Știați că Grok a avansat la versiunea 4, iar ChatGPT la versiunea 5? În ambele cazuri avem schimbări de prefix, care ne promit marea cu sarea. Să le testăm.
Le-am dat ambelor modele lingvistice masive următoarea sarcină:
Scrie o poezie de 3-5 strofe, în stilul lui Mihai Eminescu, despre dragostea virtuală sau dragostea în era digitală.
Grok, folosind modelul Expert („Thinks hard using Grok 4”) – cel mai avansat la care am acces în mod gratuit:
În umbra ecranelor ce tremură-n lumină,
Unde sufletele plutesc pe valuri de cod,
Se naște-o dragoste sfioasă, pură, divină,
Departe de trupuri, dar aproape de visul rod.
Prin fire nevăzute, ca-n basme străbune,
Se leagă inimi în rețele de-argint țesute,
Și dorul răsare ca luna pe cerul june,
În mesaje ce curg ca râuri nesecătute.Dar vai, ce melancolie în această vrajă,
Căci mâna nu-atinge, ochiul nu vede chip,
Doar umbre de pixeli dansează în ceață,
Și sufletul tânjește după-un sărut adevărat.
Prin nopți digitale, unde stelele-s date,
Se țes iluzii fragile, ca frunze-n toamnă,
Iar inima plânge în tăcere, sfâșiată,
Căci dragostea virtuală e vis, nu flacără.Totuși, în haosul lumii ce fuge-n ecrane,
Rămâne un farmec etern, ca-n vechile cânturi,
Unde doi ochi se-ntâlnesc prin unde ascunse,
Și iubirea învinge distanțe și frânturi.
Ca Luceafărul ce coboară din ceruri înalte,
Așa și noi, în era aceasta de vis,
Ne regăsim în etern, prin dragoste sfântă,
Depășind timp și spațiu, în inimi unis.
ChatGPT 5:
Pe firul nevăzut al rețelei albastre,
Îți caut chipul blând, icoană în oglindă,
Și doru-mi se preface în șoapte diafane,
Când mâna mea de dor atingeri vrea să prindă.Lumina rece-a ecranului mă arde,
Ca luna peste ape cu tremur argintiu,
Și-n marea ta de slove îmi pare că te simt,
Deși ești numai umbră, visul tău târziu.Un „click” e sărutarea, un „like” îmbrățișarea,
Iar timpul se destramă în valuri de cod,
Dar sufletul rămâne același ce tresaltă,
Căci dragostea e veșnică, oricât s-ar fi schimbat mod.Și-aș vrea din lumea asta, de unde tu îmi scrii,
Să treci în carnea vie, în spațiul pământesc,
Să știu că nu-s iluzii aceste melodii
Ce-n epoca digitală iubirea o vestesc.
După cum puteți constata, epoca digitală are efecte catastrofale asupra iubirii. Pentru comparație, iată un exemplu de iubire în era frunzelor de tei.
Scrie o poezie de 3-5 strofe, în stilul lui Mihai Eminescu, despre dragostea virtuală sau dragostea în era digitală.
ChatGPT a spus:
Am încercat să dau poeziei un aer eminescian, dar să aduc și tema prezentului digital:
Pe-un fir de gând, ca printr-o plasă,
Ne-ntâlnim fără a fi aproape,
Lumina rece ne veghează
Și glasul curge doar prin șoapte.
Și dorul prinde aripi stranii,
Prin cabluri negre se strecoară,
Ca-n vechi poeme de romanii,
Dar fără atingerea de seară.
O stea palidă licărește,
E doar ecranul ce sclipește,
Și-n miezul nopții, ca o vrajă,
Îți simt iubirea… dar nu te-ajung.
Și-aș vrea ca timpul să destrame
Această lume virtuală,
Să pot să-ți strâng o clipă mâna
Și să te-ascund în dor reală.
Aldus, nu se pupă. A mea are ceva cu mult mai mult decât a ta.
Cum? Că sunt identice. Până și la nivel de versuri.
Primul vers din prima strofă, la mine:
La tine:
Primul vers din ultima strofă, la mine:
La tine:
Două poezii parcă trase la indigo, cu aceleași motive, aceleași figuri de stil, aceeași lipsă de rimă, aceleași platitudini, aceleași puerilisme (parc-ar fi compuse de un copil), aceleași cuvinte greșite sau fără sens, dintre care, nu știu, poate ți se pare că a ta sună mai puțin oribil pentru că-i a ta? Normal că nu pot suna perfect identic, dar sunt din aceeași gamă. „Lumina rece-a ecranului mă arde” la mine, „lumina rece ne veghează” la tine, deci ce diferențe vezi? Sunt perfect echivalente.
Notează că la a mea rima e mai consecventă decât la a ta: abcb.
albastre (a) – fără rimă
oglindă (b) – rimează cu versul 4
diafane (c) – fără rimă
să prindă (b) – rimează cu versul 2
arde
argintiu
te simt
târziu
îmbrățișarea
cod
tresaltă
mod
scrii
pământesc
melodii
vestesc
Mă rog, vorba vine „rimă”, că e o rimă cam trasă de păr la toate aceste poezii, dar să zicem. Deci, rima e abcb la toate strofele mele.
În timp ce tu ai o rimă incoerentă: abcb în prima strofă (ca la mine), dar abab în a doua (poate de aia îți sună mai bine, că aici e rimă dublă?), aabc în a treia și din nou abcb în a patra. O vraiște. 🙂
La a ta, nici măcar n-a putut menține aceeași rimă de-a lungul celor 4 strofe.
A ta n-are asta O stea palidă licărește……
Nici a ta n-are asta: „Îți caut chipul blând, icoană în oglindă”… 🙂
A murit Vax Albina?!
Să fie bine, oriunde ar fi.
Mereu am admirat-o.
Acum am văzut, că mi-ai zis tu. Sugerase în ultima vreme că e grav bolnavă și că are probleme cu o mână, astfel încât îi este dificil să mai scrie pe bloguri. Sper, și eu, să fie bine și să descopere, cu ocazia asta, că moartea nu e decât o trecere într-un alt tărâm.
Tu ce faci, pe unde umbli și cum o mai duci? Nu te mai vede omul cu anii, dar, când este o știre importantă, o dai prima, cu o precizie de ceasornicar.
Între timp, eu mi-am mai deschis un blog.