În opinia mea, un viitor președinte al României în persoana lui Nicușor Dan ar întruni două mari dezavantaje ce s-ar putea să ne fie fatale ca popor și țară, aflându-se la intersecția dintre o direcție federalistă a Uniunii Europene ce implică și vizează dispariția suveranității statelor componente și o personalitate slabă.
Pe de o parte, după cum am scris deja în articolul precedent, direcția „pro-europeană” de care Nicușor Dan promite că se va ține este extrem de periculoasă pentru integritatea și suveranitatea României, deoarece actuala conducere de la Bruxelles încearcă să federalizeze UE, slăbind tot mai mult forța politică individuală a țărilor membre, pentru a putea dezvolta un nucleu mai puternic, care să poată conduce Uniunea fără divergențe sau bețe în roate puse de către unii lideri mai năbădăioși (cum este actualmente Viktor Orban al Ungariei).
Este evident însă că o instituție sau organizație în care corpul de conducere are puteri discreționare (cum se visează elita de la Bruxelles să ajungă) este totodată una în care cei aflați la nivelurile inferioare sunt aproape complet lipsiți de putere de decizie și de libertate. Atunci când directorul face ce vrea el, angajatului simplu nu-i rămâne decât să (se) execute. Acest model autoritar nu mai corespunde modelului de parteneriat cu drepturi egale pe care l-a avut la origine UE și ne transformă din membri care au o voce (cel puțin în teorie, că până acum am avut parte doar de lideri care luau poziția ghiocel) în simpli subordonați sau executanți.
Așadar, asocierea cu niște lideri europeni care au astfel de planuri și perspective are un potențial cu totul nefast pentru viitorul nostru ca țară. Dacă totuși ne-am găsi cumva pe această pantă descendentă, ar fi capital să dispunem de niște lideri foarte puternici, lucizi și bine intenționați, care să ne apere interesele și să nu facă niciun fel de compromis. Și aici intervine a doua problemă de care vă ziceam mai sus: Nicușor Dan este, în opinia mea, un om slab. Un om care va fi făcut piftie de către mult mai puternicii săi omologi și care totodată va fi ghidonat cu o mare ușurință de către consilieri și prin ei de către servicii. Or, exact de asta nu avem noi nevoie în actualul context geo-strategic al lumii și al bătrânului continent.
Și acum, un text al avocatei Silvia Uscov, care îl susține pe George Simion:
V-am spus ca in mai-iunie 2025 sunt 3 evenimente foarte importante pentru viitorul Europei:
1. Alegerea Papei – și da, Papa Leone XIV a votat pentru republicani, este conservator în părțile esențiale și moderat-liberal în celelalte. Practic, ca un suveranist.
2. Alegerea Președintelui României duminică 18 mai.
3. Alegerea Președintelui Poloniei – George Simion îl sprijină pe Karol Nawrocki (partidul PiS – în română Lege și Justiție), iar primul lor tur de scrutin are loc pe 18 mai. Karol Nawrocki este candidatul la președinția Poloniei care s-a întâlnit cu președintele Trump la Casa Albă în urmă cu două săptămâni.
Obiectivul este să existe lideri suveranisti în România, Polonia, Ungaria, Italia. Acest lucru va crea un pol ce va contrabalansa puterea exercitată de Franța lui Macron.
V-am mai spus ca discuția pe UE este despre suveranitate (state UE suverane și independente, ca până acum) vs federalizare (Franța).
Discuția pe NATO se rezumă la SUA, care este actorul principal. No SUA, no NATO. Pe securitate avem nevoie de parteneriat cu SUA puternic. Trump are nevoie de suveranisti in UE, nu de progresiști. Vrei să discuți cu Trump? Numai George Simion vorbește pe limba lui. Vrei să faci parte din reconstrucția Ucrainei? La fel, George Simion e cheia.
Pentru cine trece de subiectele de cancan, atacuri și dezinformări, de fapt acestea sunt singurele chestiuni care ar fi trebuit sa fie puse în discuție. Dar acestea nu l-ar fi avantajat decât pe Simion dintre toți candidații, inclusiv dintre cei din turul I. E singurul candidat relevant pe aceste 2 subiecte ce vizează viitorul nostru. Asta înseamnă să joci într-o ligă mare, nu să fii un provincial, așa cum au fost toți.
Președintele nu e prim-ministru, el are alte atribuții constituționale. El nu rezolvă integrale, nici nu e procesoman, ci joacă pe terenul geopoliticii și trebuie să aibă competențe sociale foarte bine dezvoltate.
Atât.