Din timp în timp, marile lanțuri de magazine vin cu tot felul de proiecte nobile, prin care o parte din profit (sau, mai bine zis, din banii dvs.) va fi direcționat spre diverse cauze umanitare. În opinia mea, acestea nu sunt decât exerciții de imagine. Arătați-mi un singur patron de supermarket interesat de altceva decât de profit. Din punctul de vedere al subsemnatului, toate aceste proiecte prezentate cu surle și trâmbițe sunt menite să capteze simpatia publicului și să genereze și mai mult profit.
O să mă convingeți că astfel de inițiative sunt autentice atunci când îmi veți demonstra trei elemente.
Primul, că inițiativele în cauză nu sunt promovate. Că magazinul le face pe ascuns, fără să știe nimeni de ele. Că ele nu sunt parte a unei campanii de marketing. De fapt, patronul ar putea foarte bine să facă asta separat de magazin, dând bani din buzunar pentru orfani, spitale sau ce altceva consideră el umanitar și nobil, fără să-și facă publicitate. Faptul că face asta prin intermediul magazinului și că magazinul promovează aceste inițiative arată că ele au tot un scop comercial.
Al doilea, că patronii și șefii îi tratează pe angajați cu grijă și considerație. Că nu îi înlocuiesc treptat cu niște roboți, camere video și case de marcat. Că le dau salarii decente. Că nu îi țin la muncă de sărbători fără o compensație considerabilă. Dar ce, sunt obligați să angajeze oameni în loc de roboți? Nu-s obligați. Dar atunci, unde-i interesul pentru cauze umanitare clamat? Ce contează că Amazon își tratează clienții cu multă atenție și politețe, dacă își exploatează proprii angajați ca pe niște sclavi? Interes umanitar sau interes pentru buzunar?
Aici e necesar totuși să recunosc că există și lanțuri de magazine care, cel puțin din auzite, își plătesc decent angajații. Pe de altă parte, există și patroni cărora nu le pasă dacă angajatul pică pe jos de epuizare, iar dacă pățește cumva un accident de serviciu, sunt în stare să meargă cu el sau cu familia lui de gât la judecător, numai să nu-i plătească despăgubirile cuvenite și omenești.
În sfârșit, mă veți convinge că magazinele au cu adevărat interese nobile și umanitare atunci când vor înceta să vândă produse toxice și țigări. Adică, otrăvuri la pachet, care printre altele produc cancer. Nu-i nevoie să fii medic sau să ai studii de specialitate pentru a observa o contradicție flagrantă între a spune că susții binele clientului și a-i vinde otravă etichetată cu mesaje ca „fumatul ucide”.
Scriu acest articol mai ales din perspectiva ultimului punct. Recent am fost la un market și am observat un tânăr cumpărându-și niște țigări electronice, sau materie primă pentru ele, sau nu știu cum s-o numesc, că eu nu fumez nici țigări naturale, nici dispozitive cu baterie. O chestie cu totul banală, pe care o observăm pretutindeni în jurul nostru, și care poate nu mi-ar fi atras atenția, doar că, fiind curios cu privire la conținut, m-am uitat curios și la cumpărător, un tânăr care nu știu dacă avea vârsta legală, el m-a observat și mi-a sfidat privirea, și atunci am avut revelația faptului banal că nu găsești magazin care să nu vândă țigări.
Cel puțin nu în mod obișnuit. Am două cunoștințe pe care nu le-am mai văzut de mult. Un el și o ea, care au drept afacere de familie câteva magazine cu de toate (dar preponderent alimentare) în comuna în care locuiesc. Cei doi sunt pocăiți. Și, la un moment dat, pentru că ceva le râcâia constant conștiința, au făcut o chestie pe care se gândeau de mult să o facă: au scos țigările și băuturile alcoolice din magazinele lor. La ora actuală, în magazinele lor nu se poate cumpăra alcool și tutun. Și au făcut asta pentru că au pus o greutate mai mare pe respectarea unor principii morale (în cazul de față, cei doi fiind pocăiți, dezideratul a fost să nu încurajeze viciile) decât pe profitul total realizat de acele magazine.
Iar diferența de profit nu cred că e mică. Chiar și la sate întâmpini o concurență puternică din partea supermarketurilor, care acum au intrat peste tot; Profi, de exemplu, e omniprezent. Iar clientul, dacă are în lista de cumpărături și niște țigări, probabil că nu se duce la două magazine, situate la distanță între ele, ci-și ia toate produsele de la același magazin. Cred că la țară magazinele locale supraviețuiesc în parte datorită cumpărătorilor făcute pe caiet, dar și aici presupun că, pe lângă produsele de bază, omul cumpără preponderent țigări și băutură. Viciul nostru, stăpânul nostru. Ce vreau să zic e că pe ei această decizie i-a afectat la buzunar. În timp ce pe un supermarket o astfel de decizie l-ar afecta foarte puțin.
O să mă convingeți că magazinelor le pasă de cauze umanitare atunci când vor înceta să mai promoveze asta, să-și trateze cu desconsiderație angajații și să vândă otrăvuri care creează dependență, pe cutii ale căror etichete precizează că acele produse sunt cancerigene și aducătoare de moarte, în numele Zeului Profit. Până atunci, toate cauzele umanitare pe care vedeți că le susțin în presă sau la televizor sunt, în realitate, o metodă de a vă face să cumpărați și mai mult de la ele.
Bineînțeles că orice este promovat „cu turle și sobe” (sic!) este cu scop comercial. Și nu e vorba doar de magazine, ci de toate companiile care au „responsabilitate socială” și alte alea.
„Băi, uitați-vă la mine, după ce că sunt milos, mai sunt și cel mai modest dintre toți!”
Oare există oameni atât de proști încât să aleagă o marcă (sau un magazin, poftim), pentru că acea companie moare de grija planetei sau donează niște firfirici pentru cine știe ce cauză?
Altminteri, poa’să fie vorba și de optimizare fiscală. Cum face Bill Gates.
Fumătorii cu tendințe suicidare ar trebui să dea în judecată Comisia Europeană, pentru că inscripția „Fumatul ucide!” este una din cele impuse de o directivă. Or, corect ar fi „Fumatul POATE ucide!”, așa cum sunt și texte mai corecte care evocă doar o incidență crescută a bolilor cardiace, a orbirii, a cancerului, sau scăderea fertilității. Însă „Fumatul ucide!” este o reclamă mincinoasă, căci promisiunea nu este întotdeauna onorată.
Pentru un patron de magazin, omul încetează să mai fie o ființă în toată complexitatea sa și devine, mai curând, un client. Asta e natura relației așa cum, pentru un medic, omul este pacient, pentru un preot este enoriaș, pentru un profesor este elev. Așa funcționează relațiile în afaceri: sunt construite pe utilitate, eficiență și schimb reciproc de valoare. Totuși, nu e firesc ca omul să fie văzut doar prin această lentilă funcțională, pentru că atunci când reduci o ființă la un singur rol, îi anulezi restul dimensiunilor, iar ceea ce ar trebui să fie o relație umană devine o simplă interacțiune între două funcții sociale. Dar ăsta e mersul.
De ce ți se pare ipocrizie? Un magazin, indiferent că e „super” sau nu, e o firmă. Ca să existe, o firmă trebuie să facă profit, altfel se închide și lasă oameni pe drumuri.
Bineînțeles că e o strategie de imagine, e firesc să fie așa, nu e nimic rău aici. Rău e atunci când toată popularizarea unor inițiative sociale e bullshit – cu siguranță se întâmplă și asta.
Exact, vor să capteze atenția publicului care cumpără de acolo, care generează profit, salarii pentru angajați, impozite la stat etc. etc. Nu văd unde e marea greșeală aici. Vorbim, evident, de situația în care totul e corect, fără evaziune ori alte drăcii. Trebuie înțeles un lucru: dacă o firmă nu se promovează, dispare, e foarte simplu.
Faza cu „binefăcătorul” discret e un mare bullshit, un soi de umilință sui-generis de prost gust pentru că, mai devreme sau mai târziu, ăla se va asigura că se știe ce-a făcut, măcar în cercul în care are interes să se știe.
Poate că unii patroni chiar dau de la ei din buzunar diverse chestii, poate că le deduc din impozite. Unii poate o fac, alții nu, ține de opțiunea fiecăruia și să te legi de chestia asta e anapoda, pe principiul „uite-l pe porcu’ ăla cum se dă în bemveu și alții mor de foame!”
Pe de altă parte, nu e treaba firmelor să se ocupe de cazurile sociale, e o opțiune a lor. Firma, ca entitate, cum spuneam, are o singură obligație: aceea de a genera profit și, subsecvent, tot ceea ce decurge de aici.
Ce, ăi vrea ca firmele să meargă pe pierdere doar pentru că nu se ocupă de amărâți? Să-și doneze tot profitul pentru cazuri sociale? Păi, tu știi ce faci aici? Transferi problema Statului în cârca firmelor, aia faci. Problema nu e la modul în care aleg firmele să funcționeze, ci în politica Statului pe care-l doare-n cur de amărâți.
Mie-mi sună tot ce spui ca un soi de socialism incipient, în care toți trebuie să fie egali. Bullshit. Cine dracu’ vrea o societate în care toți să fie la același nivel?
A… programe sociale de protecție pentru cei defavorizați, DA. Integrare profesională și socială, DA. Repet, însă: asta e treaba Statului, nu a firmelor private.
Modul în care unii patroni își tratează angajații n-are nicio treabă cu marketingul, ci cu calitatea umană a respectivului și, să mă ierte Ăl de Sus, cu obediența ultimilor și cu capacitatea lor de a se lăsa umiliți la nesfârșit, pentru că mai curând se uită că Ixulescu de pe casă ia cu trei lei mai mult și îl înjură pe ăla, decât să se pună la un loc și să-i așeze, frumos, demisia colectivă pe birou patronului.
Whoa, whoa… stai așa, calcă frânele că ieși de pe pistă, prietene. 🙂
Adică de ce să nu mai vândă țigări, că nu fumezi tu? Da’ ce treabă ai tu cu ăia care fumează? Fumează pe banii tăi, cumva? Îți fumează în casă? Care-i problema voastră, a nefumătorilor, cu noi, fumătorii? Spuneai ceva de ipocrizie sau m-am înșelat eu foarte tare? De când opțiunea ta trebuie să fie și a celorlalți?
Bă, lasă oamenii în pace, să fumeze, să mai bea din când în când, ce-i prostia asta?
Spui de ăla că ți-a „sfidat privirea”? Cred că, mai curând, ți s-a părut și că ăla nu dădea doi bani pe părerea ta și pe privirea ta. Voiai să se rușineze, sau ce? Să-ți ceară scuze? Să se lase de fumat pentru că tu nu aprobi asta?
Vezi că pici în extrema cealaltă, aia a celor cu „banane și blugi”, care consideră că tot ceea ce cred ceilalți ar trebui interzis pentru că e, aprioric, prost.
Pe de altă parte, magazinele nu vând țigări, ci PRODUSE. Vânzarea generează PROFIT, care ține firma în funcțiune. Că amicii tăi pocăiți au ales să elimine țigările și alcoolul din magazinul lor, e strict opțiunea lor, nu e nici de lăudat, nici de condamnat și n-au făcut-o pentru binele moralei publice, ci din cauza propriilor convingeri pe care, la fel ca cei care fumează, sunt îndrituiți să le aibă. De ce trebuie ideologizată până și chestia asta?
„Le râcâia conșiința”?? Fugi de-a dura… au făcut-o pentru că așa le dictează biserica aia a lor, și pentru că, pun pariu bani contra pietricele, în zona lor e plin de pocăiți care cumpără de la ei, deci n-au făcut altceva decât să se adapteze la teren. Dacă eliminarea țigărilor și a alcoolului i-ar fi dus în faliment, să vezi cum nu i-ar mai fi râcâit nimic. Bă, mă lași cu conștiința… really?
Cine ești tu și alții ca tine să vă erijați în paznicii moralei și sănătății publice? De ce sunteți atât de aroganți? Ai vrea să mă obligi să nu mai fumez pentru că așa vrei tu? Ca ce chestie?
Viciu? Tu n-ai „vicii”, deloc? N-ai niciun viciu, să mori tu! Ești ființa perfectă și, din postura asta, ai vrea să-i faci pe toți după chipul și asemănarea ta? Hai că mor de râs, nu alta…
Băi, nu știu dacă textul scris de tine e doar o dumă ca să genereze comentarii sau chiar crezi ce-ai scris, dar dacă crezi, vezi că aluneci pe o pantă periculoasă, aceea a „intransigenților” care nu acceptă că alții ar putea avea păreri diferite și de-aici până la a-i face pe alții în diverse feluri nu e decât un pas.
Plus că mai e o discuție aici: de ce naiba sunteți atât de preocupați de ce fac alții, oameni buni? Vă simțiți responsabili pentru ei? De ce? Nu mai aveți ce face în propria viață și vă legați de ceilalți? Și nu, nu e despre fumat aici, ci despre o întreagă atitudine, aceea de a te uita în curtea celuilalt și de a-l condamna că face ceva cu care tu nu ești de acord, negându-i, de fapt, dreptul la propriile opțiuni, iar atitudinea asta se răsfrânge în cam toate ariile, generând „românul care are, întotdeauna, dreptate” iar ceilalți sunt niște dobitoci, implicit.
Lăsați-o mai moale, fraților, cu privitul peste gard, sunt atâtea probleme care ar trebui rezolvate, una din ele fiind autosuficiența și aroganța tipic românești – „noi suntem cei mai deștepți că reparăm orice c-o sârmă și-un scuipat, femeile noastre sunt cele mai frumoase (yeah, right, haha!!), olimpicii noștri au IQ-ul până-n stratosferă, noi suntem cei mai eroi, cei mai daci, biluțele noastre din nas sunt mai gustoase decât ale altora” etc. etc.
Bullshit.
Gata, îmi fac cont Temu, cumpăr de la cei mai ecologiști! Dă-le dracu’ pe alea umanitare, eu sunt cu salvarea planeții.
Întrebarea e dacă îmi livrează cu piroga.
@Ludditus
Acum am căutat să văd ce-are expresia mea. Aparent, „cu surle și trâmbițe” este pleonastică. Dar chestia e că unele expresii, odată consacrate, capătă o valoare care depășește simpla lor interpretare pe componente. Iar aici pleonasmul amplifică ideea de zgomot.
Dacă n-ar exista, n-ar face.
@Câmpeanca
Am râs la faza cu „Pentru un patron de magazin, omul încetează să mai fie o ființă în toată complexitatea sa”. Dar ai perfectă dreptate. Mă rog, pe patron nu-l interesează deloc omul – decât din perspectiva de client. Perspectivă care e subscrisă profitului. Presupun că excepțiile sunt atât de rare încât întăresc regula.
@Axel
Nu zice nimeni că firma ar trebui să aibă interese umanitare în locul celor comerciale. Dar e ipocrizie tocmai pentru că pretinde asta.
Minciuna. Falsitatea. Și stai liniștit, că surplusul de profit merge la patron. Angajații sunt tratați adeseori foarte prost. De exemplu, corect ar fi ca dacă magazinul începe să aibă profit mai mare, salariul angajaților să crească.
Primo, calitatea produselor (sau raportul preț/calitate) e cea mai bună promovare. De ce crezi că lumea preferă să cumpere alimente de la țărani? Ce reclamă își fac ei la televizor? Secundo, nu critic publicitatea, ci publicitatea mincinoasă.
Asta arată exact ce ziceam: că nu e filantrop din dorința de a ajuta oameni, ci din interes pentru bani.
Încurci borcanele. N-am zis să urmărească cauze umanitare. Am zis să nu pretindă în mod fals că asta ar urmări.
Nu am explicat în text? Pentru că sunt nocive.
N-am nicio treabă. Dar, dacă m-ar interesa la modul serios binele altora, nu le-aș vinde otrăvuri.
Oprește-te, că te-ai ambalat degeaba. N-ai înțeles nimic din text.
Ei au făcut-o fără să-și pună afiș că urmăresc niște cauze umanitare. Marile magazine se bat cu pumnul în piept pe astfel de cauze și n-o fac. Ce-i așa greu de înțeles?
Ai pierdut pariul.
Da, exact. Conștiința. De asta i-am dat drept exemplu pozitiv.
Mai jos ai dat-o în bălării. 🙂
Hai să-ți răspund pe repede-nainte:
„Nu zice nimeni că firma ar trebui să aibă interese umanitare în locul celor comerciale. Dar e ipocrizie tocmai pentru că pretinde asta.”
De unde știi cine pretinde și cine nu? Vino cu exemple concrete, cu fapte documentate, altfel pierdem vremea.
„Și stai liniștit, că surplusul de profit merge la patron. Angajații sunt tratați adeseori foarte prost. De exemplu, corect ar fi ca dacă magazinul începe să aibă profit mai mare, salariul angajaților să crească.”
Surplusul de profit? WTF is that? Nu există „surplus de profit”, omule.
„Adeseori”? Pe ce te bazezi când afirmi asta? Dispui de o statistică?
Creșterea profitului înseamnă creșterea automată a salariului? Ai condus vreodată o firmă? N-o lua personal, dar nu pot să nu întreb.
„De ce crezi că lumea preferă să cumpere alimente de la țărani?”
Pe bune?? Haha! Asta-i tare de tot… din nou, dispui de o statistică pe baza căreia faci afirmațiile astea? Fără să dispun de una, pun la bătaie salariul meu pe șase luni că te înșeli.
„nu e filantrop din dorința de a ajuta oameni, ci din interes pentru bani.”
Nu există „filantropie” ci investiție: în imagine ori într-un viitor profit. Fii realist, nu trăim în Oz, lasă idealismele.
„Nu am explicat în text? Pentru că sunt nocive.”
Și repet: care-i problema ta? Pentru tine nu sunt, deci lasă oamenii în pace (și nu mă lua cu aia cu „fumatul la mâna a doua”).
„Dar, dacă m-ar interesa la modul serios binele altora, nu le-aș vinde otrăvuri.”
Binele și-l face fiecare, amice, nu-l faci tu și în niciun caz cu forța. Din nou, fii realist, lasă principiile nobile pe seama Hollywood-ului, unde Binele învinge întotdeauna.
„Marile magazine se bat cu pumnul în piept pe astfel de cauze și n-o fac. Ce-i așa greu de înțeles?”
Iar faci afirmații neprobate. De unde știi că n-o fac? Repet, ai o statistică pe undeva? Ai fapte concrete, cu nume și tot tacâmul? Dă-le pe goarnă. Dacă nu, atunci vorbim discuții.
„Da, exact. Conștiința. De asta i-am dat drept exemplu pozitiv.”
OK, OK… fie ca tine. 🙂
E opinia ta cea cu bălăriile, deși nu cred că am dat-o în bălării. Mi-ai dat o idee de material, probabil cu titlul „Sunt român și mă fute grija”, o să-l compilez în următoarele zile și poate-l voi și scrie, totuși, că e interesant.
Ai pa.
Ah, încă o chestie, din ușă, futu-i, că am uitat, apropo de profit.
Într-o firmă, profitul nu e al patronului, ci sunt banii firmei. Patronul își poate lua dividende sau avans din dividende, care se impozitează. Patronul nu dispune după bunul său plac de banii firmei, să știi.
Creșterea profitului înseamnă că firma are bani mai mulți, nu că fondul de salarii crește. Înseamnă că firma poate face investiții adiacente – dacă e cazul, înseamnă că e acoperită pe viitor, dacă vânzrile scad, înseamnă că facturile se pot plăti fără să te întrebi ce faci luna viitoare.
Repet: nu există SURPLUS DE PROFIT.
Acum chiar că ai pa. 🙂
Se laudă cu asta de fiecare dată când își promovează cauzele umanitare pe care le susțin.
Situația inițială: profitul este X. Faci o mișcare (declari că susții drepturile femeilor gravide și donezi pentru ele) și asta îți crește profitul la Y > X. Deci, comparativ cu situația inițială, ai un plus la profit (profitul s-a mărit).
Pe punctul doi, cu condițiile de muncă și salariile angajaților.
Așa s-ar cuveni. Angajatul muncește mai mult, servește mai mulți clienți, aranjează mai multă marfă etc. De fapt, chestia asta funcționează la vânzarea prin agenți comerciali, care sunt plătiți în funcție de vânzări și încasări. Pentru că astfel sunt motivați să vândă, să încaseze și să-și atingă obiectivele lunare și trimestriale. Venit fix plus comision. E firesc: i-ai adus mai mulți bani patronului, îți revine și ție o cotă-parte mai mare în termeni absoluți. Dar așa ar fi corect și la cei care lucrează mai mult. La magazinele en-detail nu se mai aplică, pentru că acolo vine clientul la magazin, așa că de ce să-i dăm bani în plus prostului de angajat atunci când e mai solicitat, dacă nu ne afectează în mod direct încasările? Lasă că merge și așa.
Deci, preferi produsele din supermarket celor de la un țăran pe care-l cunoști? Preferi ouăle de găini crescute în hale industriale în locul celor de găini din curte? Roșiile mari și tari care rezistă două săptămâni în locul celor de pe câmp? N-am o statistică, dar nu cred că toți sunt la fel de proști ca tine. 😀
Aha, și deci dacă nu trăim în Oz și totul e pe interes și falsitate, înseamnă că nu mai am voie să critic asta? Nu crezi că este deplorabil faptul că nu trăim în Oz? Adică, că trăim într-o lume fără principii și moralitate? Nu crezi că lipsa eticii și a onestității în afaceri merită să fie taxată? Faptul că e aproape universală înseamnă că e bine să pactizezi cu ea și să critici articole ca ale mele, care fac opinie separată?
Întrebai într-un alt comentariu ce atâta interes pentru chestiuni filosofice. Ei, uite de asta. Pentru unii contează mai mult să se raporteze la niște principii, indiferent cât de puțin mai sunt ele respectate azi.
Recitește textul și arată-mi un singur paragraf sau o singură propoziție în care m-am legat de fumători și nu i-am lăsat în pace.
Faci niște confuzii de mamă-mamă. A te cenzura de la a-i face cuiva rău înseamnă în opinia ta a-i face bine cu forța?!? Nu e liber omul ăla să-și cumpere țigări din altă parte, de exemplu? Îl obligi tu să nu mai fumeze, sau cum?
Tocmai pentru că sunt realist și văd realitatea, critic duplicitatea și mascarada patronilor de magazine. Tu o vezi și aparent o accepți, ți se pare în regulă.
Recitește articolul. Care dintre cele 3 puncte ți se pare că-i exagerat sau că nu se probează în practică?
Nu tocmai tu mi-ai spus mai devreme, de mai multe ori, că asta-i realitatea și să fiu realist? Deci, pe de-o parte îmi spui că în realitate patronul e interesat de profit iar pe de altă parte mă întrebi dacă am vreo statistică pe baza căreia să afirm că patronul e interesat de profit. Ești cumva bipolar?
Dar ar putea să crească. Statistic, că tot îți place statistica, de câte ori crește salariul angajaților comparativ și proporțional cu veniturile patronilor? Să știi că și investițiile tot la patron se pun, pentru că 1) îi fac afacerea mai scumpă și mai valoroasă și 2) aduc și mai mult profit pe viitor. Dar se reflectă profitul ăla și în salariile angajaților?
Hai să luăm exemplul tău. Ai scris mai multe cărți. Care a fost procentul pe care l-ai primit de la editură?
Aldus, ultimul lucru care-l interesează pe cumpărătorul de țigări e ce crede ăla din spatele lui de la coadă despre faptul că el e fumător. Te-ai uitat curios la el? Adică te-ai holbat la el? Păi, nu e elegant să te uiți curios, insistent la necunoscuți. O fi crezut că ești ghei și vrei să te dai la el.
Spune-mi, băieții ăia buni care au scos alcoolul (deși berea și vinul sunt alimente) și țigările din magazinul lor, au retras și margarina, și băuturile energizante cu taurină, și sticluțele alea cu esențe de rom, vanilie etc. de pus în prăjituri, și băuturile carbogazoase cu arome de fructe și îndulcitori, și prăjiturelele alea gen alka, care nu se strică niciodată fiind îmbălsămate cu agenți de afânare, de umectare, emulgatori, corectori de gust și conservanți, de te întrebi unde a mai încăput și nițică făină? Au renunțat și la Maggi, Vegeta, Delikat? Nuuu?! Păi, atunci la ce s-au mai apucat.
După ce am auzit de mii de ori sintagma „preț de speculă”, ai venit tu cu asta nouă: „surplusul de profit”. Bine că nu te-ai făcut nimic, că poate-și venea să te faci economist.
Renata, tu ești genul care dacă cineva îi dă 50 de lei unui cerșetor îi sari la gât pentru că nu și-a dat tot salariul? Nu vezi că restul sunt hapsâni și nu doar că nu dau nimic, dar ar lua și banii cerșetorilor dacă ar putea? Nu consideri firesc să te legi de ei în loc să te legi de cei care totuși au făcut ceva în numele principiilor morale la care aderă?
Iar eu zic că au făcut destul de mult. Sucurile și restul nu sunt nici ele sănătoase, dar țigările sunt horror. Dar de ce nu te iei de patronii care n-au făcut nici măcar atât? Care n-au scos nici măcar țigările? Și pe care i-am vizat în articolul ăsta? Unde ți-e logica? Ai lăsat-o în tren? Asta-i tot ce-ai văzut în articol, expresia cu surplusul?
De ce ești măgar și mă insulți? Ți-am vorbit urât vreodată?
Bine, cum dorești.
[…] nefiind de specialitate.De fapt, ăsta e și motivul pentru care am pus aici răspunsul la textul Ipocrizia magazinelor care sustin cauze umanitare și nu acolo unde i-ar fi fost, în mod firesc, locul.O discuție începută normal, care ar fi […]
Ce anume te-a făcut să te simți jignit? Notează că tu ai fost cel care a venit primul și s-a rățoit aici la mine. Ți-am explicat frumos că n-ai înțeles articolul și o
iei pe arătură. Dacă asta te deranjează, mno…
Hai sa te ajut eu: Il deranjeaza ca i-ai zis ca-i prost fara sa ai vreun motiv sa fi necivilizat. Treaba aia a fost gratuita, ai fost obraznic si pare-se ca Axel nu e Renata sa-ti treaca cu vederea.
Nu a fost gratuită. A spus prostii în comentarii, neînțelegând subiectul articolului. Asta-i opinia mea și n-am de ce să-l menajez.
Iar Renata nu mi-a trecut cu vederea. A creat ditamai foiletonul despre mine, mă face la ea în toate felurile, mă înjură la mine în fața noilor comentatori… 😀 Dacă asta e trecere cu vederea… 🙂
Aldus, absolut, dar absolut tot ce ți-a replicat Axel la „textul” tău, e perfect adevărat. Tu habar n-ai ce e aia afacere/firmă/job/patron/salariat/pierdere/profit, dar ești supărat pe viață că tu, băiat cu dooșpe clase, care descărcai pui congelați, ai fi meritat să descarci pui „șapte roman”. Și de-aia te-ai lăsat de muncit, că, în ciuda faptului că Dumnezeu ne iubește pe toți de nu se poate, pe tine te-a iubit mai puțin și ai devenit șomer pe viață, ceea ce în limbajul tău se numește „sunt propriul meu șef”. Ăsta fiind un lux pe care nu și-l permit decât ăia cu mamă pensionară. Aici, Dumnezeu a compensat nedreptatea inițială.
Acuma, când tu nu înțelegi aspecte elementare din economie și din realitate și te trezești generând câteva non-sensuri pe care le numești „articol”, nu înseamnă că ăia care-ți zic că afirmi idioțenii n-au înțeles conținutul, respectiv nu se ridică la nivelul tău de idioțeală, și, dimpotrivă, că sunt nițel mai sus și te-au tras nițel de mânecă, să nu cazi din lacul ridiolului în puțul lui.
P.S: Asta era durerea ta, că te fac în toate felurile în fața noilor comentatori și-ți pierzi aura mai repejor decât sperai?! 🙂 Păi, eu nu te fac în niciun fel, că nu sunt vreun creator. Așa ești tu.
Bateria elvețiană nu putea să nu menționeze „băuturile energizante cu taurină”.
Există o serie de concepții greșite cu privire la taurină. Lasă că unii iau praf de taurină din borcane ca să bage tare să le crească mușchii. Dar câți aminoacizi diferiți nu iau ăia!
În realitate, la „băuturile energizante cu taurină”, nu taurina este problema, ci cofeina. Abuzul de cofeină, mai exact.
Exprimat mai empiric, așa, în contextul unui aport crescut de cofeină, taurina joacă mai degrabă un rol protector asupra mușchiului cardiac.
Există și un studiu care „a tras un semnal de alarmă” cu privire la abuzul de taurină, dar nu pare să evidențieze un mecanism clar de acțiune care să fie negativ. Conjunctură. „Correlation is not causation.” Nu mai stau să-l caut acum.
Cel pozitiv este însă cunoscut. Tot așa, simplificat, taurina poate să reducă riscul de fibrilație în condițiile abuzului de cofeină. De asemenea, „anecdotic” (cum ar spune cei mai riguroși) oameni relativ sănătoși care au luat K-Mg-Ca în încercarea de a rări episoadele de palpitații sau crampele musculare ale membrelor au observat efecte mult îmbunătățite odată ce au adăugat taurină.
Taurina poate stabiliza activitatea electrică a inimii, iar EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară) a concluzionat că nu există dovezi clare privind toxicitatea taurinei în cantitățile uzuale din băuturi. Chiar și 3-6 grame pe zi sunt foarte OK.
Dar nu te pui cu farmacistele de excelență.
@Renata
Articolul e cam de nivel de clasă primară. Dă-i-l unui elev mediu spre răsărit de ciclu primar și-l va înțelege. Oare ce denotă faptul că tu și cu Axel nu l-ați înțeles?
Altfel, nu pot decât să constat că ești la fel de bună de economistă pe cât ești de psiholoagă. Nu degeaba se studiază în liceu întâi psihologia și apoi, în continuarea ei, economia. 🙂 Dar continuă, mă bucur să aflu lucruri noi despre mine.
@Ludditus
Cred că am citit asta într-un comentariu de la tine de pe blog (sau articol). Oricum, eu nici cafea nu beau și nu recomand.
„Oricum, eu nici cafea nu beau și nu recomand.”
Ba cafeaua e bună dacă e bună, și cu moderație, ținând cont și de particularitățile individuale.
Periodic apar studii care zic că e ajută la nu-știu-ce, altele zic pe dos, dar în general „binele învinge”.
Ceaiul verde și ceaiul negru ajută în moduri diferite, acolo unde ajută.
Oamenii beau însă așa ceva de plăcere. Cafeaua nu implică tutun decât la imbecili.
Dacă ai capacitatea de a distinge subtilitățile gustului și aromei diferitelor cafele, atunci poți avea o bucurie mai puțin intelectuală decât lectura sau artele, dar mai „elevată” decât băutul, fumatul, femeile, mâna dreaptă.
Există oameni cu palat fin și care pot aprecia un vin și dacă beau doar ocazional, dar în principiu alcoolul dăunează. Cafeaua nu, deși este, precum cacaua și zahărul, un drog. Însă eu o beau neagră. Pentru aromă.
E mai etic să experimentez sortimente diferite de cafea decât exemplare diferite de femei.
@Aldus Pai Renata e femeie, are voie sa zică ce voieste sufletul ei nemuritor 😀 . Tu, din ce declari, ești bărbat, ceea ce ar trebui sa te oprească să-i răspunzi in acelasi stil. Să-i spui unei femei ca e proasta, arată indubitabil ca ești marlan. Ceea ce n-ar fi, evident, o problema, ca e plin de marlani, daca n-ai tine sa leșini pe batista la “vulgaritati” :). Acum, sigur, poți sa fii un finuț gentleman doar când îți convine, dar lovește in credibilitatea imaginii.
Nici nu trebuie să-l menajezi, dar poate avea consecințe cu aia mai iuți la manie, așa ca Axel. S-ar putea ca la un moment dat unul ca el să-ți șifoneze obrajorul pacifist 😀 . Deși sunt sigur ca de fapt n-ai avea coaie să-i zici cuiva in fata injuriile de le scrii pe aici. Nici măcar Renatei.
@Aldus
Ai văzut ce detaliat, frumos, științific ți-a explicat Ludditus cum e cu cafeaua?! 🙂
Ții minte că și mie mi-ai trântit într-un comentariu „Eu nu beau cafea și nici nu recomand.”? Și să mai zici că nu ești un conglomerat de clișee! Poate îi explici lui de ce tu nu bei și nici nu recomanzi. 🙂
@Ludditus
Mea culpa pentru băuturile energizante cu taurină. Mă gândeam din perspectiva asocierii lor, de regulă, cu alcool și alte stimulente. (E posibil ca prafurile alea, la borcan, pe care le consumă cei care fac sport să conțină racemicul taurinei, de-aia pot să ia cu lingura.)
@Vladen
A, ce frumoase concepții ai tu despre lume! Păcat că sunt și false. Primo, spunându-i unui prost că-i prost îl ajuți mai mult decât făcându-te că nu vezi, pentru că cel puțin îi dai șansa să se obiectiveze și corecteze. Cum să se vindece dacă nici măcar nu știe că e bolnav? Deci tu consideri că pe femei n-ar trebui să le ajuți să se obiectiveze cu privire la propriile probleme corectabile? Secundo, există un nivel de nesimțire, prostie și grosolănie care te descalifică de la poziția de gingașă reprezentantă a sexului slab, iar Renata l-a trecut de mult. Arată-mi tu ceva feminin la Renata. Tertio, prostia merită taxată oriunde apare – la bărbați, la femei, la genii, la oameni politici etc.
Axel? Altă poamă. S-a supărat? De ce, că i-a spus un necunoscut de pe net că vorbește prostii? În cazul ăsta, de ce nu-mi ceri să-l menajez pe el? Că din reacții, pare mai femeie decât Renata. Tu observi că a scris ditamai articolul pentru că a fost „jignit” de mine pe un blog? 🙂 Că a zis că mă va căuta sau așa ceva? Că dacă nu-mi cer scuze, vom vedea noi ce se va întâmpla? Că s-a forțat acolo să scoată o serie de epitete chinuite care să sune cât mai jignitor la adresa mea? E mai sensibil decât o mimoză. Asta numești tu bărbat? Înseamnă că te-am supraestimat. Și cu ce m-ar afecta faptul că se simte ofensat? E liber să se simtă cum dorește, nu înțeleg care-i problema?
@Renata
Clișeu mai mare decât băutul cafelei n-am văzut. Toată lumea bea cafea, de zici c-ar fi o licoare magică. Am văzut oameni mergând iarna la job cu cafeaua în mână, pe stradă, tremurând ca varga, să nu rămână fără doza de dimineață. Asta deja e dependență.
Și ce-i că Ludditus s-a pronunțat pro-cafea? Până acum îl criticai acerb și îl luai în râs, acum „a detaliat frumos și științific”. 😀 Ești bună de personaj comic. Îți modifici opiniile după cum bate vântul. Eu mi le păstrez pe ale mele. Așa că în continuare nu recomand cafeaua nimănui.
Știi cum mi-am început comentariile pe blogul lui Ludditus? Mă rog, cred că am comentat o dată demult, pe vremuri, pe când comenta și Eftimie pe-acolo, dar nu mai rețin la ce. Însă acum, de vreun an și ceva, de când dau pe la el mai regulat, mi-am început comentariile luând oarecum apărarea Rusiei și criticând Ucraina, chestie care ne-a plasat pe poziții opuse. Articolul ăsta, de exemplu, e scris ca răspuns direct la un comentariu de-al meu, pe care însă nu l-a aprobat. Cele două „claimuri” sunt făcute de mine. Poziția mea vizavi de conflictul dintre Rusia și Ucraina nu s-a modificat, și cred că nici a lui. La fel cu politica mioritică: eu i-am susținut pe CG/GS, el îi consideră idioți. Așa că nu suntem de acord pe toate fronturile. Pe unele, we agree to disagree. Dar cu el se poate discuta, pentru că în primul rând e informat, în al doilea percepe nuanțe (în loc să vadă totul în alb și negru) și în al treilea poate fi obiectiv chiar și atunci când asta nu îl coafează. Tu mai ai de recuperat la toate aceste capitole.
Dialog nu înseamnă, așa cum crezi tu, adulație. Că dacă el a scris, înseamnă că automat trebuie să fiu de acord în mod orbește cu tot ce-a scris. De asta nu poți fi tu neutră și obiectivă, pentru că tu nu discuți și dez/aprobi idei, ci discuți și dez/aprobi oameni. Temă de casă: știi cine a spus „great minds discuss ideas; average minds discuss events; small minds discuss people”? De exemplu, când dialoghezi cu mine, tu nu faci decât să discuți persoana mea. Dacă ai face parte din categoria oamenilor superiori, ai putea discuta o idee fără să te intereseze cine este cel care a emis-o. Ar putea fi și un măturător de stradă; ideea ar putea fi supusă unui scrutin critic sau constructiv, iar calitățile și defectele autorului ei ar deveni irelevante. Ori tu nu poți face asta, și n-o poți dintr-un motiv foarte simplu: în trecut, ori de câte ori te-ai angajat într-o dispută logică sau intelectuală cu mine, ai fost pusă imediat la colț. Așa că nu ți-a rămas decât să cazi pe nivelul jalnic și grețos al atacurilor ad-hominem, pe care le practici cu o nesimțire crasă și cu o voluptate din ce în ce mai dizgrațioasă. Și nici măcar nu-ți dai seama de mocirla în care te adâncești. Iar Vladen mai sus îmi spune să „te protejez”. Poți să te minți în continuare că nu-i așa, dacă vrei, dar în străfundul tău știi cum stau lucrurile. Faptul că faci spume la gură la adresa mea nu face decât să confirme această realitate.
@Aldus Oooo deci e de drag si grija sociala! 😁 How cute!! Dar neah, nu ajuta, tie de cate ori ti s-a demonstrat ca esti prost si uite, nu te-a facut sa evoluezi.
Spunandu-i unui prost ca e prost nu faci decat sa-l enervezi. Daca crezi ca unul e prost si chiar te aia grija sa-l ajuti sa evolueze, incerci sa-l educi. Daca chiar nu merge iti vezi de ale tale. Dar daca-i zici ca e prost, vrei sa-l provoci.
Carevas’ca principiile si educatia ta variaza in functie de situatie si grade de femininitate? 😁😁😁😁E ok, e greu sa fii consistent in primele generatii urbanizate.
Putin conteaza cat de feminina e Renata, fapt e ca e femeie. Intre altele e foarte feminina 😁. Feminin nu inseamna sa vorbeasca dulce cu de-al de tine. Ca-ti tot baga batul prin gard, de exemplu, e foarte feminin. O trasatura de feminitate pe care o tot demonstrezi si tu.
Aldus, doar o vorbă să-ți mai spun, după care nu cred să te mai deranjez.
Mai demultișor, pe când mă jucam scriind un foileton despre un Aldus fictiv, am primit un lung comentariu de la un cititor care intra prima oară să comenteze la mine. Spre norocul tău, WP bagă automat la moderare un nou-venit. Povestea pe care am citit-o acolo era atât de oribilă, încât am verificat-o: era adevărată. Din momentul ăla mi-a fost imposibil să mai fac abstracție de persoana reală din spatele personajului Aldus. Am mai scris, cred, un episod sau două, așa, între milă și oroare/dezgust, după care, văzând cum personajul Aldus se gonflează tot mai mult întru îngâmfare prostească și obrăznicie, a rămas numai oroarea și dezgustul și chiar n-am mai putut face abstracție de persoana din umbra personajului.
Drept să-ți spun, eu n-am nicio problemă că întruchipezi perfect zicala „prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul”. Sunt obișnuită cu prostia în jurul meu, că de, bolile nu dau numai în conferențiari universitari. Mă înspăimântă, însă, ce mic monstru sociopat se ascunde în spatele unui tip aparent banal, inocent și foarte credincios, care iubește viața, frumosul, iubirea, măreția sufletului și detestă vulgaritatea. Și, știi cum e, spaima generează adrenalină și adrenalina se urcă la cap și se transformă în furie… De-aia îmi sare țandăra și te fac cu ou și cu oțet imediat. Ceea ce înseamnă că ești, pentru mine, nu doar cronofag, dar și nociv.
A, ce voiam să-ți mai spun, în încheiere, că ți-am mai sugerat odată, dar n-ai priceput: nu te mai compara cu Ludditus, nu-ți mai imagina că ești partener de dialog compatibil cu el, că te afli la ani-lumină distanță de el. (Precum te afli și față de majoritatea interlocutorilor tăi, cu excepția celor pe care ți-i inventezi singur și simulezi dialoguri cu ei. Ludditus este ,așa, mai… „erudiționist”, suferă de un complex de superioritate, dar nu vă comparați, mă! Până la urmă, diferența dintre un om cu carte și unul fără e asta: ăla cu carte știe pe unde să caute în ea, să mai învețe ceva ce nu știe, în vreme ce ăla care n-a deschis-o niciodată, habar n-are că i-ar folosi la ceva.
@Vladen
Pentru că „demonstrațiile” respective (ale voastre către mine) au fost prostești. Și eu dau câteodată dovadă de prostie, dar nu la subiectele pe care mă contrez cu voi. Altfel, legat de Renata, simplul fapt că ești femeie nu îți dă un cec în alb să te comporți într-un mod abject fără nicio repercursiune. Ori Renata în ultimul timp manifestă o prostie abisală și o nesimțire crasă, fiind totodată ilogică, incoerentă, ranchinoasă, părtinitoare și incapabilă de obiectivitate. Fapt care deja la ea devine o trăsătură de fond. Așa că nu-mi cere să mă port cu mănuși când ea se poartă în acest mod cu mine.
@Renata
L-am citit și eu. 🙂 Da, știu că ți-a intrat în moderare și că nu l-ai publicat. Și, cu toate astea, cunosc conținutul lui integral, la milimetru. De altfel, ți-am spus și atunci, pe blog, că știu ce ți-a scris Mesu Dadi sau cum se semna, dar cred că ai uitat.
Însă minți când spui că povestea e adevărată, pentru că nu e. Mesu Dadi a înșirat acolo verzi și uscate despre mine, bucăți de realitate amestecate cu speculații, imaginații și fantasmagorii de-ale ei complet paralele cu realitatea, așa că nu ai avut cum să verifici și să îți iasă că e adevărată o poveste în care până și bucățile în care ea pornea de la ceva adevărat erau grav distorsionate de filtrele din imaginația ei, rezultând un comentariu care, după estimarea mea, era constituit cam în proporție de 80%-95% din aberații sau distorsiuni. De altfel, multe chestii pe care le-a scris acolo erau subiective, aflate de la mine sau interpretări personale de-ale ei și nu fapte. Așa că mai ușor cu pianul pe scări, te rog, pentru că nu ai avut cum să verifici că este real ceva ce nu este real. Așa ceva este imposibil. Dacă ai verificat, înseamnă că ai verificat aiurea, sau că ai verificat despre o altă persoană. Ți-am zis că tu trăiești în la-la-land vizavi de mine.
În plus, sau mai degrabă în minus în cazul tău, care de-o vreme încoace te bagi cu o nesimțire crasă în chestii care țin de viața mea privată, continuând să faci referiri și mențiuni la ea, care, pe lângă că sunt în mare parte false, constituie o ingerință în viața mea privată, și faci asta în pofida faptului că ți-am atras atenția de nenumărate ori, de m-am săturat eu de asta, că nu doresc să-mi expun viața personală pe blog, mențiuni pe care le ai inclusiv în comentariile de la acest articol, chestie care atestă caracterul tău mizerabil, de ultimă speță, pe care pur și simplu nu te poți abține să nu ți-l expui public în văzul tuturor, ești și aproape total lipsită de logică și coerență, fiind complet orbită de această ceață care ți s-a pus pe ochi cu privire la mine. Ție cum ți-ar veni să încep să scormonesc detalii din viața ta personală pe care nu le dorești publice și să încep să le postez denigrator pe bloguri, amestecându-le cu o grămadă de minciuni sau aberații, date tot așa, ca fapte incontestabile? M-am băgat eu vreodată în viața ta personală? Am discutat altceva decât idei, raționamente, opinii și ce rezultă din ele, în polemicile pe care le-am avut? Neam prost.
Pe lângă asta, ai construit un personaj fictiv Aldus, iar comentariile pe care mi le adresezi sunt de fapt comentarii pe care le adresezi acestui Aldus imaginar din mintea ta și care are foarte puține de-a face cu mine. Ți-a zis Mesu Dadi că trăiesc din banii familiei și o exploatez pe sora mea? Dar ți-a zis aceeași Mesu Dadi că am mai mulți bani decât o să vezi sau strângi tu vreodată în viața ta, și, ca atare, dacă vreau, pot să nu mai lucrez toată viața? Asta cum de a uitat să-ți precizeze? Că știa – ba mă tot pisa la cap când scot o parte din banii respectivi, transformându-i în bani lichizi. Ai construit un întreg Aldus fictiv, pe care l-ai târât pe toate blogurile unde îți manifești secrețiile, creând o anumită imagine penibilă despre mine. În comparație cu asta, faptul că uneori îți mai atrag atenția asupra prostiei în care te-ai cufundat cu totul și pe care, din cauza exact aceleiași prostii, nu o vezi, e floare la ureche.
Noroc că sunt mai miserupist din fire și nu prea îmi pasă de ce spui tu sau alții despre mine. Dar asta nu-ți scuză caracterul mizerabil. Însă, felul în care te manifești rămâne public și vizibil pentru toată lumea. Comentariile în care tu crezi cu satisfacție că „mi-ai zis-o” sunt de fapt comentarii în care îți expui într-un mod jalnic propriile lipsuri și defecte.
Nu mă compar cu Ludditus. Suntem însă parțial compatibili la schimburi de idei, în măsura în care s-a putut vedea din comentariile de zilele astea, sau din niște comentarii mai vechi de-ale mele de pe blogul lui. Oricine e binevenit să comenteze pe blogul meu. Chiar și tu, în pofida felului în care te manifești.
Uite, o altă „realitate” care există exclusiv în mintea ta: ideea că mi-aș crea alter-egouri cu care să comentez aici pe blog (rug, MM…), astfel încât să dau impresia că aș fi susținut. Măi femeie, în primul rând numai prostul are nevoie de susținerea altora pentru a demonstra că are dreptate. Cuvintele vorbesc de la sine. Argumentele nu au nevoie de susținere morală. Când lui Einstein i s-a menționat faptul că 100 de savanți și oameni de știință s-au reunit pentru a afirma că teoria lui nu este validă, el a întrebat: „De ce 100? Dacă era greșită, unul singur ar fi fost suficient”. Vorbesc de un principiu, nu că m-aș compara cu Einstein. În al doilea rând, crezi că aș folosi asta ca să demonstrez că am dreptate în fața ta? Tu nu vezi că nu ești în stare să porți o polemică de nivel minim de liceu, că nu poți duce un raționament până la capăt așa cum se cuvine, că îți pierzi firul logic de la un comentariu la altul și că, mai nou, cazi mereu în atacuri la persoană, nefiind capabilă să discuți ideile? Și crezi că aș avea eu nevoie de comentatori falși care să mă susțină? 🙂 Renata dragă, nimeni nu ar avea nevoie de cineva care să-l susțină într-o discuție logică cu tine. Nici măcar elevul de liceu. Iar eu nu sunt un elev de liceu.
Mulțam, Aldus.
În primul rând, la mine pe blog totul intră în moderare automată de când niște Linuxiști imbecili m-au porcăit la greu (în engleză) la fiece critică aduceam oricărei distribuții sau oricărei componente. Deci cred că de prin 2008-2009, în versiuni anterioare ale blogului. Dacă în prezent folosesc „the R-word” la greu, este și o reacțiile la comentariile neaprobate primite de peste 15 ani.
Cu această ocazie, m-am obișnuit cu luxul de a nu aproba totul. Când ce nu aprob nu este spam sau injurie, de obicei mă simt obligat moral să reacționez cumva, fie și printr-un comentariu.
În privința conflictului dintre Rusia și Ucraina, sunt mai multe aspecte, printre care:
(i) Că Ucraina e așa și pe dincolo sau că nu e.
(ii) Că extinderea NATO spre est, sau că orice altceva ar justifica sau nu anumite temeri.
(iii) Că aceste temeri justifică o acțiune militară.
(iv) Că trupele rusești au comis și comit atrocități sau nu.
(v) Că ambele țări fac sau nu tâmpenii și trimit drone sau rachete aiurea.
(vi) Că acțiunile Rusiei sunt sau nu scuzabile ținând cont de întregul tablou.
(vii) Că arestările și torturile din Rusia sunt o chestiune relevantă.
(viii) Că ajutoarele pentru Ucraina, că ajutoarele pentru ucrainenii din Europa (majoritatea ruși din estul Ucrainei!), că bugetul de înarmare etc.
Cum adevăruri absolute și morală absolută nu există în geopolitică, sunt posibile extrem de multe opinii și luări de poziție valabile cu privire la majoritatea acestor puncte. Nu putem idealiza nici Ucraina, nici NATO. De altfel, în câteva rânduri, am afirmat că în războiul dintre Hitler și Stalin a câștigat Unchiul Sam, pentru că în continuare SUA are trupe în Europa, pe când Rusia, moștenitoarea URSS, și le-a retras din țările ex-socialiste.
(iii) O acțiune militară nu este niciodată justificată în absența unei iminențe reale de atac sau a unui atac. Invazia Ucrainei este la fel de ilegitimă precum atacarea Iranului. Rămân la această opinie.
(iv) Unii consideră, plecând de la „narativul rusesc”, că sunt și falsuri în unele povești, precum Bucha. Sunt de părere că, în ciuda unor exagerări (propaganda de război funcționează în ambele sensuri!), situația generală este aceea că Rusia a comis mai multe atrocități decât este tipic (nu normal, nu scuzabil, nu în conformitate cu legile războiului, ci tipic) într-un război. Printre cauze, indisciplina și proasta pregătire din armata rusă. Cum să aibă trupetele rus vreo idee despre cum ar trebui să se comporte (să ia prizonieri, să nu-i împuște, să nu tortureze, să nu violeze), când pifanii din armată sunt supuși unor bătăi și torturi ei înșiși? În armata rusă, în secțiile de poliție, în aresturi, în coloniile penitenciare care sunt aceleași ca pe vremea Gulagului, bătăile, tortura, violul sunt mai grave decât erau în anii 80! Asta e realitatea. Spre deosebire de, să zicem, SUA, ele sunt sistematice și generalizate. Inițiatice, dar continuă și ulterior. Dacă vă amintiți de teroriștii prinși după atentatul de la mall-ul ăla, ei au fost aduși la judecată în ultimul hal, fără a încerca măcar să se mascheze bătăile, torturile, urechea ciuntită a unuia, faptul că cel din cărucior era sedat la greu. Societatea rusă a deraiat, și nu există nici un ordin de la Putin în acest sens. Lui nu-i pasă. În sistemele autoritare și cu transparență redusă, abuzurile se cronicizează și devin sistemice fără să fie nevoie de o politică „de sus” în acest sens. Singura excepție, China.
(vii) Pentru că am intrat involuntar în tema asta: în afară de Coreea de Nord, nu există nici o altă țară în care să poți fi pedepsit atât de grav pentru o vorbă sau o opinie. Absolut nici una. Sau eventual să fii trimis pe front drept carne de tun, cu instruire minimă.
Tâmpitul de Putin nu-și dă seama că cei sub o anumită vârstă și care nu și-au băut creierii vor pleca masiv în China, acum că Europa s-a săturat de ei. Înainte de război, destui tineri ruși învățau chineză pentru a studia la universități din China. M-am documentat, erau încântați de oportunitățile din China. De când cu războiul, migrația spre China a inclus și profesioniști care fug de mobilizarea militară. Xi nu-i trimite înapoi.
(vi) Per total, acțiunile Rusiei nu sunt scuzabile, în ciuda faptului că idiotul de Zelenski, prin aventura de la Kursk, a transformat acest război într-unul „total”, nu doar de agresiune unilaterală. De asemenea, atacurile asupra Moscovei sau alte atacuri tipice unui război „total” sunt idioate.
Am mai spus și că Rusia nu ar avea motive să atace decât componentele fostei URSS și ale fostului Imperiu Rus, în primul rând Țările Baltice. Dar și Moldova. Iar tâmpiții de moldoveni nu au avut inteligența de a lăsa dracului Transnistria să se ducă unde vrea ea.
Altminteri, rămân la părerea că Putin, Netanyahu și Trump sunt trei cetățeni fără de care lumea ar fi mult mai bună. Dacă ar călca-o trenul și pe Ursula, nu m-aș întrista. Însă lista neagră ar fi extrem de lungă…
Iar cafeaua continuă să-mi placă, însă nu orice cafea și nu în mod ritualic. Asta e diferența dintre un robot și o plăcere. Sunt atâția zombi care fără cana lor mare de cafea proastă nu pot începe ziua. Și hipsteri care beau sirop scump de cafea arsă de la Starbucks. Nu știu cum e cafeaua de la 5 To Go. În România nu beau cafea „de HoReCa”. În Germania beau doar cafea espresso făcută de italieni și ocazional Milchkaffee de la vreo brutărie-patiserie-cofetărie, cu vreo patiserie lângă. În rest, în ambele țări, numai cafea pe care mi-o fac eu. 100% Arabica, neagră, și nu prăjită blond, cum le place hipsterilor retardați de la „prăjitoriile artizanale”. Mulți italienii știu să prăjească medio-scuro fără să ardă cafeaua. Și Melitta reușește „până la al doilea crack”. Și Pforzheimer Kaffeerösterei.
În schimb, nu recomand absolut deloc Coca-Cola, Pepsi, și altele asemenea. Și nu doar din pricina zahărului, căci aspartamul și acesulfamul nu-s nici ele grozave. Stevia e mai OK, methinks. Mulți au devenit dependenți de acidul ortofosforic, dacă vă vine să credeți.
La partea cu teroriștii bătuți, crezi că în alte țări e diferit? Eu cred că singura diferență e că alții ascund. De exemplu, CIA avea închisori secrete la noi în țară pe vremea lui Băse (nu știu dacă mai are). De exempu, în România a murit anii trecuți cineva în arest, în așteptarea procesului, care avusese ceva altercații cu niște polițiști (nu mai rețin exact). A fost găsit „sinucis”. Cred că la faza asta rușii au vrut să arate public: cam asta pățiți dacă vă vin idei să faceți pe teroriștii la noi în țară. Altfel, se puteau ascunde și ei.
Apropo de asta, o fază din The Wire (ai văzut serialul?):
Nu vrei să pricepi. Este generalizat. Grok: „Nu se poate oferi un procent exact, dar tortura și bătăile sunt practici sistematice în multe penitenciare rusești, afectând probabil 20-50% dintre deținuți la nivel general și până la 90% în cazuri extreme (ex. după revolte).”
Nu, nu văzui.
Cel mai bun serial pe care l-am văzut vreodată.
În privința filmelor, serialelor, muzicii, nu am niciodată un „Top 1”, dar nici „Top 5”, „Top 10”, „Top 50”.
Poate în alte domenii să pot avea „Top 10” și „Top 100”.
Nu consider că se poate vorbi despre o creație, de orice fel, drept „cea mai bună” în genul său.
Aldus, tu ai dreptate, dar ar trebui ca întreaga lume să fie cât comuna în care stai tu. Sau dacă am produce un desen animat pe tema asta, unde ar trebui să fie 2-3 personaje, da, cam așa s-ar construi.
În lumea reală însă e o generalizare grosieră și fără sens. Magazinul e o entitate juridică și e creat și susținut de mulți oameni – poate ăla de la tine din comună are 1-2 angajați, dar nu sunt toate așa. Nu vreau să intru în economie, dar orice companie trebuie să-și poată plăti angajații pe termen lung, pe lângă plățile necesare funcționării. Plățile în general nu vin după încasări, așa că trebuie să ai tot timpul bani pentru marfă, materiale etc. Dacă atunci când vânzările (și profitul) cresc ar trebui să crești salariile angajaților, când se întâmplă reversul ar trebui să le scazi – presupun (deși aș putea să jur) că nu te-ai întâlnit în viața reală cu așa ceva, adică să trebuiască să explici angajaților lucrurile astea.
Cauzele umanitare sunt tot niște chestii inventate de oameni, cu un scop nobil – de a face bine. Evident că nu merge să convingi oamenii să dea bani pur și simplu din bunătatea lor (generalizat), deci trebuie să creezi niște oportunități, mai mult sau mai puțin legiferate. Și alea sunt inventate și puse în aplicare tot de oameni.
Tu ai redus idei, legislație, economia și mulți oameni la câteva personaje negative. Inclusiv produsele pe care le numești tu otrăvuri sunt create de oameni, pentru oameni. Așa cum postezi tu text aici, așa a inventat unu’ țigara sau nu știu ce băutură.
Dar preferatele mele sunt aia cu roșiile, oole și magazinul care vinde pe caiet. Eu nu cunosc țărani și trăiesc la oraș. Am căutat pe lângă oraș și n-am reușit să cunosc țărani cu roșii – dar și dacă aș fi cunoscut, când plec de la birou cam am o jenă în a face zeci de km în căutarea roșiilor. La fel și cu oole. Mă bucur că tu trăiești în Comitatul din LOTR, măcar fă-ne și nouă lipeala cu țăranii pe care-i cunoști. Cât despre vânzarea pe caiet, când (nu dacă) vine un control acolo le trăznește niște amenzi de fug pocăiții ăia direct la biserică – sau o parte din profit merge în șpagă.
Din nou, confunzi afacerile mici și produsele de calitate cu ceea ce credeai tu că era fain înainte de ’89 (nu mă refer la comunism, ci la o perioadă în care nu știam ce e în afara granițelor decât din povești). Dar văd că ăsta e trendul, să reducem complexitatea lumii și a societății la o prosteală simplă și la arătatul elitei cu degetul. Elita e ce avem chef, de la Gates la Kaufland, Apple, Google sau, cine știe, poate eMag.
Notează că eu nu propun un sistem de plată care să falimenteze firma în cauză, ci un sistem de plată în care profitul tot mai mare al patronului să se reflecte în nivelul de salarizare al angajaților, asta reducând discrepanța dintre angajat (sclav) și patron (stăpân). Formula de plată fiind de așa natură concepută încât, în cazurile în care magazinul de abia supraviețuiește sau există riscul ca patronul să nu-și poată plăti angajații, aceștia să primească cât și primesc și acum. Dar atunci când patronul câștigă exorbitant, și angajații să câștige foarte mult.
Găsești că-i greșit sistemul ăsta? Că-i imoral? Că-i irealizabil? Eu cred că e realizabil, dar că nu se vrea.
Dacă ai fi patronul unei companii mari și prospere, nu ai dori să-ți plătești angajații mai bine decât o fac patronii actuali?
Nu contează. Că nu mă refer la chestii microscopice. Dacă, pe termen lung, firma merge din ce în ce mai bine, dă-le salarii din ce în ce mai mari angajaților. E atât de simplu. Nu e vorba că azi ai încasări mari și luna viitoare nu știi cât vei avea. Dar dacă tot anul ți-a mers din ce în ce mai bine iar angajații tăi au câștigat tot atât, atunci înseamnă că ești cam hapsân.
Nu doar că m-am întâlnit cu asta, dar în toate joburile pe care le-am avut, scurte sau lungi, am fost plătit într-un mod flexibil, în funcție de venitul pe care l-am adus (singur sau împreună cu colegii mei) șefilor.
Aici n-am înțeles ce vrei să zici. Poate ești bun să detaliezi.
Hai mei să fim serioși. Vorbim de magazine mici de la țară. Vrei să-ți zic cum s-a desfășurat un control într-un astfel de magazin? 🙂
Eu nu simplific nimic. Evident că în afaceri sunt foarte multe aspecte care se pot discuta. Dar, în cazul de față, teza mea este simplă. Practic, susțin următoarele două puncte: a) în imensa lor majoritate, patronii lanțurilor de supermarketuri sunt lipsiți de moralitate și ahtiați după câștiguri; b) cauzele umanitare pe care le promovează sunt simple exerciții de imagine. Excepțiile, dacă există, nu fac decât să confirme regula. Nu mă interesează alte aspecte legate de economie și ce mai zici tu, pentru că în textul de față am în vedere strict aceste două puncte. Și consider că, chiar și dacă includem complexitatea la care te referi tu, trăgând linie, punctele mele rămân valide.
Din perspectiva ta, aceste două puncte (care constituie esența articolului meu) sunt greșite? Sau crezi că nu poți să te pronunți asupra lor din cauza acestei complexități pe care o invoci? 🙂
Voiam să spun că produsele destinate consumului sunt create de oameni. Băutura Dr. Pepper are gustul ăla pentru că i s-a părut cuiva că ar plăcea oamenilor, nu că vrea să te otrăvească fix pe tine. Așa suntem noi, oamenii, ne plac multe lucruri care ne fac rău.
Zici că nu e greșit să afirmi că patronii sunt lipsiți de moralitate fără argumente? Și fără să detaliezi ce înseamnă de fapt patroni? că administrator e una și consiliul de administrație e alta, absolut toți ăia sunt răi? Cauzele umanitare pot fi și ele exerciții de imagine, nu sunt toate la fel. Propunerea de susținere a unor cauze poate veni de la angajați, iar acea susținere e legiferată. Faptul că le-ai băgat pe toate în aceeași găleată, da, e o simplificare și o generalizare.
În general nu câștigă nimeni exorbitant dintr-o singură afacere, iar faptul că-l vezi tu pe x într-o mașină nouă nu înseamnă că ăla câștigă mult. E o diferență dacă mașina e a lui sau a firmei. Toți ăia pe care-i consideri tu stăpâni au avut afaceri prospere și afaceri care au fost închise, liniaritatea pe care ți-o imaginezi tu nu există. Dar din nou, e mai ușor să arăți cu degetul un exploatator decât să înveți puțină economie.
„Formula de plată fiind de așa natură concepută încât, în cazurile în care magazinul de abia supraviețuiește sau există riscul ca patronul să nu-și poată plăti angajații, aceștia să primească cât și primesc și acum.”
Dacă magazinul abia supraviețuiește, câștigul e mai mic decât acum, când o duce bine. Eu sunt curios dacă ai fi destul de naiv să te angajezi cu un astfel de contract, pentru că s-ar găsi mai ușor variante de a face pe hârtie acea firmă să meargă mai prost, și te-ai trezi plătit mai prost din senin. De asta avem o legislație a muncii, ca să te apere pe cât posibil de fente de genul. Nu știu unde ai lucrat până acum și cine te-a plătit, dar fă-te și tu patron și zi-ne apoi cum e cu calculele astea. Ia-l pe prietenul tău țăran cu roșiile și administrează-i un magazin, să vedem dacă ți se pare că au vreun fundament propunerile tale.
Da, aș vrea să-mi spui cum s-a desfășurat un control la un astfel de magazin. Apoi să-mi spui cum ai stabilit că la fel se întâmplă și în Șomoșcheș, Florești, Motru sau Lehliu Gară. Sau în celelalte 2860 de comune din România, hai să ignorăm pe moment orașele.
Am o propunere legislativă: magazinele care nu vând produse care poartă accize din categoria „taxă de viciu”, recte alcool, tutun, deși profilul lor implică în mod tipic prezența acestor produse în ofertă (magazine alimentare, supermarketuri, whatever), să fie scutite de jumătate din impozitul pe profit.
Acum, na, dacă blestemații ăștia pun taxă și pe zahăr, nu-s de acord să includem și Dr. Pepper (nu varianta Zero) și alte soft drinks în categoria „relelor”. Că așa, și mezelurile sunt nocive. Nu am mai avea ce vinde în magazine!
@dam167
N-am zis că vor să te otrăvească, dar nici nu poți spune că vânzarea de otrăvuri este compatibilă cu interesele umanitare. Dacă cei are inventează tot felul de produse ar avea o urmă de conștiință, ar urmări să inventeze doar produse cu gust bun care nu te otrăvesc. Crezi că marii producători de țigări au conștiință?
Nu despre asta-i vorba în articol? Am dat trei argumente, recitește te rog.
Toți cei care decid.
Nu știu, man. Erau pe aici prin zonă niște patroni de magazine de la sate, care tot timpul se plângeau că nu au bani, dar după un an își luau cele mai tari mașini, după încă 2-3 își făceau niște case de picai jos când le vezi… Iar eu am luat în vizor lanțurile de magazine mari. Uite ce găsim pe Wikipedia: „Dieter Schwarz (born 24 September 1939) is a German billionaire businessman, and owner of the Schwarz-Gruppe.” Grupul ăsta e cel care deține magazinele Lidl și Kaufland. Caută tu care patron de alt lanț de magazine cunoscut moare de foame și apoi mai vorbim.
În continuare ratezi esența articolului meu. În care n-am propus liniaritate. Am propus o corespondență între profit și salariul angajaților. În cazul pe care-l menționezi acum, corect ar fi fost ca angajații afacerilor care s-au târât și apoi au fost închise să fi fost plătiți cu minimul pe economie iar angajații afacerilor prospere cu mult, mult mai mult.
În cazul ăla, ar fi un alt subiect de critică pentru un articol similar cu cel de față. Eu vorbesc despre intenția reală și autentică de a-ți plăti mai bine angajații, nu de subtrefugii și artificii cu care să-i plătești și mai prost. Deci, eu critic patronii care nu vor să le dea bani angajaților. Cei care ar face cum zici tu intră și ei în grupul celor criticați de mine. Iar cei care chiar ar dori cu adevărat să-și plătească corect angajații, ar găsi modalități să o facă.
Propunerea mea este ca angajatul să fie tratat și plătit corect. Din ce înțeleg, tu consideri că deja este tratat și plătit corect, patronul neavând motive să-l plătească mai bine. Aici suntem în dezacord.
@Luddituas
De acord cu propunerea. Care ar fi diferența dintre ce zici tu (A) și ideea mai banală de a crește TVA-ul și accizele la aceste produse (B)? Cred că în cazul B vom avea alcool și tutun la fel de omniprezente ca azi dar mai scumpe, în timp ce în cazul A vom avea mai puține magazine care vând alcool și tutun. Îmi place varianta ta mai mult.
E complicat să introduci mai multe cote de TVA. Și așa există 19%, 9%, 5%, 0% căci e scutită, 0% căci are regim special gen garanție la ambalaje. Creșterea accizelor este mai practică, și chiar voiam să scriu că Sf. Ilie Bolojan crește otova toate accizele, inclusiv cele pe carburanți și energie, în loc să crească doar accizele pe vicii și să supraimpoziteze la sânge jocurile de noroc, care oricum nu sunt NECESARE într-o societate.
Însă aceste creșteri de taxe descurajează numai cumpărătorul, și exclusiv prin pârghia prețului. Dacă ar cointeresa comerciantul, produsul nociv ar deveni mai greu de procurat, fără să fie ilegal sau vândut la negru. Dar, zic eu, ar avea un impact mai puternic.
Firește, bietul comersant chioșcar riscă să o pățească.
Aldus, corespondența între profit și salariul angajaților este liniaritate, pentru ca presupune un raport, un coeficient.
Dacă nu știi cum făceau ăia pe care-i numești tu patroni bani, îți sugerez sa afli, ca poate banii nu veneau de unde crezi tu.
Nu exista plătit corect. Noțiunea de corect e relativă. Intenția reală și autentică de a-ți plăti mai bine angajații? Serios? Suntem copii aici? Propunerea ta nu e bazată pe legislație sau economie. Văd ca nu înțelegi nici măcar modul în care câștigă bani patronul / administratorul în comparație cu un angajat.
Ai rămas dator cu controalele de la magazine.
Ăsta e un punct de vedere marxist, care leagă profitul nu de prețul cu care se vinde marfa, din care se scad toate costurile, inclusiv cele cu salariile, ci de plusvaloare, acea diferență între valoarea produsă de salariați și salariile plătite acestora.
Sau un punct de vedere reducționist, pentru care singurele costuri care contează sunt cele cu forța de muncă.
În unele domenii de activitate, salariile reprezintă o mică parte din costuri, chiar și numai 10%, iar în altele sunt dominante (în unele servici pot depăși 50%).
Liniaritate? Nu. E mult mai complicat.
@dam167
Eu aș numi-o proporționalitate.
A, păi clar că se descurcau cum puteau (de exemplu, luau marfă și fără factură). Dar marfă care trece prin mâinile angajaților. Deci, puteau să-i plătească mai bine.
Dumnezeule, cât timp am pierdut până acum în discuția asta cu tine! Abia acum ți-ai dat seama că nu-i un articol bazat pe legislație sau economie? Evident că nu. E un articol de etică și morală. Și da, intenția de a-ți plăti mai bine angajații. De ce să fim copii? Deci tu consideri că un adult nu mai poate avea principii etice și morale? Doar copiii le au?!?
Cam trist.
Poate cu altă ocazie.
Ca fapt divers:
În seara asta am dat întâmplător peste această postare: https://www.facebook.com/atlasgeografic/posts/pfbid0325Q38Cb1BBiZrYv4L7XFjNsobLApsQFBbvUVCausyWrAjMq7vychv2jjBS6VutJPl
E despre un anume Dan Price, care, în 2015, “a renunțat la profit ca să ofere salarii de 70.000 de dolari tuturor angajaților săi”. Am vrut să văd dacă e adevărat, aşa că l-am căutat pe Dan Price cu Google. Am găsit mai multe articole despre el şi am citit – în diagonală – unul singur (https://www.seattletimes.com/business/seattle-celebrity-ceo-dan-price-back-at-gravity-payments-after-resigning/) din care citez:
“But internally, Price cultivated a sense of fear, was known to have frequent outbursts and built a company that was “just there to get Dan famous,” according to interviews with more than two dozen former Gravity employees in 2022.
Gravity offered workers pay raises and opportunities to get in on Seattle’s tech boom, but, many former employees said, it came at the cost of stressful days, sleepless nights and lasting memories of working for a man six former employees described as a “manipulative” boss.
Gravity and Price denied the allegations levied by former employees.”
@Aldus: etica și moralitatea țin de domeniu – aici legislație și economie. Vorbim de persoane juridice, nu de acțiuni ale unor indivizi. Ce crezi tu că înseamnă etică și morală e „să se dea la toată lumea” (nu e o idee rea, doar că n-are aplicabilitate în realitatea de azi), iar dacă marile companii ar fi conduse în spiritul ăsta ar da chix și angajații ar rămâne cu fundul în baltă. Dacă analizezi la rece, orice angajat își dorește un venit mai mic, dar constant și pe termen lung, în detrimentul unui venit mai mare azi, iar mâine nimic.
Lucrurile astea le înțelegi când ai ajuns într-o funcție de conducere ca angajat, sau ți-ai deschis tu o firmă. Când ești jos (ierarhic) te interesează să faci și să primești bani, când urci mai sus realizezi că nu tot timpul poți da acei bani. Tot când urci mai sus înțelegi cât de greu e să coordonezi oameni, că nu sunt roboți. Toată lumea are intenția de a-și plăti mai bine angajații – bine, exceptând te miri ce parveniți ai tu în minte. Dar chiar și cu parveniții ăia, orice organizație are o ierarhie, iar acolo toată lumea luptă pentru venituri mai mari, nu e ca și cum un patron hotărăște un plafon salarial și aia e.
Pentru că copiii dau din picior când le spui că nu se poate și nu pot înțelege argumentele. Deci nu știi cum se fac acele controale.
Eu nu vorbesc de persoane juridice, ci de motivațiile celor din spatele lor. Magazinele nu sunt niște mecanisme care există de la sine. În spatele lor se află tot niște oameni.
Asta ai înțeles, că doresc să se dea la toată lumea? Nu doresc asta. Nu mi-ai răspuns dacă, din perspectiva ta, angajatul modern este plătit corespunzător muncii prestate.
Marile companii nu ar da chix decât dacă plata suplimentară a angajaților ar submina profitul și viabilitatea afacerii. În situația în care patronul e multi-milionar sau miliardar iar angajatul are un salariu derizoriu, cum să dea chix? Ce matematică-i asta? Eu propun ca patronul să renunțe la un procent din profitul său, pentru a-și plăti corect angajații.
Așa e, orice angajat își dorește un venit constant și pe termen lung în detrimentului unuia care azi e mare și mâine zero. Dar asta e o falsă comparație, pentru că n-am propus un venit care azi e mare și mâine zero. Am propus un venit care reflectă într-un mod mai corect profitul patronului. Cum toți patronii ăștia de multinaționale sunt putrezi de bogați, un salariu mai bun acordat angajaților nu i-ar face săraci, ci doar mai puțin bogați.
Unde am zis să-i dai tot timpul? Continui să îmi bagi cuvinte în gură. Dimpotrivă: am zis să îți plătești angajații proporțional cu cât câștigi și tu. Deci, în situația în care nu poți da acei bani, nu-i dai. Dar în situația în care poți să-i dai, îi dai. Ăsta e cel mai corect sistem. Ori noi suntem în situația în care adeseori patronul poate să dea, dar nu dă niciodată. Ține salariile angajaților la un minim sau la un nivel derizoriu, deși ar putea să le crească.
Am exemplul concret al unuia, dar n-o să-l detaliez aici.
E interesant cum discuția despre profitul patronului / corporației ratează subtextul competiției economice dintre firme.
Este vorba veche că în economie, dacă poți [face ceva mai ieftin], atunci trebuie. Pentru că altfel vine altcineva și-ți halește prăjiturica, făcînd el treaba respectivă.
Să dau un exemplu minor – o prietenă lucra la un xerox micuț, unde mai era doar șefa ei, și adeseori lucrau cot la cot. Salariul era destul de prost, minimul pe economie, plus ce mai ieșea din bacșiș (mă rog, ce lăsau clienții pe lîngă). Șefa ar fi vrut să dea bani în plus la salariu, dar efectiv nu avea de unde. Pentru că profitul se ducea pe mentenanța aparatelor, pe consumabile (gen toner), pe cheltuielile curente. Vara, în lipsa studenților, erau zile în care încasările nu erau nici de 50 de lei — practic din profitul zilei nu i s-ar fi plătit salariul pe 8 ore de muncă angajatei.
Și ce să facă șefa? Să crească prețurile? Păi s-ar fi dus clienții în altă parte, simplu. Că-s multe xeroxuri în oraș, mai ales în zonele unde ai și clienți mulți (gen studenți).
Tot așa este competiția pe orice palier economic ne-am alege. Dacă este rost de făcut bani în zona X, azi îți faci tu afacere acolo iar peste 1-12 luni mai răsar ț-șpe afaceri acolo. Este rara avis să vezi o firmă cu monopol pe vreo nișă, iar supermarketurile oricum nu se califică la discuție — cîte buticuri, magazine de cartier, Profi/Mega sunt în orice oraș, într-o rază de 15 minute de mers pe jos?
Managerierea unei firme include și să reții fonduri pentru urgențe, pentru perioade slabe cînd nu faci profit, pentru N combinații luate cîte K de factori care-ți pot fute operațiunile pe care le desfășori. Ce face o firmă cînd se răcește economia o perioadă, și nu mai vin banii așa cum ai fi prevăzut? (ca să nu zicem de schimbări fiscale de pe o zi pe alta, obicei peren și prost al guvernului țării)
Bineînțeles — nu susțin despre șefii lanțurilor de magazine că ar fi ceva sfinți, și că tot ce fac ei este să fie prudenți financiar. Departe de mine gîndul. Zic doar că discuția este mult mai complexă.
Deci patronul va da fix salariul minim posibil astfel încît să nu-i plece oamenii buni — sub acoperirea faptului că oricum trebuie să fie prudent cu banii. Între mijloacele fixe și mijloacele omenești trebuie găsit un echilibru.
Ce putem face, noi ca oameni? Păi ce s-a tot făcut, să urmărim excesele manageriale, bonusuri nesimțite la CEO-i, chestii de-astea. Și apoi proteste, greve, astfel încît să re-echilibrăm balanța puterii de negociere.
Ce frumos sună teoria! Subiectul meu nu-i xeroxul care abia supraviețuiește de azi pe mâine, ci tocmai magazinele mari, care-și fac publicitate cu tot felul de cauze umanitare (dar sunt prinse adeseori cu ipocrizia-n sac), magazine care adeseori, pe durate de ani sau zeci de ani, raportează profit minim sau zero pentru că și-l externalizează pe contracte de consultanță cu compania mamă din străinătate, magazine care au distrus o mare parte din buticurile și micile afaceri locale (într-o vreme managerii se întrebau de ce durează atâta și încă n-au dispărut, că ei țineau prețurile jos), magazine și firme cărora le sunt iertate zeci de milioane în datorii către stat, pentru că. Și de care nu se atinge niciodată nimeni (a încercat anii trecuți un șef de la ANAF și a fost schimbat), politicienii curenți preferând să pună încă un bir pe spinarea plătitorului de rând, ca să recuperere deficitul creat tot de ei.
Apropo de deficit:
https://www.facebook.com/watch/?v=709317501998346
Dar am divagat. La modul general, discuția (din articolul de mai sus) e despre faptul că „mai ușor va trece o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în Împărăția Cerurilor”. Patronii care se luptă să răzbească împotriva piedicilor pe care i le pune statul român clasei mijlocii merită tot respectul.
PS: Am pus de ceva vreme o regulă să nu se folosească cuvinte și expresii licențioase pe blog, în urma unor exagerări din comentarii. Și dacă am pus-o, ca să fiu imparțial, o să te rog și pe tine să înlocuiești când e cazul. Presupun că nu-i așa mare efortul. Mersi.
@Aldus: tu refuzi să înțelegi niște chestii elementare. Ba da, magazinele mari ajung niște mecanisme care funcționează de la sine. Iar ăla pe care-l arăți cu degetul că e patron ajunge să aibă multe afaceri, așa devine milionar. De asta poate un magazin (sau lanț) să de afaliment, iar ăla rămâne milionar.
Ce înțelegi tu prin profitul său? SRL e una, SA e alta, salariul e una, prima e alta, dividendele sunt și ele altceva. Tu citești profitul unei companii și vezi banii ăia direct în buzunarul cuiva sau cum?
Nu știu dacă angajatul modern e plătit corespunzător muncii prestate. De fapt nici nu știu ce înseamnă corespunzător, pentru că fiecare dintre noi are alte aspirații în viață. Ca un individ să vadă cum e plătit raportat la restul pieței trebuie să înțeleagă ce îți tot spun eu aici: cum funcționează compania care l-a angajat – ce încasări are, când le are, ce cheltuieli are, când le are și ce valoare are munca lui. Până la urmă o companie la limita existenței poate avea un patron milionar (că o fi speculat Bitcoin), iar salariul tău vine de la companie, nu de la patron.
În realitate nu eu „refuz să înțeleg niște chestii”, ci tu ești cel care nu înțelege articolul și perspectiva din care l-am scris. Dă-i textul postării mele unui Model Lingvistic Mare, sau chiar mai multora (ca să nu nimerești pe un bias și ca să-ți formezi o impresie de ansamblu mai bună), cu copy/pate (că majoritatea nu-l pot accesa, deși te mint că l-au citit), să ți-l analizeze, evalueze și comenteze. Revino cu impresii după. Chiar sunt curios. Desigur, poți extinde analiza și la schimbul de replici dintre noi din comentarii, dar o să ai mai mult de făcut copy/paste și de prelucrat porțiunile cu blockquote.