi.” Bună precizare, date fiind aparențele.
Articolul se intitulează Moare o meserie. O artă., iar inculpata este, după cum ați ghicit, inteligența artificială. Un citat:
Iată, de pildă, meseria de scriitor. Condamnată la dispariție. Îi dai AI-ului un prompt, apoi subiectul, stilul, ritmul, lungimea și el îți livrează, instantaneu, ciorna zero.
Timp de secole, literatura a fost expresia directă a experienței umane: suferință, iubire, memorie și reflecție asupra vieții. Astăzi însă, inteligența artificială poate produce în câteva secunde poezii, eseuri sau romane care imită convingător stilul uman, fără să fi trăit vreodată emoțiile despre care scrie.
Principalul avantaj al inteligenței artificiale este viteza. În timp ce un scriitor lucrează luni sau ani la o carte, un algoritm generează instantaneu sute de variante de texte. Într-o societate dominată de rapiditate și consum superficial, piața începe să prefere eficiența în locul autenticității. Editurile, redacțiile și platformele online descoperă că pot obține conținut ieftin și rapid fără să mai depindă de creatori umani.
Deși AI-ul nu creează în sens profund, ci doar combină statistic texte scrise anterior de oameni, rezultatele sunt adesea suficient de convingătoare pentru publicul larg. Astfel apare pericolul ca experiența umană să nu mai fie considerată esențială pentru literatură. În plus, textele generate artificial tind să uniformizeze limbajul și să reducă originalitatea radicală care a definit marii autori ai lumii.
Consecințele sunt și psihologice: mulți tineri scriitori își pierd motivația de a-și perfecționa stilul, simțind că pot fi înlocuiți de mașini. Problema reală nu este doar tehnologia, ci și schimbarea publicului, care consumă tot mai mult texte rapide și emoții superficiale.
Puteți citi restul articolului intrând pe linkul de mai sus. Bine, articolul este scurt. Practic l-am citat mai mult de jumătate.
Inutil să precizez că vă recomand și restul textelor de pe blogul respectiv. Autorul are bun simț, inteligență, modestie și, din ce se poate deduce printre rânduri, un dram de experiență de viață. Calități care, în formație completă, sunt din ce în ce mai rare.
Inteligenta artificiala nu este un inlocuitor al omului care scrie, ci un instrument care ii poate simplifica munca. Ea nu poate inlocui experientele de viata, emotiile, sensibilitatea, creativitatea si perspectiva unica a unui om. Nu poate simti bucuria unei reusite, durerea unei pierderi sau nostalgia unei amintiri din copilarie. Acestea sunt si vor ramane ale noastre. Inteligenta artificiala poate organiza informatii, poate sugera idei, poate corecta greseli sau poate accelera anumite procese. Dar gandul, emotia si mesajul autentic apartin celui care scrie.
Personal, nu imi este frica de inteligenta artificiala. Eu nu sunt scriitor. O folosesc atunci cand am nevoie, asa cum folosesc masina de spalat, aspiratorul, telefonul sau calculatorul. Nu o vad ca pe un adversar si nici ca pe un inlocuitor ci ca pe o unealta care ma ajuta sa economisesc timp si sa imi organizez mai bine munca.
In ultima vreme se tot aude tot mai des intrebarea Dar daca ai folosit AI, cui apartine textul?. Eu cred ca raspunsul este simplu. Daca ideile sunt ale mele, daca eu aleg subiectul, tonul, mesajul si forma finala, atunci autorul raman eu. Inteligenta artificiala nu vine cu amintirile mele, cu experientele mele si nici cu emotiile mele. Ea poate ajuta la formulare, dar nu poate revendica trairile care au stat la baza textului. La fel cum nimeni nu spune ca o carte a fost scrisa de tastatura, de pix sau de calculator, tot asa nu putem spune ca autorul este instrumentul folosit. Drepturile de autor apartin celui care creeaza, selecteaza, dezvolta si isi asuma continutul. Asumarea este foarte importanta si recunoasterea. In fond, valoarea unui text nu sta doar in cuvintele asezate pe hartie, ci in sufletul celui care le da viata. Iar acest lucru nu poate fi automatizat.
Omul ramane autorul. Inteligenta artificiala este doar una dintre uneltele pe care le folosim pentru a ajunge mai repede la rezultatul dorit. Nu se pierde motivatia de a scrie. Eu cred ca motivatia nu vine din instrumentul folosit, ci din dorinta de a transmite ceva. Cine are ceva de spus va continua sa scrie, asa cum fotograful nu a renuntat la pasiunea lui pentru ca aparatele foto au devenit mai performante. Din contra, atunci cand anumite sarcini devin mai usoare, ramane mai mult timp pentru creativitate, pentru idei si pentru ceea ce conteaza cu adevarat: mesajul pe care vrem sa il lasam in urma noastra.
Nu întotdeauna ideile sunt ale tale. Atunci când îi ceri lui ChatGPT: „scrie-mi un eseu filosofic pe tema timpului”, fără să precizezi alte detalii, ideile vor fi alese de el. În general, cei care au idei sunt capabili și să le expună de unii singuri într-o formă sau alta.
Nu cred ca scriitori seriosi ar fi tentati sa foloseasca AI-ul pentru a le scrie romanele complet, gata de publicare, dintr-o singura comanda, asa ca grijile sunt inutile si mai mult provoaca discutii doar de florile marului, iar daca este vorba de o carte de filosofie, aceasta poate fi protejata prin drepturi de autor chiar daca AI-ul a fost folosit intens, atata timp cat omul selecteaza si structureaza ideile, decide forma finala a argumentelor, le rescrie si isi asuma textul. Asa ca eu invit la calm.
Câmpeanco, îngrijorarea nu-i că scriitorii serioși ar recurge la IA. Îngrijorarea-i că scriitorii neserioși ar recurge la IA în număr foarte mare, făcându-le concurență neloială scriitorilor serioși și scoțându-i pe tușă.
Eu vă recomand să căutați povestea contelui de Saint Germain (sub forma preferată, articol scris sau podcast), e mult mai interesantă decât presupunerile astea distopice.
Pentru unii o să moară multe, dacă nu se pot adapta la direcția societății. Scuzele vor evolua și ele, în trecut au fost PC-urile, azi e IA, vedem mâine ce o mai fi.
Legat de artiști în general, dacă ceea ce creează ei e depășit valoric de ceea ce poate compune IA da, va trebui să facă ceva – să creeze altceva sau să-și caute o altă meserie.
Aldus, sa fim seriosi, scriitorii neseriosi nu devin brusc o armata invincibila cu inteligenta artificiala in mana. Ei poate, la inceput, vor produce continut rapid, superficial dar usor de uitat, deci non-valoare. AI-ul nu ii scoate pe scriitorii buni de pe piata, ci scoate la suprafata diferenta dintre textul care umple spatiul si textul care ramane in minte. Iar asta nu e concurenta neloiala. Nu vad un impediment, se sperie doar cei asa si asa. Omul bun in ceva, eu nu zis profesionistul zic doar omul bun, adica asa ca mine nu se sperie de AI.
@dam167
Iar eu îți recomand blogul de mai sus (nu doar articolul de față). Ce are una cu alta?
Desigur, de-a lungul ultimilor ani aproape fiecare nouă tehnologie a fost privită cu suspiciune. Despre telefonul mobil, de exemplu, se spunea că pune în pericol sănătatea prin radiațiile sale. Astăzi am trecut peste aceste îngrijorări și folosim cu toții telefoane mobile, care au devenit o obsesie. Dar asta nu înseamnă că ele nu continuă să emită radiații și să ne afecteze sănătatea (chiar dacă nouă nu ne mai pasă de asta).
Creația artiștilor nu va fi depășită valoric, dar s-ar putea să devină neprofitabilă. Tehnologia Intel Optane nu a murit pentru că ar fi fost depășită calitativ (era mai bună și mai performantă decât alternativele), ci pentru că era prea scumpă. Capitalismul a câștigat, dar inovația și progresul au pierdut. Cu IA s-ar putea să asistăm la un fenomen similar, generalizat în toate domeniile în care poate fi folosită.
@Câmpeanca
Din ce-am observat eu, ăia buni sunt cei care se sperie și ăia mediocri sau slabi sunt cei care se bucură. 🙂 În rest, obiecției pe care o ridici tu i se răspunde deja în text:
Degeaba conținutul generat de IA va fi mai slab decât cel autentic, dacă va fi mai profitabil pe scară largă. Creatorii originali vor avea de suferit.
Creatorii originali se vor reinventa vor incerca sa fie profi iar daca nu vor reusi vor disparea.
Deci, fie vor reuși să își facă creațiile cât mai vandabile, fie vor dispărea și noi vom rămâne doar cu creații ale IA. Interesant.
In cele din urma, va ramane ceea ce publicul isi doreste. De aceea, este nevoie de educatie si de repere care sa ajute la departajarea valorii.
Păi, educația și formularea reperelor tocmai se mută la rândul ei în mâinile inteligenței artificiale… 🙂
Atunci suntem terminati. Ori cu IA, ori disparem. Deci treaba e groasa.
@Aldus: de-a lungul ultimilor ani? asta s-a întâmplat în toată istoria.
Creația artistică valoroasă va fi în continuare profitabilă, așa cum a fost și până acum. Profitabil e o noțiune relativă în artă (din cauza costurilor diferite pe care le au artiștii), are complet alte criterii de evaluare față de uneltele uzuale. A pierdut progresul pentru că n-a avut succes Optane? Uită-te la SoC, ăsta e primul progres real după un interval lung de timp.
@Câmpeanca: dacă educația rămâne ca acum (minim) 50 de ani, cum e azi în România, da, e groasă. Dacă rezultatul unei educații de 12 ani e depășit de ceea ce generează un LLM din câteva prompt-uri, da, e și mai groasă. Dar va fi bine, pentru că pe măsură ce se schimbă generațiile se schimbă și ideile.
Printre cei mai vocali astăzi sunt cei din generația ’75-’80 care au prins mai multe tranziții în România și care n-au pic de viziune. N-au înțeles ce era înainte de ’89 și nu înțeleg ce e acum, pentru că e o tranziție. N-au văzut ce e în Vest, dar nici ce înseamnă regimurile autoritare din Est, sunt cumva între idologii. Cei născuți după ’90 sau după 2000 înțeleg mai bine direcția în care ne îndreptăm, doar că n-au încă mijloacele, pentru că ăia dinaintea lor nu știu ce să-i învețe.
Pe cât pariu că dacă mâine s-ar descoperi o modalitate de a produce energie gratis, ea ar fi băgată la sertar? Sau o plantă simplă care vindecă cancerul, ea ar fi trecută la strict secret? Inovația nu-i întotdeauna profitabilă, mai ales atunci când pune puterea în mâna omului simplu. Iar știința nu se poate dezvolta liber într-o orânduire anacronică de tip sclavagist. Dar, bine, știu că în mintea ta știința a luat aripi.
Cât despre creație artistică, pentru a fi profitabilă, trebuie să aibă cumpărători. Deci, depinde de cum vor fi educați aceștia. Țin să-ți amintesc însă că, în orice sistem de educație imaginabil, majoritatea va fi prin definiție mediocră. Iar veniturile cele mai mari se obțin din exploatarea majorității.
@dam167 Problema reală nu este că generațiile mai vechi, inclusiv generația ’75–’80, nu înțeleg prezentul, ci că sistemul educațional nu va reuși suficient de repede să integreze noile instrumente fără să piardă funcția esențială a educației formarea judecății, nu doar livrarea de informație. Educația evoluează în timp, dar nu automat mai bine. Este mai degrabă un proces de ajustare continuă, cu întârzieri, corecții și uneori chiar regres. Tensiunea reală nu este între generații, ci între viteza schimbării tehnologice și inerția instituțiilor care ar trebui să o medieze.
Bună observație. Cine să mai corecteze educația, când generațiile actuale de elevi „se antrenează” cu ChatGPT? Până să se rectifice sistemul, noile generații de profesori vor fi deja incapabile de a mai rectifica ceva, orice.
@Aldus: între o idee și a produce efectiv electricitate într-un sistem e o diferență mare. O idee ajunge în sertar, o soluție inginerească nu are cum, pentru că lucrează mult prea mulți oameni. Până în prezent multe idei au ajuns în sertare și pentru că autorii lor au căutat profitul și au vrut să obțină un patent, în loc să ajute efectiv la progres. De asta ne dorim o lume științifică deschisă și transparentă, pentru a-i împiedica pe ticăloși să încetinească progresul.
Dar nu așa funcționează lumea, nu găsește nimeni o plantă simplă care să vindece cancerul. Mă rog, nu în epoca modernă, ci doar în trecut. Ar trebui să ai deja în minte că orice remediu, natural sau artificial, poate declanșa reacții adverse unor oameni și nu se administrează așa simplu.
Cumpărătorii de artă au fost tot timpul oamenii bogați, de asta putem vedea acum arta din trecut. Ce vezi în muzee sunt colecții ale oamenilor bogați sau influenți.
@Câmpeanca: Sistemul educațional azi e format din generația ’75-’80. Un sistem educațional e tot timpul în urmă față de descoperirile științifice, singurul loc unde e o oarecare tangență e în învățământul superior, unde o mare parte din cadrele didactice fac parte din cercetare.
Altfel, sistemul educațional urmărește scopul societății, iar instituțiile sunt conduse tot de oameni – în cazul ăsta oameni depășiți.
M-ai făcut să zâmbesc. Pe de o parte, pentru că mi te adresezi ca și cum aș fi un copil de grădiniță, cu explicațiile relativ la „ticăloșii care împiedică progresul”. Pe de altă parte, pentru că nici măcar acum nu ești capabil să conștientizezi ridicolul poziției în care te-ai auto-plasat. Avem o lume care deschide din mituri. Practic, oricât de mult te-ai uita în urmă, vezi doar faptul că omul privea totul ca fiind legat de zei, de suflet, de elemente pe care azi le-am numi religioase, fantastice sau paranormale. Și totuși, știința pe care o posedăm, lumina ochilor noștri raționali, nu are nici măcar o aplicație practică a acestei lumi subtile, imateriale, a gândurilor, a sufletului, a spiritului, a conștiinței. Iar tu susții, în continuare, că nu e materialistă și că există cercetări. Am pornit de la suflet și magie și am ajuns la avioane, microscoape și relativitate, dar eventualele rare studii care „sfidează” această dominantă materială și se îndreaptă spre alte niște, cum ar fi telepatia, sunt privite cu o strâmbătură de nas și catalogate drept pseudo-științifice. Iar tu argumentezi de zor cum nu înțeleg și nu pot eu cuprinde ce înseamnă știința. 🙂
De fapt, știința n-a făcut decât să se îndepărteze treptat de aceste realități care transcend materia. Reflectând în mod fidel continuul nostru declin spiritual.
„Oricât te-ai uita în urmă” depinde de sursă. Dacă uitatul în urmă vine din scrierile noi (adică știința), multe dintre ele sunt încă în dezbatere din motiv de multe presupuneri și puține dovezi clare. De exemplu, e greu de stabilit care era rata analfabetismului în evul mediu, pentru că multe scrieri fac referire la instituții, nu la capacitatea efectivă a oamenilor de a vorbi și scrie. Mai depinde și de cine trage concluziile, dacă sunt de-ăștia ca tine o să vadă numai zei.
Prima (și poate cea mai importantă) aplicație a științei e faptul că a crescut speranța de viață și poți studia (generic vorbind în cazul tău) nematerialul și spiritualitatea, sau te poți uita în urmă. Altfel, în Egiptul antic, de exemplu, supraviețuiau circa 30% din nou născuți.
Prin tot ce spui arăți că nu înțelegi și nu poți cuprinde ce înseamnă știința. Iar argumentele tale sunt niște presupuneri cum că omul simțea, știa, vedea, era cu sufletul în mână.
Dă-mi o sursă care spune altceva.
Cum adică o sursă care spune altceva? ce spun eu e că nu există destule date pentru niște concluzii – asta te contrazice pe tine care tragi niște concluzii clare fără fundament. Dar uite un exemplu:
Pentru declinul brusc al civilizației Maya există peste 80 de teorii (după Wikipedia). Prin teorii vorbim de comunicări științifice, nu povești la bere. Una dintre ele, fundamentată în schimbările climatice, susține că civilizația, în loc să-și folosească cunoștințele tehnologice pentru a se adapta la mediul înconjurător, și-au epuizat resursele construind în continuare temple, în speranța că zeii vor anula acele schimbări climatice. Cu toate că schimbările climatice reprezintă un factor declanșator în multe teorii, nuanțele acestora se schimbă – o altă idee presupune luptele dintre orașe-state pe resurse, nu neapărat construirea excesivă a templelor.
Așa că dacă te uiți în urmă, o să mergi pe firul unor teorii (1, 2, 10), care sunt pentru tine surse. Iar sursele care spun că în trecut omul vedea doar zei și suflet sunt moderne, cu multe teorii care nu pot fi demonstrate. Asta se aplică pentru toate civilizațiile despre care deținem informații, cu suspiciunea că, chiar și în cazul celor mai cunoscute civilizații, cum e Egiptul, știm încă foarte puțin.
Cum să nu existe date? Uită-te de pildă la toate formele de artă antică și incipientă.
Deci civilizația Maya construia temple dedicate zeilor. Iar tu menționezi asta pentru a contesta afirmația mea că știința și realitatea oamenilor din trecut era nedezlipită de magie, religie, sacru? 🙂
Iată niște date care pentru antropologii ce studiază vestigiile civilizațiilor antice constituie aproape o banalitate: în Egipt, politica și agricultura erau legate de zei; în Grecia Antică, deciziile importante se luau după sacrificii ritualice și consultarea oracolelor; în Imperiul Roman, religia era parte din administrația statului; în Europa Medievală regii și domnitorii erau unși ca reprezentanți sau chiar avataruri ale lui Dumnezeu pe pământ. Iar acestea nu sunt excepții, ci norme culturale.
De altfel, ateismul este de dată recentă. După cum spunea Pleșu, nouă ne vine astăzi greu să credem că în trecut nu găseai om care să nu creadă în Dumnezeu.
Uită-te și la cele mai vechi scrieri care s-au păstrat până azi. Epopeea lui Ghilgameș nu este un text religios, ci literar; și totuși, e împânzit de mituri și zei. Și asta vei găsi în orice limbă și civilizație studiezi: cu cât mergi mai în urmă pe firul ei, cu atât devine mai bogată în simboluri transcendente, mituri, religie, magie. Vezi, apoi, textele piramidelor, sau cele mai vechi inscripții din Mesopotamia și Egipt. Iar lista poate continua. Practic, cu greu vei găsi ceva atât de vechi care să nu ateste legătura despre care vorbesc. Acestea sunt dovezi, nu teorii.
PS: Lectură facultativă.
Ce poți studia tu acum din trecut e rezultatul științei moderne, așa materialistă cum crezi tu ca e. Progresele în descifrarea scrierilor vechi e tot în epoca modernă. Dacă rămâneai la spiritualitatea din evul mediu nici n-ai fi auzit de Osiris sau Anubis, decât dacă erai într-o elită care a șmanglit artefacte de prin războaie.
Are și știința limitele ei, prea orice piatră era pentru zei, dar cu timpul, pe măsura descoperirilor se vor rafina teoriile. Apropo, în piramide nu sunt texte, cel puțin nu în cele din Egipt.
Mai e și un alt detaliu aici, civilizațiile de care vorbim au dispărut, noi am vrea să nu, așa că ar trebui să luăm ce e bun de acolo.
Din nou, fără știință nu vedeai textele alea. Sau n-a, le vedeai, dar nu știai ce înseamnă.
Ai încredere în știința modernă să-ți dateze vechimea unui artefact, dar nu ai încredere în mesajul pe care acesta îl conține?
Și nu e vorba doar de știință. Când toate dovezile din toate domeniile și pentru toate civilizațiile, inclusiv textele literare din toate limbile și culturile, converg, cu cât te întorci mai mult în trecut și ele sunt mai vechi, într-o aceeași direcție, concluzia nu mai ține de teorii științifice, ci de logică elementară și bun simț.
Deci, nu sunt doar dovezi științifice, ci și dovezi istorice și materiale, care pot fi ușor interpretate de către orice om inteligent. De Osiris sau Anubis ai fi auzit dacă locuiai în Egipt și cunoșteai tradiția de acolo. Știința nu a inventat aceste elemente, ci doar le-a făcut accesibile și celor din alte regiuni. Sau te îndoiești de conținutul cu caracter religios al textelor din vechime? A alterat știința cumva alfabetele respective?
Până și Biblia, alături de practic toate scripturile de care știu eu, te contrazic pe tema asta.
Wikipedia pare să te contrazică pe tema piramidelor.
Ar trebui să știi că datarea cu carbon funcționează în cazul materialului organic, obiectele realizate din material anorganic sunt datate în funcție de context – adică o abordare subiectivă uneori. Textele la fel, sunt interpretate după context, pentru scrierile egiptene a fost găsită acea stelă (Rosetta), unde un text era scris în limba sacră (hieroglife), în coptă și în greacă – așa a fost tradusă scrierea cu hieroglife. Doar că nu e așa simplu, limba egiptului antic era fonetică, în timp ce în perioada de sub ocupație grecească hieroglifelor li s-au atribuit litere grecești. A spune că textele literare din toate limbile converg e… tras de păr rău de tot. Știința nu le-a alterat, încă nu le-a descoperit complet.
Dovezile istorice și materiale sunt tot științifice, istoria tot știință e.
Și da, mă îndoiesc de multe dintre interpretările religioase. Obsesia pentru precizie și uitatul spre zei nu prea se leagă.
Bravo, ai găsit fix piramida cea mai importantă, din cele peste 100, pentru a da exemplu de scriere. În cazul piramidelor, cercetarea evoluează foarte greu și nu există o cronologie în baza unor datări cu carbon, ci doar un consens. Iar consensul e unul controversat, nefiind nici o dovadă că piramidele egiptene sunt temple mortuare (în nici o piramidă nu s-au găsit mumii), spre deosebire de alte piramide de pe Pământ. Adică în dinastia a IV-a Khufu (Keops) n-a știut să scrie în cea mai mare dintre piramide, iar în piramida lui Teti, într-un complex mult mai mic decât Giza (Saqqara), s-au găsit texte. Și ca o paranteză, i se spune piramida lui Khufu pentru că a fost găsit un cartuș, asimilat cu numele lui – acel cartuș putea fi înscris cu 1000 de ani după construirea piramidei. De asta multe sunt încă la nivelul de teorii.
Biblia a făcut treburile să conveargă, l-au scos pe Enoh cu cartea lui cu navele spațiale.
Bine. Atunci, toate cele pe care le-am descifrat converg. De altfel, asta înveți la orice curs despre filosofie (iar dacă le-ai ratat la facultate, există pe YouTube gratuite).
Unele limbi sunt chiar sacre, în sensul că alfabetul lor a fost construit astfel încât să reflecte anumite idei și principii metafizice și transcendente.
Ai o fixație pentru Enoh. Nu cumva respectivele „nave spațiale” erau privite ca niște vehicule ale zeilor? Că în India așa erau. Ceea ce arată tocmai raportarea anticilor la zei.
Practic, tu contești aici o teză aproape unanim-acceptată, cam cu aceeași greutate ca teoria Big-Bang-ului din fizică. Caz în care nu eu, ci tu ești cel care trebui să aducă dovezi că lucrurile nu sunt așa cum le cunoaște și le învață în școală toată lumea.
Articol facultativ: De ce aveau grecii și romanii atâtea zeități?
„Unele limbi sunt chiar sacre, în sensul că alfabetul lor a fost construit astfel încât să reflecte anumite idei și principii metafizice și transcendente.” – exact ca și numerologia din Biblie. Asemenea lucruri putem scrie cu toții, asta nu le face adevărate.
N-am o fixație cu Enoh – e o carte exclusă din Biblie pentru că e incomodă. Zeii aveau vehicule, așa cum avem noi acum? Sigur că era totul despre și pentru zei, că ne e comod nouă să spunem asta. În anumite interpretări ale unor scrieri vechi (pentru că nu ai cum să spui că x sau y a găsit exact înțelesul unui text, mai ales dacă e parțial lizibil), personajele nici nu sunt zei sau divinități, doar au coborât din cer. De asta spun că, neștiind cu adevărat ce a fost în trecut, o dăm cu zeii: o construcție mare? sigur era templu; construcția avea o anumită orientare? păi da, că se plimba zeul pe bolta cerească de la E la V; descrie cineva un vehicul care urcă? a, păi era aura zeului, e metaforă, e clar că nu erau nave, doar erau zei.
Nu, eu nu contest nimic, doar subscriu unor teorii. Nu există o teză, ci o continuă cercetare. Ceea ce crezi tu că e consensul acceptat (poate ce ai învățat în gimnaziu) sunt doar primele publicații, care au fost mediatizate (nu știu, Zahi Hawas, Bob Brier și alții). Sunt însă multe teorii și (încă) mult prea puține dovezi. Până azi nu avem nici măcar o relevare exactă a celor mai importante piramide, suntem foarte departe de a le data sau de a le înțelege scopul. Unele lucruri însă s-ar clarifica stabilind o cronologie prin datare, pentru că arhitectura mormintelor pare să imite galeriile interioare din piramidele mari – dacă s-ar putea demonstra că mormintele (din Valea Regilor, de exemplu) sunt mai noi decât piramidele, e clar care pe care a imitat. Sau, mai important, dacă platoul Giza are o vechime de peste 12 mii de ani, cum propun unii, iar civilizația egipteană a apărut acum 5-6 mii de ani, cine l-a construit? zeii, nu?
Ce spun eu aici sunt lucruri pe care le găsești pe internet, prin publicații sau documentare, nu e vreo revelație care să zguduie arheologia.
Recunosc că sunt invidios pe cei ca tine, care pot formula o concluzie tranșantă fără să-și facă probleme că au ratat argumente prin miile de publicații care există.
Teoria Big Bang pe care o înveți în școală e incompletă, pentru că nu-ți spune nimeni cum a apărut acea singularitate și care era starea materiei înainte de ea. Și nu-ți spune nimeni pentru că e o teorie care continuă să fie studiată, iar modelările numerice care se fac sunt bazate pe observații, observații care devin tot mai exacte. Și modelările numerice sunt bazate și alea pe teorii (de ex. teoria generalizată a câmpurilor a lui Einstein), teorii care nu au fost confirmate experimental. Și nu, eu nu trebuie să-ți aduc dovezi, sau să-ți fac un state-of-the-art, e alegerea ta dacă rămâi la cunoștințele din gimnaziu sau nu. Și nici gimnaziul nu e de vină, pentru că atunci n-ai fi înțeles toate aspectele astea. Tu trântești în 5 minute un comentariu superficial, pe care ai pretenția ca eu să ți-l demontez cu n titluri bibliografice.
Și totuși, ele sunt adevărate. Nu pentru că scriu eu asta.
La partea cu zeii, spune-mi te rog de unde provin numele și miturile cu privire la Uranus, Zeus, Hades, Hera și restul pleiadei de zei olimpieni? Sunt o creație a noastră? Că avem statui cu ei, texte și opere de artă încă din antichitate. Dar zeii din mitologiile asiatice? Indiene? Chineze? Romane? Europene? Dar ideea de Dumnezeu din tradiția iudaică?
Epopeea lui Ghilgameș vorbește despre zei. Toate tradițiile lumii vorbesc despre zei. Iar tu le negi prezența în conștiința omului antic.
Și ce legătură au piramidele cu credința în zei? Eventual, au legătură doar cu textele din piramide.
N-am zis că știm și înțelegem totul cu privire la Big Bang. Am zis că știm suficient cât să fim convinși că așa a apărut universul, prin acest model, chiar dacă insuficient cunoscut. Observi diferența? Nici despre zei sau Dumnezeu nu știm totul, dar știm că ei erau mult mai prezenți în viața anticilor decât în viețile noastre. Mă rog, cu excepția ta, care ai dubii.
Faptul că cercetările continuă nu înseamnă că toate ipotezele au aceeași greutate și nici că toate concluziile sunt suspendate. Arheologia și istoria nu sunt în situația în care încearcă să afle dacă egiptenii, sumerienii, babilonienii, grecii sau romanii aveau zei. Știm asta direct din sursele lor. Întrebările aflate în curs de studiu sunt altele: când a fost construită exact o anumită structură, ce funcție secundară avea, care era evoluția unui anumit cult, cum trebuie interpretat un pasaj obscur etc. Dar existența centrală a zeilor în cultura acestor civilizații nu este una dintre controverse. Nu interpretăm noi asta, găsim asta chiar în textele lor.
Faptul că tu negi această evidență arată că ești irațional. Un om inteligent, atunci când află că are o opinie care deviază de la fapte, își modifică opinia. Oricât de greu ar fi pentru ego să accepte că și-a construit o întreagă teorie pe un eșafodaj greșit, atunci când dovezile îți arată asta, renunți la acel eșafodaj. Tu însă alegi să ignori dovezile și să le numești cunoștințe de liceu sau gimnaziu. Ceea ce este foarte bizar.
Corelat și cu faptul că nu reușeai să surprinzi esența sau centrul de greutate al științei, aș zice că ai o problemă cu sinteza în general. Faptul că există un rătăcit care neagă evidența nu înseamnă că acea evidență e ceva de nivelul gimnaziului. Înseamnă doar că și tu ești amețit.
În concluzie, eu nu afirm că știm toate detaliile trecutului. Afirm doar că sursele primare ale civilizațiilor antice sunt pline de zei, ritualuri, rugăciuni, temple și practici sacre. Dacă susții că zeii nu ocupau un loc central în viața lor, atunci problema nu mai este să arăți că există controverse privind piramidele sau diverse alte chestii punctuale, ci să explici de ce mii de texte și artefacte produse chiar de acei oameni, dar și de toți oamenii din toate culturile și tradițiile pământului, vorbesc neîncetat despre zei, cult și ritual.
Nu cunosc în detalu mitologia grecească, deci nu intru în detalii.
Încă o dată, textele sunt interpretate, că nu cunoaștem limba veche. Și astfel multe personaje sunt văzute ca zei de către noi, omul modern – Thoth, de exemplu. Omul modern a fost primit tot ca un zeu de triburile izolate.
Evidența o alegi tu, pentru că atâta percepi – o concluzie tranșantă, bazată pe un număr mic de dovezi sau argumente. Nu înțelegi anvergura cercetării științifice, așa că ai găsit tu „centrul de greutate al științei”; e mult mai ușor să alegi 2-3 idei cu care să defilezi. Dacă o să studiezi puțin, o să vezi că SURSELE sunt niște interpretări. Bine, tu știi, că te-ai mulțumit cu prima carte care a apărut, tu ai înțeles esența. Iar zeii Egiptului antic sunt până acum peste 1500, că aparent orice zboară trebuie să fie zeu. Și ar fi interesant să definim ce înseamnă zeitatea, că e ușor să zici că Ha pare a fi zeul deșertului de vest.
Și nu știm destule cu privire la Big Bang, doar că n-avem încă o idee mai bună. Încă putem descoperi lucruri care să modifice teoria sau să o infirme. Dar de asta nu înțelegi tu cum funcționează știința, pentru că trebuie să umpli golurile, ca să vezi pădurea, nu copacii – unde pădurea e cum crezi tu (sau alții) că ar trebui să fie. Cine studiază fizica o să înțeleagă de ce nu putem avea încă o teorie unificată a gravitației, în timp ce tu ești convins de G=mg și ce mai zicea Einstein ăla pentru planete. Sau dacă citești vreo carte a lui Hawass o să concluzionezi că e clar cum e cu hieroglifele alea că, e sursa.
E interesant felul în care proiectezi ignoranța ta asupra mea. Spui că nu percep, că sunt reducționist etc, când de fapt acestea sunt exact problemele tale. Mai precis, îți lipsește o anumită profunzime intelectuală, pe care n-ai de unde s-o iei din știință, pentru că ea ține de disponibilitățile și amplitudinea intelectului. Lacunele tale nu țin de accesul la suficiente date și informații, ci de puterea de înțelegere, corelație și pătrundere în adâncime. Fără ea, degeaba ai toate datele din lume, pentru că, deși le ai deja, le interpretezi superficial și anapoda, nefiind capabil să faci niște corelații de substrat care se impun.
O să încerc totuși să îți ofer câteva contra-argumente. Încercarea moarte n-are. Notează că ele nu sunt nici pe departe exhaustive, ci doar câteva puncte și idei asupra cărora merită să reflectezi.
Dacă reușim să decodificăm o limbă cât să aibă sens și coerență părțile care vorbesc despre hrană, agricultură, economie, administrație, legi etc din textele străvechi, atunci și părțile despre închinare, rugăciune, ritual, magie, supraviețuirea sufletului după moarte etc vor fi corecte. Că sunt alcătuite cu aceleași cuvinte. Dacă ai descifrat alfabetul și cuvintele cu care scriu pe blogul de față și ai reușit să înțelegi sensul articolelor mele despre politică, artă, cultură etc, atunci și sensul celor care se referă la religie va fi dedus corect. Ce pare să-ți scape aici este că nu numele sau funcția unui anume personaj contează, pentru că magia era intim legată de întreaga viață a omului din acele vremuri. Faptul că îmi dai exemplul lui Thoth, fără să realizezi că identitatea și natura lui reală, fie de om extraordinar, fie de zeu, fie de extraterestru, fie de orice altceva, este complet irelevantă pentru discuția noastră, e simptomatic pentru ce-ți spuneam în primul paragraf.
Chiar și în Biblie, unele interpretări cu privire la unele personaje, unele evenimente, unele mituri sau unele obiecte de cult, cum ar fi Chivotul Legământului, fac anumite corelații cu civilizații extraterestre. Asta nu schimbă cu nimic faptul că acele obiecte erau în continuare folosite ca obiecte de cult iar acele personaje continuau să fie venerate ca zei sau privite ca profeți ai lui Dumnezeu de către oamenii obișnuiți, fapt care este grăitor pentru felul și gradul în care sacrul și transcendența infuzau pe atunci viața oamenilor.
Perspectiva mitologică și religioasă a omenirii poate fi studiată și sub aspectul evoluției sale în timp. Faptul că ție îți este imposibil să vezi caracterul profund materialist al omului modern în comparație cu anticii, precum și relația invers proporțională dintre credința de tip religios și progresele științei și tehnologia, neputând să unești apoi punctele și să identifici tendința mereu descendentă a spiritualității de la o epocă la alta, este iarăși o problemă pe care nicio știință din lume nu va reuși să ți-o rezolve, pentru că ține de altceva.
Cât despre Big Bang, nu contează că s-ar putea să apară ceva care să modifice teoria. Ea va rămâne o explicație mai apropiată de adevăr decât de exemplu teza lui Goe cum că universul nostru e absorbit într-o gaură neagră dintr-un alt univers. Tot la fel cum mecanica newtoniană, deși a ajuns să fie revoluționată de relativitate și integrată într-o perspectivă mult mai vastă, rămâne o teză mult mai aproape de adevăr care descrie aproximativ corect fenomenele care se petrec în condiții obișnuite și accesibile nouă decât alte teze și teorii care existau înaintea ei sau în paralel cu ea și care s-au dovedit complet fantasmagorice.
În concluzie, repet faptul că problema la tine nu ține de știință, ci de intelect. Și, ca atare, n-o s-o poți rezolva căutând mai multe date și informații, ci urmărind să-ți depășești prejudecățile și să-ți rafinezi puterea de discriminare, analiză, sinteză și facultățile superioare ale intelectului. Deja ai toate datele de care ai nevoie. Doar că, din păcate, deocamdată nu reușești să le înțelegi esența.
Iar această problemă este cu atât mai evidentă la tine cu cât până și ateii care neagă cu fermitate realitatea unor dimensiuni spirituale sau religioase sunt totuși de acord că omul din trecut le acorda o importanță mult mai mare decât o face astăzi.
Eu nu proiectez nici o ignoranță, ceea ce numești tu profunzime intelectuală sunt niște platitudini pe care le prezinți tu, în baza unor argumente alese, comode. Tu nu interpretezi niște date, pentru că nu ești capabil să le cauți și să le citești. De altfel n-ai citit cărți sau lucrări științifice și n-ai urmărit pe bune absolut nici o ramură a cercetării – nici măcar studiile asupra unor lucruri care par să te intereseze, cum e paranormalul. Adâncimea și profunzimea în cazul ăsta sunt create de tine și îmi reproșezi mie că nu le ating – nici n-am cum, nu se pot trage (încă) concluzii radicale pentru multe subiecte tocmai din cauza multitudinii de interpretări și a lipsei dovezilor clare. Ești un efect DK ambulant și reduci totul la percepția ta limitată.
Argumentele tale sunt puerile. Decodificăm o limbă cât să aibă sens? și dacă sensul e greșit? până la urmă sunt scrieri de mii de ani, incomplete. Tu vii aici și ne reproșezi ăstora care comentăm că folosim cuvinte sau expresii greșit, într-o limbă care se învață la școală, dar cioplelile ălora de acum 5 mii de ani sunt clare?
Abordarea religioasă e modernă și aparține ăstora ca tine, pentru care orice clădire e templu – ce altceva putea fi?!, ca doar oamenii mâncau de pe jos și erau spirituali. Iar dacă nu găsim încă nimic despre construirea piramidelor, nu știu, or fi de proveniență divină, că nu se poate altfel.
„Cât despre Big Bang, nu contează că s-ar putea să apară ceva care să modifice teoria. Ea va rămâne o explicație mai apropiată de adevăr decât de exemplu teza lui Goe cum că universul nostru e absorbit într-o gaură neagră dintr-un alt univers. Tot la fel cum mecanica newtoniană, deși a ajuns să fie revoluționată de relativitate și integrată într-o perspectivă mult mai vastă, rămâne o teză mult mai aproape de adevăr care descrie aproximativ corect fenomenele care se petrec în condiții obișnuite și accesibile nouă decât alte teze și teorii care existau înaintea ei sau în paralel cu ea și care s-au dovedit complet fantasmagorice.” – vezi tu, exprimările astea denotă că nu pricepi cum funcționează fizica, cercetarea sau ingineria.
Ba, în cercetare contează, iar când faci referire la domeniul ăsta nu țin platitudinile și profunzimile tale, e exact la subiect. Mecanica newtoniană e o simplificare a realității, cu un anume domeniu de aplicare, fix așa cum o ecuație polinomială poate aproxima o curbă oarecare, cu erori mai mari sau mai mici. În ingineria construcțiilor încă se folosește mecanica clasică, în cercetarea construcțiilor pot fi folosite și alte abordări – sunt nuanțe importante.
Ca să faci analiză și sinteză ai nevoie de date, iar datele tale sunt citate de pe Facebook, care te gâdilă pe tine. Dacă ai lua un simplu cartuș egiptean și ai vedea cum se interpretează și cum se extrapolează la alte scrieri, probabil că te-ar lua amețeala. Însă tu vezi esența, în ciuda faptului că nu distingi detaliile și rolul lor în, ceea ce numești tu greșit teze, tu ai o imagine de ansamblu. Bravo, Aldus, bravo!
Dacă ai nevoie de date, experimente, studii și lucrări științifice ca să-ți conturezi o opinie despre lumea în care trăiești, înseamnă că ești aerian. Ai lumea în fața ta. Este mediul în care exiști. Dacă nu ești capabil să-i identifici substratul și să-i descifrezi coordonatele, sperând (deșarte) că te va salva știința, înseamnă că deocamdată îți lipsește inteligența superioară, întocmai precum faptul că m-ai contrazice cu privire la gustul dulce al mierii afirmând că nu avem date suficiente pe tema asta nu ar face decât să releve că îți lipsește simțul gustativ. Iar studiile nu vor putea compensa asta. Pe tine mai mult te încurcă. În cazul tău, îți sugerez să „te lași” de știință sau să faci pauză minim 7 ani de la modul ăsta de a privi realitatea și să te orientezi spre artă și literatură (dar cea autentică, nu tâmpeniile moderne pe care le numești tu artă), pentru că mulți scriitori și artiști geniali au intuit și descris într-un mod figurat structura esențială a realității mai bine decât 99% din savanții actuali la un loc. Avem și noi astfel de scriitori care merită citiți, cum ar fi Eminescu, Blaga sau Eliade. Pe viitor o să urmăresc să mai public și eu câte ceva din scrierile lor.
[…] Cât despre Big Bang, nu contează că s-ar putea să apară ceva care să modifice teoria. Ea va rămâne o explicație […]