Iranul este noul Irak

Pe 13 iunie a.c. Israelul a lansat un atac aviatic masiv asupra Iranului, lovind peste 100 de ținte, la care Iranul a răspuns cu lansări de drone și rachete către Israel (explozii în Tel Aviv și Ierusalim, Iron Dome activată), iar de atunci cele două state se bombardează reciproc. Israelul beneficiază de o susține tot mai fățișă din partea americanilor, care deschide posibilitatea escaladării conflictului.

Păreri, opinii și poziții? Nu sunt vreun insider, analist politic sau geostrateg, dar, din ce constat cu ochiul liber, narativa occidentală fie evită să se pronunțe pe subiect, fie, atunci când o face, este trup și suflet de partea Israelului și a SUA, justificând atacurile asupra Iranului și încercările de schimbare a regimului de la Teheran prin trei acuzații principale la adresa Iranului. Ele reies destul de clar din următorul comentariu oarecum tipic de pe blogul lui Cetin:

No hate, chiar as vrea sa citesc niste pareri, in mod sigur sunt destul de neinformat sau poate nu inteleg bine tot ce se intampla. In primul rand despre genocidul din Gaza, Liban. Trag aia in tine cu absolut tot ce primesc din Iran de zeci de ani. Ce dracu faci? Cum faci diferenta dintre un civil si un terorist? Ce faci daca se trage in tine cu rachete dintr-o scoala, in care sunt tinuti cu forta elevi si profesori. Ce faci daca trec aia peste granita cu biletele “violati si chinuti si omorati tot” si iti baga copilul in cuptor?

Apoi, despre Iran. Stim ca serviciile de informatii israeliene sunt top. Ai o tara care din ’79 incoace are ca scop distrugerea ta, parca au scris chestia asta si in constitutie. Afli ca este pe ultima suta in a-si crea arma nucleara. Ce faci? Privesti cu ingrijorare ca Klaus?

Poate ca sunt subiectiv, poate ca sunt pro-israel pentru ca istorie, holocaust, religie, dracu stie. Urasc razboiul, e dezastru ce se intampla in Gaza, ma doare sufletul pentru halul in care a ajuns Libanul, chiar si Siria. Poate ca exista si alte metode, nu stiu. Dar intrebarea mea este: voi ce ati face?

Prima acuzație este că Iranul atacă de ani buni Israelul prin intermediari (Hamas, Hezbollah). A doua este că Iranul ar fi la un pas de a-și construi arme nucleare. Și a treia este că le va folosi pentru ștergerea Israelului de pe fața pământului, deziderat înscris în constituția persană. Suplimentar, se vehiculează informații despre cât de înapoiați sunt iranienii, statutul degradant al femeilor și copiilor etc.

Sunt adevărate aceste acuzații, sau nu? Să le luăm pe rând.

Prima este adevărată: grupări ca Hamas și Hezbollah sunt susținute logistic și financiar de Iran. Dar nu putem spune asta fără să menționăm că ele au apărut ca reacție la expansiunea colonială a Israelului, care tratează populațiile învecinate ca pe niște animale. Inițial Israelul s-a proptit ca stat în mijlocul Palestinei, iar acum din Palestina n-a mai rămas mai nimic. Gaza de un an și ceva (după atacul Hamas din 7 octombrie 2023) este făcută praf și pulbere, ca și cum condițiile în care trăiau palestinienii civili de acolo, asemănătoare cu cele dintr-un lagăr, n-ar fi fost un rău suficient. Majoritatea vecinilor Israeului îi sunt ostili acestuia, pentru că, ei bine, Israelul s-a înființat în mijlocul lor și s-a războit cu toți.

Legat de acuzația că Iranul ar fi pe punctul de o obține arme nucleare, îi dau pentru moment cuvântul lui Radu Iliescu:

În momentul de față, singurii care au principii în război sunt musulmanii. De 40 de ani se discută despre împiedicarea iranienilor de a avea bombe nucleare dar nu se suflă o vorba despre fatwa ayatolahului care a hotărât ca există o incompatibilitate între islam și uciderea indiscriminată a civililor cu o astfel de armă.

Altfel spus, Iranul trebuie împiedicat sa aibă o armă pe care nu și-o dorește. Dar mai ales pe care o consideră incompatibilă cu valorile religiei. Adică undeva în lumea asta largă există niște oameni care consideră că nu se pot prezenta în fata lui Dumnezeu în rugăciune având în buncăre posibilitatea de a ucide civili nevinovați. Iar milioane de oameni s-au raliat acestui punct de vedere formulat de un cleric și l-au transformat în propriul lor deziderat.

De ce nu se spune acest lucru? Pentru ca noi, pseudo-creștinii, am abdicat demult în fata idolului tehnologic. Noi, considerăm, dimpotrivă, că ceea ce poate fi făcut trebuie făcut. Niciun ierarh ortodox nu are autoritatea spirituală de a condamna posibilitățile deschise de tehnologie, iar dacă ar face-o nu ar respecta nimeni așa ceva. Noi ne închinăm tehnologiei, iar când vorbim de etică e bătaie din buze.

Pozele noastre de depozitari ai autorității morale mondiale sunt ca pozele erotice ale unor babe scofâlcite: ne amuză doar pe noi, pe restul îi îngrețoșează. Am vândut demult principiile pentru eficiență. Judecăm după două măsuri, după cum ne convine. Nu mai avem nimic de dat, lumea e plictisită și de teologia drepturilor omului, și de religia democrației. Primii care le-am trădat suntem noi. Doar lăcomia noastră nemăsurată a rămas intactă, vrem resursele tuturor cu japca.

Probabil nu veți găsi paradox mai mare decât celebra și simultan necunoscuta fatwa împotriva producției, stocării și utilizării armelor nucleare, emisă de Ayatollahul Ali Khamenei, liderul religios, politic, militar și ideologic suprem al Iranului, situat deasupra președintelui. O fatwa care, în ciuda presiunilor din partea unor actori politici din Iran de a fi retrasă, a rămas în picioare. Știați de ea? Eu nu.

Dar Benjamin Netanyahu, premierul Israelului, ne spune că Iranul e la un pas de a-și dezvolta arma nucleară. Atâta că, dacă ne uităm în urmă, constatăm că Netanyahu face astfel de afirmații despre Iran de zeci de ani. De zeci de ani Iranul e la un pas de a-și produce arma nucleară, care pas se tot amână cu anii. Asta în timp ce ONU afirmă că nici vorbă de așa ceva, Tulsi Gabbard, șefa serviciilor americane, declară în fața Senatului SUA la 26 martie 2025 că serviciile de inteligență ale Statelor Unite continuă să evalueze că Iranul nu își construiește o armă nucleară și liderul suprem Khamenei nu a autorizat programul pentru arme nucleare pe care îl suspendase în 2003, iar Rafael Grossi, șeful AIEA – organismul specializat care are dreptul să investigheze la fața locului dacă un stat anume face pasul spre arma atomică, recunoaște în multiple ocazii (1, 2) că nu există nicio dovadă care să demonstreze că Iranul lucrează la arma nucleară. Trump, pe de altă parte, ne spune zilele trecute că nu-i pasă de ce a declarat Tulsi și Iranul trebuie oprit.

Ultima acuzație, că distrugerea Israelului ar fi trecută în constituția iraniană, l-a determinat pe Patrick André de Hillerin să facă ceva de neconceput, ceva ce nimănui altcuiva nu i-ar fi putut trece prin cap, ceva ce pare de-a dreptul absurd: jurnalistul s-a apucat să citească respectiva constituție! Analiza lui:

Până ieri nu citisem Constituția Iranului și am început să mă simt prost. Pentru că foarte mulți dintre compatrioții mei au citit-o (sau așa pare).

Milioane de români, alimentați, periodic de farurile călăuzitoare ale națiunii (fie ei analiști, fie ziariști, fie politicieni pricepuți la toate) știu ce conține Constituția Iranului. Știu, mai precis, că în Constituția Iranului este trecută, în mod special, distrugerea Israelului.

Am auzit asta de atâtea ori, au spus-o atâția oameni (analiști, ziariști, politicieni) și au început să o spună din ce în ce mai mulți dintre comentacii de internet, încât trebuie să fie adevărat. Nu?

NU.

NU ESTE ADEVĂRAT!

Acum, că am citit Constituția Iranului, pot spune asta, pot spune că nu este adevărat că distrugerea Israelului este prevăzută special în respectiva Constituție.

Constituția actuală a Iranului a fost adoptată în 1979, pe 24 octombrie, fiind ratificată în același an, pe 3 decembrie. Avea 175 de articole, cuprinse în 12 capitole. Constituția Iranului a fost amendată în 1989, ajungând la 177 de articole, cuprinse în 14 capitole.

Nicăieri în cele 177 de articole actuale ale Constituției Iranului nu apare cuvântul Israel și nici nu este menționată distrugerea acestui stat.

În schimb, la articolul 13 din Constituția Iranului găsim asta: „Iranienii zoroastrieni, evrei și creștini sunt considerați singurele minorități religioase recunoscute. Aceștia își pot exercita ceremoniile religioase în limitele legii”. Sunt, de asemeni, liberi să-și exercite propriile ritualuri, să-și respecte obiceiurile și să aibă parte de educație religioasă în propria religie.

Capitolul 6 al Constituției Iranului este dedicat puterii legislative. Aceasta este Adunarea Consultativă islamică, alcătuită din 270 de reprezentanți ai poporului (actualmente 290, datorită creșterii demografice), aleși prin vot secret. În articolul 64 aflăm că din Adunarea Consultativă Islamică fac parte și reprezentanții minorităților religioase, după cum urmează: 1 zoroastrian, 1 evreu, și 3 creștini. Actualul parlamentar al comunității iudaice din Iran este Sameh Homayoun.

Dincolo de faptul că multe dintre prevederile Constituției iraniene probabil că nu sunt respectate (dar nu avem de unde să știm asta, doar bănuim), după ce am parcurs toate cele 177 de articole nu am găsit acel articol în care este prevăzută distrugerea Israelului.

Așa că am o rugăminte sinceră către analiști, ziariști, politicieni: data viitoare când mai vehiculează această informație, cum că distrugerea Israelului ar fi prevăzută în Constituția Iranului, să spună și la ce articol din Constituție apare prevederea respectivă. Ori mi-a scăpat mie, ori ei sunt niște papagali idioți care repetă aiurea ceva ce au auzit nici ei nu mai știu unde.

Mulțumesc.

LE: Aici găsiți Constituția Iranului, în caz că vreți să verificați singuri: https://bit.ly/4jVetZS

Este varianta în engleză. Există și posibilitatea ca milioanele de români care susțin că în Constituția respectivă este prevăzută distrugerea Israelului să fi citit varianta în farsi/persană. Eu nu cunosc această limbă, deci n-am acces.

Așadar, la ora actuală situația se prezintă în felul următor:

• Israelul are arme nucleare, Iranul nu are arme nucleare.
• Israelul a refuzat să semneze tratatul pentru neproliferarea armelor chimice, pe care Iranul l-a semnat.
• Israelul refuză inspecția Agenției Internaționale pentru energia atomică, Iranul acceptă inspecția periodică a acestei agenții. Aceeași agenție care spune de fiecare dată că Iranul NU ARE armă nucleară și nu a găsit niciun indiciu că ar fabrica-o.
• Israelul susținut de SUA a atacat Iranul pe motiv că își face arme nucleare, ceea ce constituie un risc inacceptabil de securitate pentru Israel.

Unde am mai auzit retorica asta? La Rusia. Rusia și-a motivat invazia Ucrainei prin expansiunea NATO care a ajuns la porțile ei și constituie un risc inacceptabil de securitate. Cu două diferențe: NATO chiar s-a extins dincolo de promisiunile inițiale (iar CIA a orchestrat un Maidan în Kiev) în timp ce Iranul nu-și dezvoltă arme nucleare. Iar publicul occidental aplaudă Israelul și înjură Rusia.

Din perspectiva mea, Israelul nu poate folosi la nesfârșit justificarea Holocaustului pentru a face harcea-parcea statele din jurul său. Partea bizară este că aparent se bucură de sprijinul necondiționat al SUA și de un curent de opinie favorabil în Occident. Acest curent are perspective de a crește pe viitor. La noi în țară, de pildă, în conformitate cu Legea 276/2021, începând cu anul școlar 2023-2024, materia „Istoria Evreilor. Holocaustul” a devenit disciplină obligatorie la clasele a XI-a și a XII-a de liceu și de școli profesionale, asta în timp ce se discută mutarea orelor de istorie a României de la aceiași ani la clasele IX-X, pentru a permite liceenilor din anii terminali să se concentreze mai mult pe Bacalaureat. Să înțeleg că istoria evreilor este mai importantă decât a noastră?

În concluzie, deși Iranul are propriile sale probleme (inclusiv în domeniul drepturilor omului) iar conflictul afectează grav civilii de orice naționalitate, asta nu justifică construirea unei narative binare care să prezinte Israelul ca pe un model de civilizație și democrație iar Iranul ca pe un monstru ce trebuie distrus după modelul Irakului, unde americanii au intrat pretextând prezența armelor chimice pentru ca ulterior să recunoască că nu s-a găsit nici măcar urmă de ele.

De asemenea: începe să-mi displacă Donald Trump.