Știați că ateismul predispune la depresie? Nu o spun eu, ci cercetătorii. Adică, mă rog, o spun eu, dar citând niște studii. Sau, mai precis, citând un studiu din 2011, care compilează și sintetizează sute de alte studii.
Totuși, nimic nou și neașteptat sub Soare. În opinia mea, corelația dintre ateism și depresie (sau, invers dar echivalent, dintre religie/spiritualitate și o rată mai scăzută a depresiei) este ușor de înțeles și explicat. Să fie oare de mirare că religia, care îți oferă un ax vertical și transcendent, o justiție divină ce pedepsește sau răsplătește faptele de pe pământ rămase fără consecințe adecvate pentru autorul lor, un set de principii și reguli morale obiective și universale care sunt ancorate în Dumnezeu, un sens aflat la baza acestei lumi și în spatele oricărui eveniment al vieții (care devine o sui-generis școală pentru asimilarea unor lecții) și, poate cel mai important, perspectiva eternității prin spiritul care supraviețuiește morții trupului fizic este mai luminoasă, mai optimistă și mai benefică pentru sănătatea psihică decât ateismul, care vede în jur o mulțime de nedreptăți, care consideră că universul este haotic și aleator, care îți oferă o morală relativă și care afirmă că moartea înseamnă aneantizarea ultimă și totală a ființei? E oare surprinzător că un ateu este predispus într-o măsură mult mai mare decât un credincios la suferință psihică și depresie? Că ateismul este în sine o filosofie a tristeții, a vidului și a disperării?
Ce găsesc totuși interesant este că, în contextul ateismului, nu materia este cea depresivă, ci conștiința. Adică, elementul cel mai subtil și rafinat pe care-l putem întâlni în acest univers, produsul cel mai valoros sau capodopera materiei, cum ar spune poate Darwin. Vârful evoluției. Și deci, conștiința legată de materie (de materia din care a provenit, conform ateismului) devine depresivă, în timp ce conștiința fixată asupra lui Dumnezeu și a transcendenței prinde aripi.
Din câte am înțeles din ce am citit, depresia este o afecțiune medicală, deci nu ar trebui să aibă legătură cu credința sau lipsa ei.
Uite că are. Da’ nu-i o afecțiune medicală cum e gripa sau variola. E o stare în care ești trist, descurajat și deprimat și totul ți se pare sumbru, lipsit de sens și fără speranță. Adică, e o stare psihică mai mult decât o boală fizică.
[…] Ceea ce, dacă ne gândim bine, nu este deloc de mirare. […]
Uite Aldus ce spune lumea care știe, nu eu care nu știu. Depresia are mecanisme fizice în corp:
modificări ale chimiei creierului (serotonină, dopamină, noradrenalină)
schimbări hormonale (cortizol crescut)
inflamație în organism
modificări ale somnului, apetitului, energiei (toate sunt efecte fizice)
Din acest motiv, depresia este considerată o boală medicală reală, nu doar o stare emoțională.
Da’ să știi că și o stare emoțională (de exemplu de bucurie sau tristețe) are efecte fizice. Psihicul e corelat cu trupul. Dacă te bucuri, crește nivelul anumitor hormoni din organism. Dacă te superi tare, invers. Iar în studiul citat de mine o să găsești o sinteză a altor 444 de studii desfășurate pe parcursul a 50 de ani, făcute tot de lume care știe. Ei acolo nu s-au preocupat de cauzele fizice sau non-fizice, ci și-au pus întrebarea dacă există o posibilă legătură între religie/spiritualitate și depresie. Și au constatat că statistic vorbind, oamenii care sunt mai religioși/spirituali suferă mai puțin de depresie și se vindecă mai repede. E o corelație statistică, indiferent de ce zici tu cu mecanismele fizice. Pur și simplu, la cei care sunt mai credincioși mecanismele astea fizice și schimbările hormonale pe care le descrii apar mai rar, înțelegi? Iar acești oameni sunt mai puțin depresivi decât ateii.
Eu nu am avut depresie. Nici in familie nu am avut pe cineva ca sa vad cu ochii mei cum sta treaba, Dar nu cred ca credinciosii sunt mai putin depresivi decat ateii. Nu cred ca simptomele apar mai rar la credinciosi. Nu cred.
Ba da, persoanele religioase au mai puține probleme cu depresia decât ateii. Nu că-i super-interesant? Uite că ție nici nu-ți vine să crezi, deși a fost confirmat de o mulțime de studii și de statistică. Matematica nu minte.