O Poziție

Ce ne facem cu atâția proști?

Posted on by Aldus

În perioada 3-7 iunie bucureștenii au avut parte de Salonul Internațional de Carte Bookfest. Citez dintr-un articol de pe Cațavencii:

Apropo de mersul vechiturilor: la ediția asta, în topurile celor mai vîndute cărți la Bookfest, volume de Dumas-tatăl și de Dostoievski. Asta vine în pofida sfaturilor unui cucuzel cultural către onor vizitatorii: cumpărați noutăți, nu Dostoievski, că de-aia e tîrg de carte! O fi, dar dacă pentru unii dintre cei ce s-au dus la tîrg după cărți la preț mic Dumas și Dostoievski or fi noutăți?

Vânzoleală mai mare decât anul trecut, dar cumpărări mai puține, ne spune Cristian Teodorescu. În clasamentul pe vânzări al autorilor români realizat de Grupul Editorial Trei pe primul loc se află Theodor Paleologu, cu cartea „Ce ne facem cu atîția proști?” Ceea ce nu-i o noutate: conform acestei postări de pe reddit, cartea lui Paleologu era prima în cel puțin două topuri din aprilie. O fi semn de bine sau nu?

Apărută anul acesta în ciclul „FilosoFii Agora” la Editura Trei, „Ce ne facem cu atâția proști?” e structurată pe 12 capitole:

  • Avertisment (pag. 7)
  • Întreita rădăcină a prostiei (15)
  • Exemple și tipuri de prostie (25)
  • Ce ne facem cu atâția proști? (53)
  • Soluția lui Socrate (59)
  • Soluția cinică (69)1Și nu soluția amoroasă, cum ați putea crede.
  • Soluția epicuriană și prudențială (77)
  • Soluția stoică (85)
  • Soluția creștină (93)
  • Soluția râsului (103)
  • Soluția lui Flaubert (131)
  • Soluția Paleologu (139)

Atâtea soluții și prostia nu pare să fi dispărut!

Mai jos, fragmente din recenzia lui Lucian Pricop de alaltăieri:

Pentru că este cea mai discutată carte de vreo lună și probabil cea mai cumpărată carte de la Bookfest, am citit azi cartea lui Theodor Paleologu, Ce ne facem cu atîția proști?, Editura Trei, 2026 (Colecția FilosoFii).

[…]

Dincolo de această ironie voluntară, cartea are o miză reală. Paleologu pornește frontal: „Dăm de proști la tot pasul” – adică în familie, la birou, pe stradă, în instituții, partide, biserici și asociații (p. 7). Formula are forță, dar e riscantă. Când categoria e așa de largă, explică mult și distinge puțin, mai ales că Theodor Paleologu vorbește despre pericolul de a fi „contaminați” de prostia altora și de a cădea în „capcana prostiei lor”. Aici limbajul capătă o nuanță aproape igienică: celălalt apare tot mai puțin ca interlocutor și tot mai mult ca risc de infectare morală.

Meritul cărții stă în apariția rapidă a unei frâne interioare: „prostul interior” care „sălășluiește în fiecare dintre noi”. Aceasta este cheia bună a volumului. Prostia aparține și celor inteligenți, cultivați, vizibili, rafinați, poate însoți succesul, lectura, prestigiul și buna educație. Paleologu spune limpede că „prostia nu este doar o chestiune de intelect” (p. 15) și că „oamenilor foarte inteligenți sau chiar geniali li se întâmplă să facă prostii” (p. 15).

Iar acum urmează o leapșă. Fără a citi cartea lui Paleologu (sau înainte să vă apucați de ea) și, evident, fără să întrebați vreun model lingvistic masiv, vreo altă formă de inteligență artificială sau vreun prieten din culise, care considerați voi că ar fi soluția ideală, sau soluțiile, în caz că găsiți mai multe, la întrebarea din titlu?

Nu o să nominalizez, dar vă invit pe toți cei care citiți aceste rânduri, aveți minim un blog și sunteți interesați de subiect să dați curs acestei invitații pe blogul vostru, după care să dați leapșa mai departe. Eu o să răspund la ea doar dacă o să fiu nominalizat de către cineva care o preia. Până atunci, o să am timp de gândire. 🙂

Note de subsol:

  • 1
    Și nu soluția amoroasă, cum ați putea crede.

10 Replies to “Ce ne facem cu atâția proști?”

  2. Cărțile lui Theodor „Pleașcă” Paleologu sunt niște eseuri împărțite pe capitole, tipărite cu corp de literă de 14 puncte și cu rânduri generos spațiate, și promovate la statutul de „carte cartonată de filosofie”. Pardon, „de filozofie”, cum scrie TP.

    Omul este un intelectual „clasic” de sușă franco-germano-elenă, având o fixație pentru grecii antici și pentru insignifiantul Carl Schmitt, și în genere este de o putoare extremă. Poate vorbi la nesfârșit la EuropaFM și în alte părți, la vizitele lui studioase prin Europa, la Casa Paleologu (unde alții vorbesc totuși mai mult). Susține că preferă să vorbească decât să scrie pentru că e profesor. Eu zic că e de o puturoșenie fără de margini.

    Cât despre proști, adevărata problemă nu este proporția lor în societate, ci alte două aspecte:
    1. „Prostul satului” pe care Internetul… povestea e cunoscută.
    2. Moartea liderilor. Nu mai avem lideri în țările democratice. Avem doar proști sub orice critică, oligofreni absoluți, dar cocoțați în copac.

    Cum îmi place mie să spun: un regim autoritar te poate distruge ca nație (Mao era să o facă), dar tot el te poate ridica (de la Deng la Xi). Democrațiile moderne s-au încuiat pe dinăuntru într-o birocrație ineptă și woke, și pur și simplu este imposibil să se mai ridice. Cum ar veni, mergi la vot, dar nu poți schimba nimic. Când nu-s de vină politicienii, e de vină CCR. Sau sună Lia.

    Așadar, după mine, problema reală nu este numărul proștilor, ci faptul că și la butoane sunt politruci retardați, adesea manipulați de servicii sau de corporații, în timp ce cu ștampila în mână (la alții cu creionul sau pixul) stă tot o masă de handicapați.

    Nu avem soluție. Ne mănâncă de-alde „China and friends”. Proștii lor au lideri. În fine, China are.

  3. A nu se înțelege din articolul ăsta că sunt fan Paleologu.

    Dar… cred că grecii antici sunt niște coloși.

    La internet nu pot să te contrazic, ba chiar am amintit și eu foarte pe scurt aici.

    Așa e. Au dispărut elitele autentice și au fost înlocuite cu elite politice și economice, dar care din punct de vedere moral și intelectual sunt niște epave. Măcar în trecut, pe vremea domnitorilor și până la regi, era una din două: sau dădeai peste un despot, sau peste un conducător bun, care era devotat țării, o apăra și o ducea înainte. Acum, ai doar politicieni supuși unor servicii și grupuri invizibile, care acționează împotriva interesului tău și pe care degeaba îi schimbi peste 4-5 ani cu alte marionete de carton. Iar asta are legătură și cu prostia din societate, că na: la așa populație, așa lideri.

    Totuși, cred că întrebarea din titlu e interesantă, indiferent din ce punct de vedere alegi să o privești (chiar și apolitic).

  4. Pe proști îi folosim: îi manipulăm, îi îndoctrinăm, îi dirijăm.
    Cu ajutorul proștilor s-au făcut „revoluții”, s-au adus la putere dictatori, s-au organizat pogromuri, ș.a.m.d.
    Cu ajutorul proștilor s-a ajuns să se poată vinde orice căcat, numai produse de calitate nu.
    Cu ajutorul proștilor s-au inventat genuri fluide, pronume personale, istorii alternative, tot ce e woke.
    Proștii rulz!

  6. […] Trăim într-o iluzie. Într-o lume care, exact cum îi spunea Morpheus lui Neo, ne-a fost trasă peste ochii larg închiși într-o asemenea măsură și la niște proporții pe care, dacă le-am vedea la adevărata lor […]

  8. Citit, plăcut, comentat. Dar vezi că acel ac roșu din fața titlului nu face parte din titlu, ci e un marcaj care indică o postare „sticky” sau „reprezentativă”, care rămâne deasupra tuturor. După ce o să-i retrag acest statut, acul roșu o să dispară (iar articolul va „cădea” la locul lui din cronologie).

  9. […] Leapșa de la Aldus m-a prins în pauza de masă după ce am citit câteva articole despre politică și economie și am rămas cu aceeași întrebare care revine obsesiv: cum de reușește prostia să fie atât de prezentă și uneori chiar influentă? […]

Lasă un răspuns