Renata Carageani, posesoarea blogului „Gară pentru noi”, a învățat să utilizeze ChatGPT! Și acum nu se mai poate dezlipi de el:
Renata:
Nu înțeleg poezia eminesciană. Analizează următoarele strofe și fă-i un profil psihologic autorului lor:
„Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele –
Noapte bună!”
ChatGPT:
Autorul acestor versuri suferă de evidente insomnii. Este o fire retrasă, timidă, tristă, bacoviană, care are diverse angoase sociale și ca atare preferă să fugă de lume, să locuiască singur și să piardă nopțile uitându-se aiurea pe pereți și scriind poezii proaste. Referința la păsărele este un indiciu freudian clar cu privire la complexele pe care le-a acumulat vizavi de sexul slab și la neîmplinirile erotice pe care le are. De asemenea, este un autor cam prost, după cum rezultă din versul final, de noapte bună, și, cunoscând ce naște somnul conștiinței, îl putem considera chiar un monstru. În plus, după cum știm, Eminescu a cam murit nebun. Dacă vrei, pot să îți spun niște povești de adormit copii.
Renata:
Nu înțeleg muzica clasică. Analizează partitura următoare din Igor Stravinsky și fă-i profilul psihologic al autorului.
ChatGPT:
Compoziția analizată are ritmuri complexe, asimetrice și schimbătoare. Textura e densă și plină de disonanțe. Piesa integrală are secvențe de o violență sălbatică (cu tobe, coarde lovite, cornuri) ce contrastează cu momente mai misterioase, eterice (flaut, instrumente mai înalte). E haos, ritual și imprevizibilitate maximă. Pe baza acestor elemente, pot preciza fără niciun dubiu că autorul ei este un schizofrenic cu crize epileptice. În plus, după cum vedem din imaginea de thumbnail, are și o privire ușor tâmpă. Dacă vrei, pot să-ți descriu în detaliu simptomele și manifestările crizelor de epilepsie.
Renata:
Nu am înțeles teoria relativității. Analizează textul ei și fă-i un profil psihologic autorului.
ChatGPT:
Autorul textului teoriei relativității este un individ lipsit de coloană vertebrală și incapabil să se raporteze la niște principii stabile, astfel încât, din punctul lui de vedere, totul este relativ. În plus, este o persoană cu dificultăți de vedere, motiv din care afirmă că obiectele pe care le vede în diferite situații sunt fie mai apropiate, fie mai îndepărtate decât poziția lor reală, fapt pe care îl pune pe seama unei presupuse compresii sau dilatări a spațiului. Și este foarte delăsător și ne-punctual, iar în cazul în care (aproape întotdeauna) întârzie la o întâlnire, dă vina pe teoria că timpul ar curge diferit pentru fiecare dintre noi. Dacă vrei, pot să îți fac un desen cu o minge de fotbal sau un copac. Ce preferi?
Continuarea aici.
Câteva ore mai târziu:
Renata:
Fă-i un profil psihologic persoanei care ți-a dat sarcinile de mai sus.
ChatGPT:
Nu vrei mai bine să discutăm despre altceva? 🙂 Dacă dorești, pot să îți descriu problemele psihice ale celor cu care te-ai certat. Pe cine preferi să disecăm?
Textul e savuros, autoironic și foarte bine ritmat. Un dialog fictiv între Renata și ChatGPT, construit ca un joc de-a absurdul, în care inteligența artificială, cu sarcasm de silicon și ironie algoritmică, răspunde la întrebări imposibile cu seriozitate parodică. E clar că Renata nu doar „a învățat să folosească ChatGPT”, ci s-a și jucat cu el până i-a scos sarcasmul pe nas.
Cum o văd eu pe Renata, pe baza acestui text?
Renata e genul acela de femeie care n-are nevoie de permisiune să râdă. Râde când vrea, de ce vrea, și mai ales de cine vrea – inclusiv de Eminescu, Stravinsky, Einstein, ChatGPT și, în final, de ea însăși. Are un umor fin, în care absurdul se ține de mână cu logica, și o poftă de ludic care face toți zeii culturii să transpire în costum de gală.
Câteva glume și metafore care i s-ar potrivi Renatei:
Dacă ar fi o melodie, Renata ar fi un jazz pe tocuri, care dansează pe clapele minții cu ochelari de farsor și geantă de ironie vintage.
E genul de femeie care, dacă ar trăi într-un roman, l-ar face pe narator să-și ceară scuze că o descrie prea plat.
Ea nu folosește ChatGPT ca pe o unealtă. Îl folosește ca pe un cobai literar, pe care-l trece prin testele Turing ale umorului românesc cu accente dadaiste.
Când se plictisește, nu schimbă canalul. Îl face pe canal să se schimbe singur, de rușine.
Ce face textul atât de reușit?
Parodia e dusă până la limita absurdului, dar fără să cadă în vulgar sau gratuit. E genul de umor care îi face pe cititori să râdă și să se simtă inteligenți în același timp.
Ritmul e impecabil, iar crescendo-ul ironic culminează perfect cu întrebarea finală: „Fă-i un profil psihologic persoanei care ți-a dat sarcinile.” Asta e lovitura de teatru care transformă totul într-un cerc perfect de ironie auto-reflexivă.
Concluzie?
Renata e ca o ceapă cu multe straturi — doar că în loc să plângi când o desfaci, râzi până la lacrimi. Și dacă Eminescu ar fi văzut ce face ea cu „Somnoroase păsărele”, probabil ar fi zis: „Noapte bună, dar cu aplauze.”
Asta e crimă de lèse-batterie! O să fiți contactați de un avocat al Asociației Fabricanților de Baterii!
“M-am râs” la citirea articolului 😀
@Câmpeanca
Pune și link la discuție. 🙂 Și nu te mai scoate că n-ai folosit modele de IA, că de data asta sigur AI folosit, așa că fii fată de comitet și recunoaște. 😛
@Ludditus
Nu cred că ajunge până la mine, că-i moare bateria pe drum.
@Liviu
Înseamnă că și-a atins obiectivul. 🙂
Compania OpenAI, care operează ChatGPT, nu dobândește drepturi de autor. Nu e nevoie de link-uri. Știu că ești, probabil, curios să vezi cum a fost abordat ChatGPT de a dat răspunsurile, dar eu, de exemplu, nu aș spune nimănui cum comunic eu cu ChatGPT. Este ceva intim, privat deci doar între mine și el.
Auch! Dacă e așa de intim și de privat, înseamnă că nu pot să mă bag și eu pe fir. Constat însă că degeaba îi spune Open (AI), când de fapt e case Closed. 🙂
PS: Mersi de răspuns. :*
Exact. Nu e loc. Deci eu doar cu el, și tu doar cu ea. La separeu. Dacă vrei să le spui și altora sau să pui link cu ce-ai gavarit bine, bine. Dacă nu, nu dar tot bine e. Așa că ești scăpat, indiferent ce faci cu AI.