Un banc nevinovat

Deoarece ce am observat că spun relativ des un anumit banc, m-am gândit să-l trec aici pe blog, așa încât atunci când mai vreau să-l menționez cuiva, să-i dau doar linkul la acest articol. Bancul poate fi considerat și lingvistic (pentru că implică un joc de cuvinte), și regional (pentru că-i cu moldoveni), și despre cupluri sau diferențe de perspectivă dintre el și ea (pentru că-i cu Ion și Maria) etc. Dar vorba lungă-i sărăcia omului. Să trecem la acțiune.

Cică Ion și Maria făceau dragoste. Chestie care în mod normal ar fi complet în regulă, având în vedere că cei doi erau căsătoriți. Problema era că fiecare era căsătorit cu altcineva. Adică, erau amanți. Și cum iubirea interzisă este adeseori mai intensă și mai pasională (și poate de aia se spune despre copiii din flori că sunt mai frumoși), Ion, văzând-o pe ibovnica lui în bătaia razelor Lunii (sau, alternativ, ale Soarelui, în funcție de cum aveau și ei timp se se întâlnească), cuprins de o stare de transfigurare, îi spune:
– Mărie, ești divină!
La care Maria, fată deșteaptă și cu prezență de spirit, îi răspunde:
– Di vină suntem amândoi, Ioane!

Și cu asta, de-acum înainte știți și voi cine este idealistul și cine este pragmatica într-o relație de cuplu. 🙂