(proză arhiscurtă din ciclul Ficțiuni Reale, pe tema „Murături”)
Vecinul meu de la 8, Ionel, și-a cumpărat murături. Și-a umplut cămara cu zeci de borcane cu murături de tot felul, gata de a fi înșfăcate cât ai clipi. Deși Ionel nu prea consumă murături. Eu cel puțin nu l-am văzut niciodată. Și nici nu are cu cine să le împartă, că locuiește singur. Ionel este un milenial corporatist mai acru decât gogonelele, care și-a pus o poză cu steagul Ucrainei la profil, și-a ticsit cămara cu murături și l-a votat pe Nicușor Dan. De-acum pot trimite rușii câte drone vor.
Ionel e pregătit de apocalipsă cu o camară plină de murături, pentru că, după el, războiul nu se câștigă cu arme, ci cu castraveți crocanți!
Acum aud prima dată de murături crocante. 🙂
”Deși Ionel nu prea consumă murături. Eu cel puțin nu l-am văzut niciodată.”
E prima oară când aud că murăturile se consumă, obligatoriu, în văzul lumii! Deci presupui că nu consumă murături, doar fiindcă tu nu l-ai văzut mâncându-le. Corporatistul Ionel, o acritură de om (probabil că nici nu te salută când vă intersectați, altminteri n-ai cum să știi că e o acritură) ți-a mărturisit ție, așa, ca de la vecin la vecin, cu cine a votat.
Am înțeles că e proză scurtă, ficțiuni, dar ficțiune nu înseamnă neverosimil, nici măcar în SF.
De tine știu că ții post vinerea, că de Crăciun preferi să cumperi sarmale în loc să le gătești și că l-ai votat pe Nicușor Dan, și locuiești la sute de kilometri distanță de mine. De ce ar fi neverosimil să știu asta despre un vecin?
Ai întors-o aldusește, ca de obicei. Iar confunzi „știu” cu „presupun”. De unde știi că ieri, într-adevăr, n-am mâncat carne? Că n-a fost o… formă de marketing povestea cu vinerea fără carne? Prefer să cumpăr sarmale? Am zis așa, ca să mă dau mare negospodină, să nu creadă lumea că-mi petrec viața la cratiță. La vot, dacă m-aș fi dus, aș fi votat și-un balon de săpun, dar nu pe Simion. Cam așa stă treaba cu știuturile tale. Nu știu de ce ai fost așa de vag cu distanța, singurul lucru pe care-l știi despre mine, de fapt: 468 km 🙂
Dar, revenind la Ionel-Ionelule: tot nu mi-ai spus cum e cu mâncatul murăturilor în văzul vecinilor. Mă cramponez să primesc un răspuns, ca să înțelegi cît de absurdă e afirmația asta, cam la fel de stupidă ca toate presupunerile tale pe care le livrezi drept adevăruri dovedite. Caracteristic speciei „idiot”, subspecia „idiot conspiraționist”.
Renata, întrebările tale îmi par bizare. Dă-mi voie să ți le întorc. Nu ai vecini și cunoștințe despre care știi destul de multe? Că sunt sociabili sau introvertiți, că te ajută sau nu, că sunt la dietă sau mănâncă friptane, că sunt microbiști sau preferă Discovery Chanel, că sunt credincioși și votează cu George Simion sau, dimpotrivă, tefeliști și votează cu radicalii? Că doar te vezi zilnic cu ei, interacționezi, îi cunoști, vă mai întâlniți pe afară sau pe casa scării, vă salutați, vă conduceți cățeii, purceii și pisicii la plimbare, vă povestiți între voi sau unii de alții șamd. Înțeleg că nu se poate pune mare preț pe afirmațiile tale publice (chestia cu postul). Înțeleg că locuiești la 468 km de mine (dacă zici tu), într-un oraș cu oameni grăbiți și indiferenți. Înțeleg că tu și cu realitatea sunteți cam paralele. Dar chiar așa de autistă, încât niște cunoștințe de bază despre unii vecini să ți se pară neverosimile sau ieșite din comun? Atât de mult încât să ceri insistent un răspuns pe tema asta? Foarte ciudat.
Invidiez abundenta de muraturi 😁.
Ți s-a strepezit unicul neuron, Aldus?
Sau tu ești turnătorul blocului și ai dosarele tuturor vecinilor? Sau, pur și simplu, din lipsă de ocupație ești țățica blocului?
Auzi la tine! „Cunoștințe de bază” despre vecini. Cum ar fi dacă mănâncă sau nu murături?! 🙂
Băi, ești doar prost sau îngrozitor de prost?
Ai născocit un personaj și l-ai cadorisit cu ce ți se pare ție mai jalnic: să lucrezi într-o corporație (străină, firește!), să fii o acritură (adică să nu te tragi de șireturi cu toți fraierii din bloc) și să fi votat cu matematicianul, și nu cu huliganul.
În locul murăturilor (ca simbol al tâmpeniei și inutilității) ai fi putut alege ciocolata, dacă Ionel era diabetic. Sau o colecție de pantofi de lux, dacă Ionel avea ambele picioare amputate. Și tot așa. Dar tu te-ai repezit, cu entuziasmul pe care doar imbecilitatea ți-l poate da, la murături. Ca rața la muci. Că tot nu mai dăduseși de mult cu mucii în fasole, producând „ficțiune literară”.
Sigur că în loc de murături puteam să scriu despre ciocolată, pantofi de lux sau orice altceva. Dar tema curentă din cadrul grupului „Ficțiuni Reale” o constituie murăturile. Nu ciocolata și nici pantofii de lux.
[…] de gară. N-o să disec aceste ieșiri, dar vă dau un exemplu. Ultima s-a petrecut chiar la articolul precedent, unde, pornind de la observația că i se pare ciudat ca eu să știu că un vecin de-al meu nu […]
@Renata: pentru Aldus e normal, adică știe care e viața conjugală a vecinilor săi (inclusiv a rudelor vecinilor săi, dacă îmi aduc bine aminte), dar nu știe dacă consumă sau nu murături? E foarte important dacă consumi sau nu murături, adevărul e că eu mi-aș dori să știu cine nu consumă murături, ca să-i evit – nu mi se pare că ești normal dacă nu consumi murături. (/s aici, dacă nu era evident).
@Aldus: ai surprins esența răului societății: corporatist și a votat cu ND, unii oameni își sapă atât de adânc groapa încât nu vor mai ieși niciodată. E bine însă că suntem în echilibru, corporatiștii lui ND te fac pe tine extremist, conspiraționst etc.
„Deși Ionel nu prea consumă murături. Eu cel puțin nu l-am văzut niciodată.” – asta sună ciudat, pentru că într-adevăr n-ai cum să vezi pe cineva consumând murături, decât dacă ești un apropiat și luați masa împreună. Dintre atâtea lucruri pe care le-ai putea observa la un vecin, l-ai ales pe cel mai ciudat.
Cât despre vecini, eu unul nu prea îi văd, dar atunci când îi văd îi salut doar, nu mă interesează dacă sunt sau nu la dietă. Nu sunt neapărat introvertit, dar nici ăla de la 2, în palton și vara, care simte nevoia să-i… „cunoască” pe toți.
Eu, dimpotrivă: nu sunt cel mai vorbăreț, dar locuiesc într-o comunitate în care fiecare se cam cunoaște pe fiecare.
@Dam167 achiesez total, daca as stii ca vreunul din vecini consuma muraturi m-as muta la el. Ruseste asa, adica fara drept de apel. Muraturile lui ar deveni ale mele. Si doamna m-ar intelege. Muratura e sacrosanta. Si oricine nu consuma e desigur fie psihopat care asculta muzica de opera in masina, fie gay, fie dubios corporatist. In orice caz tb sa ne ferim de ei ca dupa aia ajungem fie gay, fie psihopati, fie globalisti! Nu stiu daca am zis, dar muratura ar tb sa fie stema pe drapel. Iar un patriot verde ar trebuie sa demonstreze cu borcanul gol cat a comsumat pt natie!
O ucraineanca a doborât o dronă cu un borcan de murături
@Vladen
După ce termini operațiunea de mutare la vecinul cu murături, vezi dacă are gogonele de-alea nițel îmbujorate și trimite-mi și mie un borcan cu o dronă de-a ta.
Din grabă și în virtutea obișnuinței, Vladen a doborât drona pe care urma să i-o trimtă Renatei, lovind-o chiar cu borcanul de murături pe care aceasta trebuia să îl transporte.
@Renata Absolut, impartim o muratura!
@Aldus Esti teribil de aproape de adevăr… 😀
[…] Tipul ăsta de discuții cu necunoscuți nu ține atât de afinitățile comune, cât mai ales de socializare. Poți fi jovial și sociabil chiar și cu oameni pe care nu-i cunoști și care nu-ți sunt prieteni. Nu știi dacă aveți puncte comune, dar ce contează, când tu ești sufletul petrecerii? Ține de capacitatea de integrare într-un grup social. Și da, este perfect în regulă să nu dialoghezi când nu ai chef. Problema este că majoritatea oamenilor sunt sclavii unor reguli sau conveniențe sociale care spun că ești oarecum obligat să răspunzi la toate întrebările care ți se pun. Și atunci, spionezi scara și cobori când liftul e gol, ca să eviți orice posibilă interacțiune cu vecinii. […]
Aldus, totuşi una e să stai de vorbă cu vecinii despre vrute şi nevrute şi alta să vezi tot ce fac în apartamentele lor, ce mănâncă şi ce nu.
Ca să sune plauzibil, puteai să zici: “Deși Ionel nu prea consumă murături. Mi-a spus de multe ori că nu-i plac.”
Ce importanță are? 🙂 Poate în decursul timpului am avut ocazia să participăm la mese comune. Sau poate nu l-am văzut niciodată cumpărând murături. Sau poate a zis că nu-i plac. E o chichiță de care s-a legat Renata și pe care a transformat-o într-un armăsar, când ideea din spatele ei era foarte clară.
Poate că aţi participat la mese comune, dar tot n-ai de unde şti ce mănâncă de unul singur. Poate nu l-ai văzut niciodată cumpărând murături, dar ai început textul cu propoziţia asta: “Vecinul meu de la 8, Ionel, și-a cumpărat murături.” 😝 Poate a zis că nu-i plac, dar trebuia să scrii aşa, nu că nu l-ai văzut niciodată mâncându-le.
Nu e o chichiţă, e o aberaţie pe care o dai drept dovadă că vecinul Ionel nu mănâncă murături. (De consumat le-ar putea totuşi consuma exersând aruncarea după drone. 😝)
Renata mai are şi dreptate, iar tu mai şi greşeşti – ca de altfel oricine altcineva. Nasol e că nici tu, nici Renata, nu recunoaşteţi nici în ruptul capului când greşiţi. Asta e, cine se aseamănă se adună!
Scuze pen’ că iar mi-am permis să mă amestec între voi doi!
Şi eu am greşit mai sus, trebuia să spun: “Poate că aţi participat la mese comune, dar mai mănâncă şi în apartamentul lui, de unul singur, şi acolo n-aveai cum să-l vezi.”
Dacă am participat la 3 mese comune în care s-au servit murături iar el le-a refuzat de fiecare dată, mi-e de ajuns să trag concluzia că nu mănâncă nici în apartament. Nu trebuia să-l văd uitându-mă la el în bucătărie cu binoclul. Poate o și zis: „Nu, mulțumesc, eu nu-s cu murăturile!” Uneori o zici din conveniență, dar dacă nu l-am văzut niciodată cumpărându-și așa ceva (până acum), mâncând așa ceva, spunând sau sugerând altceva decât că nu consumă, atunci înseamnă că nu consumă. Și tu ești fix ca Renata, o ții morțiș pe a ta! 😆
Iar aruncatul cu murături în dronele rusești nu-i consum, ci datorie sacră!
Eu o ţin fix pe a mea, tu o ţii fix pe a ta…
Oare CCR ar putea decide de partea cui e dreptatea?! 🤔
Acuma, vecinul Ionel ca vecinul Ionel, dar tu ai murături pentru datoria sacră? Că Bolojan tocmai a promulgat legea care permite doborârea dronelor în spaţiul aerian românesc.
Legea aia, dacă nu mă înșel, e despre altceva, și anume cedarea unei părți din suveranitate, în sensul că se permite ca forțele armate române să fie folosite sau coordonate de un ofițer străin (gen NATO), în anumite condiții. Partea cu dronele au băgat-o ca paravan.
Nu te contrazic, că n-am citit cu atenţie nicio ştire despre legea asta, dar partea cu dronele se potriveşte cu ceea ce îndrugăm aici.
Ai dreptate, e spot on!
La fel ca Ionel. Până și legea îl ajută. 🙂
[…] culpa şi pentru ceea ceam scris aici despre asemănarea dintre Aldus şi Renata, Pentru că, ia te uită, ea a cedat – cu un […]