Transcrierea discursului lui J. D. Vance din 14 februarie 2025 de la Munchen

Vicepreședintele SUA, James David Vance, a ținut ieri, 14.02.225, o scurtă cuvântare de circa 19 minute la Conferința de Securitate de la Munchen, într-un ton cu totul atipic față de narativa occidentală mainstream din ultimii ani dar și prin comparație cu limbajul de lemn cu care ne-au obișnuit politicienii.

Redau mai jos transcrierea integrală a discursului său, tradusă în limba română, subliniind cu roșu referirile pe care le face la România. Am decis să păstrez tot textul în loc să public doar fragmentele care vizează țara noastră deoarece odată ce trece de introducere discursul devine foarte interesant.

Vă mulțumesc tuturor delegaților adunați, personalităților și profesioniștilor din mass-media și mulțumesc în special gazdei Conferinței de Securitate de la Munchen pentru că a putut organiza un astfel de eveniment incredibil.

Desigur, suntem încântați și fericiți să fim aici și, știți, unul dintre lucrurile despre care am vrut să vorbesc astăzi se referă bineînțeles la valorile noastre comune. Este minunat să mă întorc în Germania, așa cum ați auzit mai devreme. Am fost aici anul trecut ca senator al SUA. M-am întâlnit cu secretarul de stat pentru afaceri externe David Lamy și am râs că anul trecut aveam joburi diferite, dar acum este timpul pentru ca toate țările noastre, pentru toți cei care au avut suficient noroc să li se acorde putere politică de către alegători să o folosească cu înțelepciune pentru a le îmbunătăți viața și vreau să spun că, știți, am fost norocos să petrec ceva timp în afara zidurilor acestei conferințe în ultimele 24 de ore și am fost atât de impresionat de ospitalitatea oamenilor, chiar dacă, desigur, își revin după atacul oribil de ieri…

Prima dată când am fost în Munchen a fost cu soția mea, care e de față cu mine azi, într-o excursie personală și întotdeauna mi-a plăcut orașul Munchen și locuitorii săi și vreau doar să spun că suntem foarte mișcați și gândurile și rugăciunile noastre sunt alături de Munchen și de toți cei afectați de răul care a fost provocat acestei comunități frumoase. Ne gândim la voi, ne rugăm pentru voi și cu siguranță vom fi alături de voi în zilele și săptămânile următoare.

Sper că asta nu e ultima rundă de aplauze pe care o primesc, dar ne adunăm la această conferință, evident, pentru a discuta despre securitate. Și, în mod firesc, ne referim la amenințările la adresa securității noastre externe. Văd mulți lideri militari de vârf adunați aici, dar, în timp ce administrația Trump este foarte preocupată de securitatea europeană și crede că putem ajunge la o înțelegere rezonabilă între Rusia și Ucraina și că este important ca în anii următori Europa să facă un pas major pentru a-și asigura propria apărare, amenințarea care mă îngrijorează cel mai mult pentru Europa nu este Rusia, nu este China, nu este niciun alt actor extern. Ceea ce mă îngrijorează este amenințarea din interior, retragerea Europei de la unele dintre valorile sale fundamentale – valori împărtășite cu SUA.

Am fost frapat de faptul că un fost comisar european a apărut recent la televizor și părea încântat că guvernul român tocmai anulase o întreagă alegere. El a avertizat că dacă lucrurile nu merg conform planului, aceeași situație s-ar putea repeta în Germania.

Aceste declarații sfidătoare sunt șocante pentru urechile americane. Ani de zile ni s-a spus că tot ceea ce finanțăm și susținem este în numele valorilor noastre democratice comune. De la politica noastră față de Ucraina până la cenzura digitală, totul este construit ca o apărare a democrației. Dar când vedem curți europene anulând alegeri și oficiali de rang înalt amenințând cu anularea altora, ar trebui să ne întrebăm dacă ne ridicăm la un standard suficient de înalt – și spun „ne ridicăm” pentru că eu cred la modul cel mai serios că facem parte din aceeași echipă.

Trebuie să facem mai mult decât să vorbim despre valori democratice, trebuie să le trăim. Acum, în memoria vie a multora dintre dvs. care vă aflați în această sală, Războiul Rece a plasat apărătorii democrației împotriva unor forțe mult mai tiranice de pe acest continent. Și luați în considerare partea din acea luptă care a cenzurat disidenții, care a închis biserici, care a anulat alegeri. Erau cumva băieții buni? Cu siguranță nu și slavă Domnului că au pierdut Războiul Rece. L-au pierdut pentru că nu au apreciat și nici nu au respectat toate binecuvântările extraordinare ale libertății: libertatea de a surprinde, de a face greșeli, de a inventa, de a construi.

Se pare că nu poți impune inovația sau creativitatea, așa cum nu poți forța oamenii ce să gândească, ce să simtă sau ce să creadă și considerăm că aceste lucruri sunt cu siguranță conectate. Și, din păcate, când mă uit la Europa astăzi, uneori nu este atât de clar ce s-a întâmplat cu unii dintre câștigătorii Războiului Rece.

Mă uit la Bruxelles, unde comisarii UE avertizează cetățenii că intenționează să închidă rețelele de socializare în perioadele de tulburări civile de îndată ce observă ceea ce ei consideră a fi „conținut bazat pe ură”. Sau chiar în această țară (notă Aldus: Germania), unde poliția a efectuat raiduri împotriva cetățenilor suspectați că au postat comentarii anti-feministe online, ca parte a „combaterii misoginiei pe internet”.

Mă uit la Suedia, unde în urmă cu două săptămâni guvernul a condamnat un activist creștin pentru participarea la arderile de Coran care au dus la uciderea prietenului său. După cum a remarcat în mod înfiorător judecătorul în cazul său, legile Suediei care ar trebui să protejeze libertatea de exprimare nu acordă, de fapt, și citez „un permis gratuit pentru a face sau a spune orice dacă riști să ofensezi grupul care deține acea credință”.

Și, poate cel mai îngrijorător, mă uit la prietenii noștri foarte dragi din Regatul Unit, unde declinul față de drepturile de conștiință a adus în prim-plan în special libertățile fundamentale religioase. Acum doi ani și un pic, guvernul britanic l-a acuzat pe Adam Smith Connor, un fizioterapeut de 51 de ani și veteran al armatei, de crima odioasă de a sta la 50 de metri de o clinică de avort și de a se ruga în tăcere timp de 3 minute, fără a obstrucționa pe nimeni, fără a interacționa cu nimeni, doar rugându-se în tăcere pe cont propriu. După ce forțele de ordine britanice l-au observat și i-au cerut să le spună pentru ce se ruga, Adam a răspuns simplu că se roagă în numele fiului nenăscut pe care fosta lui iubită a decis de comun acord cu el să-l avorteze cu câțiva ani în urmă. Polițiștii nu au fost mișcați, Adam a fost găsit vinovat de încălcarea noii legi guvernamentale a zonelor tampon, care incriminează rugăciunea în gând și alte acțiuni care ar putea influența decizia unei persoane aflată la 200 de metri de o clinică de avort. A fost condamnat să plătească mii de lire sterline în cheltuieli de judecată către acuzare.

Acum, mi-aș dori să pot spune că aceasta a fost o excepție, un caz singular și nebunesc de aplicare a unei legi prost scrise împotriva unei singure persoane, dar nu, în octombrie 2024, cu doar câteva luni în urmă, guvernul scoțian a început să distribuie scrisori către cetățenii ale căror case se află în așa-numitele „zone de acces sigure”, avertizându-i că chiar și rugăciunea privată în propriile lor case ar putea echivala cu încălcarea legii. În mod firesc, guvernul a îndemnat cetățenii să raporteze orice semeni de-ai lor suspectați că ar comite o „crimă de gândire”. Iar în Marea Britanie și în întreaga Europă mă tem că libertatea de exprimare bate în retragere.

În interesul comediei, prieteni, dar și în interesul adevărului, voi recunoaște că uneori cele mai puternice voci pentru cenzură au venit nu din interiorul Europei, ci din interiorul propriei mele țări, unde administrația anterioară a amenințat și forțat companiile de social media să cenzureze așa-numitele dezinformări, cum ar fi, de exemplu, ideea că virusul Corona a fost probabil scăpat dintr-un laborator din China. Propriul nostru guvern a încurajat companiile private să-i reducă la tăcere pe cei care îndrăzneau să rostească ceea ce s-a dovedit a fi un adevăr evident.

Așa că vin astăzi aici nu doar cu un observator, ci cu o ofertă. Și, la fel cum administrația Biden părea disperată să reducă la tăcere oamenii pentru că își exprimau opiniile, administrația Trump va face exact opusul și sper să putem colabora în această privință. În Washington a apărut un nou șerif în oraș și, sub conducerea lui Donald Trump, putem să nu fim de acord cu opiniile voastre, dar ne vom lupta pentru dreptul vostru de a vi le expune public, fie că suntem sau nu de acord cu ele.

Acum, suntem în punctul, desigur, în care situația a devenit atât de gravă, încât în decembrie România pur și simplu a anulat rezultatele unei alegeri prezidențiale, pe baza unor suspiciuni șubrede ale unei agenții de informații și la presiunea enormă a vecinilor săi continentali. Din câte am înțeles, argumentul a fost că alegerile românești au fost infectate de dezinformare rusească. Dar aș cere prietenilor mei europeni să pună lucrurile în perspectivă. Puteți considera că este greșit ca Rusia să cumpere reclame pe rețelele sociale pentru a vă influența alegerile, la fel cum și noi credem asta. Puteți chiar condamna asta pe scena mondială, dar dacă democrația voastră poate fi distrusă de câteva sute de mii de dolari investiți de o țară străină în publicitate digitală, atunci nu era foarte puternică de la bun început.

Acum, vestea bună este că se întâmplă să cred că democrațiile voastre sunt substanțial mai puțin fragile decât par să se teamă mulți oameni și cred că permițând cetățenilor noștri să-și exprime opiniile veți consolida și mai mult aceste democrații, ceea ce, desigur, ne aduce înapoi la Munchen, unde organizatorii acestei conferințe au interzis legislatorilor care reprezintă partide populiste atât de stânga cât și de dreapta să participe la aceste conversații.

Acum, din nou, nu trebuie să fim de acord cu tot ce spun cetățenii, sau putem chiar să nu fim de acord cu nimic din ce spun, dar atunci când liderii politici reprezintă o cotă importantă de electorat, ne revine datoria ca cel puțin să participăm la un dialog cu ei.

Mulți dintre noi, de pe cealaltă parte a Atlanticului, putem vedea din ce în ce mai clar că există niște interese vechi și adânc înrădăcinate, ascunse în spatele unor cuvinte urâte din epoca sovietică, cum ar fi „știri false” și „dezinformare”, din partea celor care pur și simplu nu se împacă cu ideea că cineva cu un punct de vedere alternativ ar putea exprima o altă opinie, sau, Doamne ferește, ar putea să voteze altceva, sau, chiar mai rău, ar putea să câștige alegerile.

Acum, aceasta este o conferință de securitate și sunt sigur că toți ați venit aici pregătiți să vorbiți despre modul exact în care intenționați să creșteți cheltuielile pentru apărare în următorii câțiva ani, în conformitate cu noua țintă, și asta e grozav, pentru că, după cum a dat de înțeles extrem de clar președintele Trump, credem că prietenii noștri europeni trebuie să joace un rol mai important în viitorul acestui continent. Nu credem că vă gândiți în termeni de împărțire a poverii, ci credem că este o parte importantă a faptului de a fi într-o alianță comună, ca europenii să facă un pas în față, în timp ce America se concentrează pe zonele care sunt în mare pericol ale lumii. Dar permiteți-mi de asemenea să vă întreb cum veți începe măcar să gândiți aceste tipuri de întrebări legate de bugetul militar dacă nu știm ce anume apărăm în primul rând.

Am auzit deja multe în conversațiile mele și am avut multe conversații minunate cu mulți oameni adunați aici, în această sală. Am auzit multe despre inamicii de care aveți nevoie să vă apărați. Și, desigur, asta e important. Dar ceea ce mi s-a părut un pic mai puțin clar și cu siguranță cred că pentru mulți dintre cetățenii Europei este ce anume apărați. Care este viziunea luminoasă care însuflețește acest pact de securitate comună pe care cu toții îl considerăm atât de important. Și cred în mod profund că nu există niciun fel de securitate dacă vă este teamă de vocile, opiniile și conștiința care vă ghidează propriul popor.

Europa se confruntă cu multe provocări, dar criza cu care se confruntă acest continent în acest moment, criza cu care cred că ne confruntăm cu toții împreună, este una pe care am produs-o noi înșine. Dacă fugiți plini de teamă de proprii voștri alegători, nu există nimic pe care America să-l poată face pentru voi, după cum nici voi nu puteți face nimic pentru poporul american care m-a ales pe mine și pe președintele Trump. Aveți nevoie de mandate democratice pentru a realiza orice valoros în următorii ani. Nu am învățat deloc că mandatele cu o reprezentare subțire produc rezultate instabile? Dar există atât de multe lucruri valoroase care pot fi realizate cu genul de mandat democratic care cred că va surveni dacă veți fi mai receptivi la vocile cetățenilor voștri.

Dacă vreți să vă bucurați de economii competitive, dacă vreți să vă bucurați de energie accesibilă și de lanțuri de aprovizionare sigure, atunci aveți nevoie de mandate pentru a guverna, deoarece trebuie să luați decizii dificile pentru a vă bucura de toate aceste lucruri, și, desigur, știm foarte bine acest lucru în America.

Nu poți câștiga un mandat democratic prin cenzurarea oponenților sau punerea lor în închisoare, indiferent că este vorba de un lider al opoziției, de o creștină umilă care se roagă în propria casă sau de un jurnalist care încearcă să raporteze o știre. Și nici ignorând electoratul de bază pe probleme precum cine ajunge să facă parte din societatea noastră comună.

Și dintre toate provocările presante cu care se confruntă națiunile reprezentate aici, cred că nimic nu este mai urgent decât migrația în masă. Astăzi, aproape una din cincisprezece persoane care locuiesc în această țară s-au mutat aici din străinătate, ceea ce este, desigur, un maxim istoric. Este un număr similar, apropo, în SUA, de asemenea un maxim istoric. Numărul de imigranți care au intrat în UE din țări din afara UE s-a dublat doar între 2021 și 2022 și, desigur, a devenit mult mai mare de atunci și știm că această situație nu s-a materializat într-un vid. Este rezultatul unei serii de decizii conștiente luate de politicieni de pe întreg continentul și de alții din întreaga lume, pe o perioadă de un deceniu.

Am văzut ororile provocate de aceste decizii chiar ieri în acest oraș, și, desigur, nu pot să nu-l aduc din nou în discuție fără să mă gândesc la victimele ale căror zile frumoase de iarnă din Munchen au fost distruse în mod îngrozitor. Gândurile și rugăciunile noastre sunt cu ele și vor rămâne cu ele, dar de ce s-a întâmplat asta în primul rând?

Este o poveste teribilă, dar una pe care am auzit-o de prea multe ori în Europa și, din păcate, de prea multe ori și în Statele Unite. Un solicitant de azil, adesea un tânăr cam de 20 de ani, deja cunoscut de poliție, intră cu mașina într-o mulțime și spulberă o comunitate. De câte ori trebuie să suferim aceste eșecuri îngrozitoare înainte de a modifica cursul și a ne îndrepta civilizația comună într-o direcție nouă?

Niciun alegător de pe acest continent nu s-a dus la urne pentru a deschide porțile către milioane de imigranți neverificați. Dar știți pentru ce au votat? În Anglia au votat pentru Brexit și, fie că sunteți de acord sau nu, au votat pentru asta. Și din ce în ce mai mult în toată Europa, votează pentru lideri politici care promit să pună capăt migrației scăpate de sub control.

Acum, se întâmplă să fiu de acord cu multe dintre aceste preocupări, dar nu trebuie ca dvs. să fiți de acord cu mine. Cred doar că oamenilor le pasă de casele lor, le pasă de visele lor, le pasă de siguranța lor și de capacitatea lor de a se întreține pe ei înșiși și pe copiii lor. Și sunt deștepți. Cred că ăsta e unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat în scurta mea perioadă în politică. Contrar a ce ați putea auzi la câțiva munți distanță în Davos, cetățenii națiunilor noastre nu se consideră niște animale educate sau rotițe înlocuibile ale unei economii globale. Și nu este surprinzător că nu vor să fie dați la o parte sau ignorați la nesfârșit de liderii lor. Și este rolul democrației să decidă aceste mari întrebări la urne.

Cred că a nebăga în seamă oamenii, a le respinge preocupările sau, mai rău, a închide mass-media, a opri alegerile sau a exclude opozanții din procesul politic nu protejează nimic. De fapt, este modul cel mai sigur de a distruge democrația. A vorbi răspicat și a-ți exprima opiniile nu înseamnă amestec în alegeri, chiar și atunci când respectivii își exprimă părerile în afara propriei țări și chiar și atunci când aceștia sunt foarte influenți. Și credeți-mă, spun asta cu tot umorul, dacă democrația americană a putut supraviețui 10 ani cu Greta Thunberg mustrând-o, puteți și voi supraviețui câteva luni cu Elon Musk.

Dar la ceea ce nu va supraviețui democrația germană si nicio democrație, fie ea americană, germană sau europeană, este să le spui milioanelor de alegători că gândurile și preocupările lor, aspirațiile lor, cererile lor de libertate sunt nevalide sau nedemne de a fi măcar luate în considerare. Democrația se bazează pe principiul sacru că vocea oamenilor contează. Nu există loc pentru garduri de securitate. Fie susțineți principiul, fie nu.

Europenii, cetățenii au o voce. Liderii europeni au în față o alegere, iar credința mea puternică este că nu trebuie să ne fie frică de viitor. Puteți îmbrățișa ceea ce vă spun oamenii, chiar și atunci când este surprinzător, chiar și atunci când nu sunteți de acord, iar dacă faceți asta, puteți înfrunta viitorul cu certitudine, cu încredere, știind că națiunea este alături de fiecare dintre voi. Iar asta pentru mine este marea magie a democrației, care nu rezidă în aceste clădiri de piatră sau hoteluri frumoase, și nici măcar în marile instituții pe care le-am construit împreună ca societate comună. A crede în democrație înseamnă să înțelegi că fiecare dintre cetățenii noștri are înțelepciune și are o voce, și dacă refuzăm să ascultăm acea voce, chiar și cea mai reușită luptă a noastră nu va rezolva mai nimic.

Așa cum Papa Ioan Paul al II-lea, după părerea mea unul dintre cei mai extraordinari campioni ai democrației de pe acest continent sau de pe oricare altul, a spus odată: „Nu vă temeți”, nu ar trebui să ne fie frică de cetățenii noștri, chiar și atunci când exprimă opinii cu care liderii lor nu sunt de acord. Vă mulțumesc tuturor, mult noroc tuturor, Dumnezeu să vă binecuvânteze!”.

Ideea principală a discursului este cât se poate de clară: respectați valorile democratice, abrogați politicile pro-migrație și legile tâmpite, renunțați la cenzură, lăsați oamenii să se exprime liber și să aleagă cum vor, sau nu veți avea legitimitate și veți sfârși prost. Vance strecoară subtil două enunțuri ce pot fi citite în cheia unor avertismente: „eu cred la modul cel mai serios că facem parte din aceeași echipă” și „Dacă fugiți plini de teamă de proprii voștri alegători, nu există nimic pe care America să-l poată face pentru voi, după cum nici voi nu puteți face nimic pentru poporul american care m-a ales pe mine și pe președintele Trump”. Și apoi, sublimul „În Washington a apărut un nou șerif în oraș și, sub conducerea lui Donald Trump, putem să nu fim de acord cu opiniile voastre, dar ne vom lupta pentru dreptul vostru de a vi le expune public, fie că suntem sau nu de acord cu ele”.

Și, desigur, merită menționat că vicepreședintele american s-a referit în discursul său la unul din membrii de onoare ai Academiei Române. 🙂