Redau mai jos o postare de Facebook a lui Adrian Tîrcă despre lupta dintre democrație și populism:
Alegerile au fost anulate pentru a salva democrația. O propoziție de un absurd complet, pe care o auzim de o lună încoace, însă care, datorită unui cititor, a început să capete sens pentru mine.
În finala de pe 8 decembrie se înfruntau democrația și populismul, iar ea a fost oprită fiindcă democrația urma să piardă la scor. Conform ultimelor sondaje, populismul îi administra o bătaie cu 70%, iar cum democrația trebuie apărată, instituțiile care veghează la asta s-au activat și au oprit deznodământul.
După cum bine a observat un cititor, democrație nu este când se face vrerea poporului – ăla este populism. Când un candidat câștigă sprijinul largii majorități a populației nu poate fi decât un populist, care ține cu plebea, care vrea să avanseze interesele populimii, să le meargă mai bine celor mulți. Și știm cu toții ce iz nasol are populismul – Putin, Orban, Lukașenko, Maduro etc, regimuri din astea în care liderul e iubit de mase și propulsat acolo de ele. Nici nu e de mirare că are așa o reputație proastă – de obicei populismul vine la pachet cu administrarea resurselor naționale în interesul celor mulți, chestii din astea nasoale, despre care scrie de rău presa financiară internațională.
Democrația, în schimb, este curată, educată, dată cu deodorant la subraț, se bucură de cea mai bună presă și este stimată internațional, un fel de Maia Sandu, sau, dacă vreți, varianta ei românească, Elena Lasconi. Nu reprezintă masele ci interesele corporative transnaționale, motiv pentru care nu poate câștiga alegerile decât cu un 51% chinuit, tras din greu cu ambasadele și cu marketingul multinaționalelor, sau poate pierde la scor, caz în care forțe externe malefice trebuie să fi manipulat poporul înspre populism. Democrația nu e cu știrbi și săraci, ci cu un ansamblu de figuranți atent selecționați să pară că reprezintă toate clasele cu aspirații, inclusiv săracii merituoși. Dacă populismul ia poporul așa cum e și se angajează să-l reprezinte, democrația se afișează cu varianta lui edulcorată, plină de tineri ambițioși care o votează ca să nu plece din țară și protestează până iese.
Până acum, din 1996 încoace, alegerile românești au fost încontinuu câștigate de democrație, iar balaurul populismului a fost de fiecare dată biruit. Iată, însă, că lipsa de vigilență a făcut ca tura asta populismul să scape nedetectat și chiar să treacă în fața democrației, lăsând-o să se mire ca proasta de unde o fi mai ieșit și țărănoiul ăsta. Democrația a fost atent cultivată, a rezultat din focus-grupuri despre cum pot fi inginerite așteptările electoratului, despre cum ar trebui să arate și să se poarte un candidat, și de nicăieri a țâșnit neinvitat populismul, a intrat încălțat și s-a pus pe canapea deschizându-și o bere, de parcă era la mă-sa acasă.
Iar cum așa o mojicie nu poate fi tolerată, domnii din străinătate ne-au spus să facem bine și să rezolvăm cu intrusul, că nu se poate ca doamna democrație să stea și să aștepte.
Adrian Tîrcă e studentul din acest articol, care în 2019, la un eveniment organizat la Biblioteca Centrală Universitară, s-a ridicat în picioare și i-a pus lui Klaus Iohannis următoarea întrebare:
Aș dori să vă întreb de ce nu ați ales să invitați și niște jurnaliști care să vă pună niște întrebări incomode. Subiectele sunt știute: problema caselor, problema conferințelor de presă pe care nu le-ați ținut de-a lungul mandatului.
A doua zi avea să scrie pe pagina lui de Facebook:
Azi am refuzat invitații, interviuri și interviuri-portret de la DCNews, Libertatea, Realitatea TV și Europa Liberă. Și voi refuza și în continuare. Mi se pare ireal că, la 30 de ani de la Revoluție, a pune o întrebare incomodă Puterii poate fi un act atât de revoluționar…