Hari Bucur-Marcu este expert pe teme de securitate internațională, doctor în științe militare și colonel în rezervă în cadrul Aviației. De-a lungul activității sale a fost Associate Senior Fellow pentru politica de apărare la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate (DCAF), consilier în Ministerul Afacerilor Externe pentru înființarea Centrului de Reconstrucție Post-Conflict, coordonatorul academic al Centrului de Studii NATO din București, ofițer responsabil cu aspectele miliare ale NATO plus alte funcții pe care le-a ocupat în Armata României.
Este autorul cărții Essentials of Defence Institution Building, apărută la Viena în engleză și tradusă și în franceză, precum și primul editor al volumului Defence Management – An Introduction, apărut la Geneva, în engleză și tradus în armeană, franceză, georgiană, rusă, spaniolă, turcă și ucrainiană. Este, de asemenea, autorul mai multor capitole în cărți și articole care abordează teme de planificare financiară, politicile publice de informare, instruire pentru politicile de apărare, transparența privind apărarea, instituționalizarea evaluării riscurilor de securitate și altele asemenea. A publicat un kit de auto-evaluare pentru instituționalizarea apărării, la Geneva, în engleză și tradus în rusă și ucrainiană.
A organizat cursuri și seminarii și a contribuit la conferințe, seminarii și ateliere de lucru în Armenia, Azerbaidjan, Belgia, Bulgaria, Croația, Georgia, Germania, Republica Moldova, România, Slovacia, Elveția, Turcia, Ucraina, Marea Britanie, Emiratele Arabe Unite și Statele Unite ale Americii. A făcut parte din echipe de experți internaționali care au vizitat Armenia, Azerbaidjan, Republica Moldova și Ucraina. Principalele subiecte ale materiei abordate de dumnealui cuprindeau: instituționalizarea evaluării riscurilor de securitate, metodologii de evaluare a amenințărilor și a riscurilor, evaluarea și dezvoltarea politicilor, strategia națională de securitate într-o eră a schimbărilor rapide, controlul civil și democratic asupra forțelor armate, operațiile expediționare ale NATO și de apărare teritorială, realizarea unui echilibru în noul concept strategic și reforma sectorului de securitate.
Ultima funcție deținută ca ofițer activ a fost de șef al Serviciului Strategii de Apărare la Statul Major General, J-5. În perioada 1990 – 2003 a fost responsabil de sau s-a implicat intim în aspecte esențiale ale reformei Armatei României, cu deosebire în relația cu NATO, și a lucrat nemijlocit în structurile Alianței ca șef de secție învățământ și instrucție. Este cavaler al Ordinului Național „Pentru merit”, în recunoașterea contribuției sale la integrarea României în NATO.
De la trecerea în rezervă, în primăvara anului 2003, Hari Bucur-Marcu și-a consolidat reputația de expert internațional în problemele edificării instituțiilor de apărare, politicilor de apărare și alianțelor militare, în special NATO, precum și reformei sectorului de securitate și este deseori invitat în aceste calități la posturile de presă, radio și televiziune, pentru a comenta difeite subiecte.
Recent, dumnealui a postat pe Facebook următorul text:
Acum 30 – 35 de ani, când m-am ocupat profesional de psihologie ca multiplicator de forță armată, fie în rândul militarilor, fie în rândul populației care să susțină misiunile militarilor, am abordat inevitabil și tema para-psihologiei. Cum ar veni, teme legate de domeniul psihologiei ezoterice, sau al exersării puterii minții, în sine, ori în conexiune universală, pentru sine sau pentru influențarea minții altora.
În epoca anterioară, în plin război rece, acest domeniu al psihologiei ezoterice fusese abordat de mai mulți autori, fuseseră create chiar centre de studiu al domeniului, atât în lagărul socialist, mai ales în republicile sovietice, cât și în Occident, mai ales în America.
Ideea era că, în plin război rece, când secretele cele mai grave erau păstrate îngropate literalmente adânc sub pământ, unde nu puteau pătrunde nici spionii umani și nici undele electromagnetice, merita studiată alternativa pătrunderii cu mintea în locurile și în mințile adversarului existențial, fie că era el comunist sau capitalist.
Ca să nu mai vorbim despre fascinația ideii că oamenii pot fi manipulați prin puterea minții unora mai înzestrați, eventual ajutați de instalații de multiplicare acelei puteri a minții.
Nu o mai lungesc. Cert este că și unii și ceilalți din cele două blocuri militare antagoniste se lăudau prin presă sau în literatura de specialitate că ajunseseră la unele performanțe ce ar fi trebuit să îi pună pe ceilalți pe gânduri.
După încetarea războiului rece, a reieșit că majoritatea acelor pretenții de succes fuseseră doar laude deșarte. Asta nu a însemnat că nu am avea și astăzi reziduuri din acestea, de inși cu pretenții că ar primi din Astral instrucțiuni despre cum să îi facă pe alții să se supună voinței lor.
Realitatea este că cei ce se pretind inițiați sau chiar aleși pentru a performa în domeniul psihologiei ezoterice, cum ar fi cei ce pretind că pot adormi o sală întreagă prin hipnoză colectivă, ori că pot îndoi coada la o linguriță de argint nu ajung niciodată la o performanță de influențare cu puterea minții lor a altor inși mai sus de tradiționalul deochi.
Am amintit toate astea aici pentru că, printre lucrările studiate de mine pe vremea aceea am dat și peste o relatare documentată despre o echipă americană de inși cu așa-zise puteri parapsihologice, care fuseseră adunați într-un colectiv experimental, pentru a încerca să pătrundă cu mintea lor viitorul și locuri îndepătrate de pe glob. La sfârșitul eforturilor organizate și îndelungate, ei ajunseseră să întrevadă cum arăta înteriorul unui buncăr sovietic, în care se realizau prototipuri de arme noi. Buncăr în care ajunseseră după destrămarea Uniunii Sovietice și americani care au putut confirma că ceea ce văzuseră paranormalii lor cu puterea minții chiar așa era la fața locului.
Dar nu asta e substanța poveștii mele. Întrebați fiind ei dacă și-au activat în folos propriu puterile antrenate și cizelate prin programul acela american, unii dintre ei au recunoscut că au testat acele puteri, pe timpul antrenamentelor, pentru a formula previziuni de evoluție a burselor, de pildă, ocazie cu care au și câștigat ceva bani, prin jocul la bursă. Doar ca o confirmare a valabilității acelor previziuni.
Și de ce nu v-ați îmbogățit de-a binelea? Au fost ei întrebați. Păi, au răspuns ei onest, când am ajuns la un anumit nivel de înțelegere a lumii, a omenirii și a vieții noastre, chestia asta cu îmbogățirea a devenit pentru noi complet irelevantă. Chiar nu merita efortul de a ne concentra energiile minții pentru așa ceva.
Mi-am adus aminte de subiectul ăsta ascultându-l pe celebrul star hollywoodian Mel Gibson relatând despre pierderea reședinței sale din Malibu. Deși pierderea materială era gravă și irecuperabilă (lucrări de artă și cărți rare, unicat), Gibson mărturisea că acea pierdere materială (este vorba doar despre una dintre proprietățile starului) nu se compara cu drama umană a celor care și-au văzut singura lor reședință distrusă de flăcări.
Venind de la o persoană cu studii și autoritate, bine ancorată în realitatea contemporană și pe care n-o putem bănui de fantezii crepusculare sau slăbiciune de înger, rândurile de mai sus sunt foarte interesante prin ineditul pe care îl comportă astfel de cercetări și experimente. Mă aștept ca unii dintre voi să considere aceste informații ca fiind pure fabulații. Totuși, dacă veți săpa suficient de mult, veți afla fără îndoială că cercetări de acest gen au fost întreprinse și în alte țări, chiar și în afara contextului războiului rece și având alte obiective decât cele militare.
De exemplu, în unele centre de cercetare s-a vizat antrenarea copiilor în vederea dezvoltării de capacități telepatice, deoarece s-a constatat că aceștia ar fi mai apți pentru așa ceva decât adulții. Multe astfel de antrenamente au avut diferite grade de succes, care, chiar dacă nu garantau trezirea acestor aptitudini la toți participanții și exercitarea lor la voință și în mod controlat așa cum vedem că fac eroii care dețin puteri fantastice din diverse filme și seriale hollywoodiene, erau totuși suficiente pentru a confirma că mintea și conștiința umană pot exercita o influență care transcende cu mult limitele unei perspective materialiste.
Poate, pe viitor, vom discuta despre câteva astfel de cazuri.
Ăsta e un articol din ăla care se citește altfel… așa cu inima. De la o persoană cu „studii și autoritate” mă aștept să nu citesc „o relatare documentată despre o echipă americană de inși cu așa-zise puteri parapsihologice” – putea să spună care erau organizațiile civile (Stanford de exemplu) sau militare (US Army) sau CIA, ba chiar și de programul Stargate (desecretizat) care e cel mai cunoscut. Ba chiar și oameni care au fost cunoscuți ca având succes în domeniul ăsta, de exemplu Ingo Swann. Orice om educat ”consideră aceste informații ca fiind fabulații”, pentru că de la un om cu carnet de cercetător te aștepți la altceva. Pe aia cu bursa cred că a inventat-o, dar în fine, nu contează (acel remote viewing presupune niște proceduri, nu stai rezemat în cot și te gândești cât o fi mâine bitcoinu’).
Apropo, Ingo Swann s-a uitat cu mintea și la Marte și Jupiter, ba chiar în trecut. Pentru bursă există studii serioase în publicații de specialitate (de alea care trebuie citite normal, cu bani, nu cu inima).
Și eu exercit o influență care transcende mult limitele unei perspective materialiste, de asta sunt inginer și continui să fac lucruri pentru societate (ziua) și apoi să le explic oamenilor pe bloguri (noaptea).
Circula o anecdotă nevinovată:
„Cercetătorii britanici au descoperit că cercetătorii români n-au desoperit nimic.”
Așa și tu. 🙂
@dam167
Presupun că n-a vrut să intre în detalii, fiind un subiect sensibil. Îl urmăresc de ani buni și până acum nu rețin să-l fi văzut vreodată discutând despre așa ceva. Plus că poate „literatura” celor din armată și de la NATO e mai bogată decât ce cunoști tu. Găsesc atitudinea ta ușor bizară, pentru că îmi dai impresia că-l critici dintr-o postură de șef al lui, ca și cum activitățile lor secrete ar trebui să se subscrie cunoștințelor tale.
De ce ar fi mințit cu bursa, după ce tocmai a recunoscut că majoritatea pretențiilor emise de astfel de centre de ceretare erau exagerate sau nefondate?
Renata
Să înțeleg că tu știai și deci nu ți-am zis nimic nou. Poate alții nu știau. Nu scriu doar pentru Renata.
E un subiect sensibil, dar desecretizat, iar un cercetător cu acte în regulă nu intră în detalii? Cum să nu critic asta? Normal că „literatura celor din armată” (în principal SUA și Rusia, nu știu cum ai ajuns la NATO, dar I’ll let it slide) e mai bogată, dar bogată e și documentația desecretizată și publicațiile științifice din civil. Normal că dacă vorbim așa în dodii (că nu vrem să dăm detalii) majoritatea pretențiilor erau exagerate și aia e, dar poate minoritatea e ceva revoluționar.
Nu știu dacă neapărat a mințit, dar ce zice el nu prea are sens. Dacă dădea detalii despre acele programe de cercetare ți-ai fi dat seama că era greu să aplici procedurile alea la bursă. Acei clarvăzători primeau niște coordonate în general și descriau ce văd acolo, cum aplici asta la bursă? Sigur că se pot face încercări și în direcția asta (există publicații chiar din 2024 pe tema asta), dar nu în felul în care descrie el.
Pe scurt, credibilitatea fix pe asta se bazează, pe fapte științifice pe care un om cu trecut și gândire științifică trebuie să le prezinte. Sunt supărat pe abordările astea cu informații ambigue pentru că fix așa merg campaniile de dezinformare, de zeci de ani. Nu putem pune informații cap la cap fix din cauza celor din sistem (whistleblowers) care seamnănă confuzie. Poate nu e cazul aici, poate domnul citat de tine a vrut doar să scrie o anecdotă cu niște elemente mai interesante, doar că seamănă izbitor cu campaniile de dezinformare – probabil doar o coincidență.
Ei, și tu acuma, e desecretizat. Ni s-a spus nouă că e desecretizat. 🙂 Poate e desecretizat așa, parțial. Sigur, războiul rece s-a încheiat de mult, dar eu nu m-aș aștepta să găsesc toate secretele expuse public. Poate unele experimente continuă și-n prezent. În calitățile care rezultă din CV-ul ăla, mă gândesc că omul o fi avut acces la mai multe resurse decât avem noi doi. Hai să nu fim totuși naivi, că nu suntem la grădiniță. De ce ar fi intrat în detalii pe Facebook, într-un articol destinat publicului larg?!?
Din nou, asta-i o abordare simplistă. Crezi că nu existau și antrenamente de proiecții în timp? Că erau interesați doar de evenimente de la data prezentă? Sau că, dacă tu ca subiect reușești să-ți trezești capacitatea de a vedea ceva aflat într-un alt loc, adică să transcenzi barierele spațiului, nu vei fi interesat să încerci măcar să le transcenzi și pe cele ale timpului?
Dar de ce ar avea nevoie de credibilitate din partea ta? Măi, omul povestește ceva pe net, „la gura sobei”, nu își scrie doctoratul. Doctoratul și l-a dat demult. Uită-te la ce CV are. Crezi că vrea să obțină „credibilitate” cu textul ăsta, sau cum? Credibilitatea și-a obținut-o demult, nu îl interesează să se consacre pe Facebook. Aici îți dă câte ceva din casă, când are chef.
Aldus,
observi cât de politicos, aproape diplomatic, te contrazice dam167? Cu argumente.
Și tu îi dai replica rugos, mârlănește, fără argumente, dar cu tupeu de instalator care întreabă „Cine v-a lucrat aici?”.
Băi, eu înțeleg că ești disperat să fii băgat în seamă și, fiindcă pe cont propriu nu prea ai cu ce, apelezi la citate. Dar fă toată mascarada asta politicos! Că ce produci tu, drept replică, e mai rău decât atacul la persoană, direct. E atac la persoană prin ricoșeu.
Ești de toată jena și greața. Ești de emetiral și metoclopramid.
Norocul interlocutorului este că, de fapt, ești nimic. Dacă n-ai scrie pe blog judecăți de valoare bazate pe citate FB, dacă ai scrie cum e vremea în Năsăud, dacă ai pune fotografii cu casele frumoase din Năsăud, dacă ai ține un jurnal personal în care să-ți diseci neliniștile, frustrările, complexele, ratarea, poate că ai avea o mie de prieteni care te simpatizează, sunt compasionali cu tine și te bat amichevole pe umăr, cu vorbe, și poate îți expediază un pachet cu bunătăți de Crăciun.
Dar tu expediezi doar bobârnace pe post de replici. Ești tipul care scrie ca să-și satisfacă plăcerea de-a nu fi de acord. Nici nu contează de la ce v-ați luat! Contează că tu, nefiind de acord, ești deasupra. Deasupra a ce?
În ciuda răzbelului declarat între noi doi, eu încă te creditez cu o doză de bun-simț și cu ceva inteligență nativă, chit că ea datează din vremuri imemoriale și se consumă treptat, ireversibil, încet, dar sigur.
Foarte bine. Dar… tocmai i le-am pus sub semnul întrebării. Nu știu tu, dar pe mine nu mă interesează să fac schimb de politețuri și diplomații, ci de idei.
E ciudat că vezi o mârlănie inexistentă, dar ești complet opacă la argumentele din comentariul meu.
De ce aș vrea să am o mie de prieteni? Doamne ferește! În plus, nu mi-am deschis blog ca să pun poze, să-mi fac prieteni sau să primesc cadouri, ci ca să discut chestii interesante și să fac schimb de perspective și idei. Cred că confunzi blogurile cu rețelele sociale și ești un pic figură la faza asta. 🙂
Păi, i le-ai pus sub semnul îmtrebării conform logicii tale zbanghii, dar, pentru restul cititorilor, ele stau în picioare.
Argumentele din comentariul tău sunt ca și inexistente, Tu crezi că titratul domn deține adevăruri absolute, bazate pe documente, din care dă din casă pe FB cât are el chef, minus baza materială a acestor afirmații. Tu crezi, tu îl creditezi cu date reale, bazate pe informații care pot fi probate. Restul lumii nu e obligată să-l ia de bun!
Dacă ți-ai deschis blog pentru ca să discuți chestii interesante, păi începe să-l folosești pentru chestii interesante. Gen Radu Prodan. Gen Goe. Dacă e să mă refer la stricta vecinătate.
Păi, restul lumii nu e obligată să-l ia de bun, dar CV-ul pe care i l-am prezentat în introducere ne înfățișează un om cu competențele și calificarea necesară. Că tu și cu dam167 nu-l luați de bun e problema și opțiunea voastră, dar oficialii români și de la NATO l-au luat de bun și l-au pus să organizeze tot felul de cursuri și să joace o sumedenie de roluri în procesul de integrare al României (și al altor țări) în NATO. Și ăia nu acceptă chiar pe oricine. Omul a avut un rol activ și formator, nu ca Geoană.
Dincolo de asta, simplul fapt că a avut anumite funcții nu vă califică să emiteți pretenții cu privire la ce și cum să scrie. Omul nu-i obligat să se conformeze așteptărilor voastre doar pentru că așa vă imaginați voi că ar trebui să arate un text scris de el. Cum spune dam167 în primul comentariu:
Bine, așteptați-vă, lol. Și eu pot zice că de la dam167, care-i inginer, mă aștept să citesc un anumit fel de articole pe blogul lui, preponderent tehnice, care în plus să fie amplu și minuțios documentate, și nu ce scrie el acolo – chestii subiective și personale, în atmosfera unei muzici relaxante și a unui pahar cu ceva. Sesizezi absurditatea unei astfel de pretenții?
În sfârșit, din perspectiva mea, subiectul unor antrenamente și capacități parapsihologice este foarte interesant. Faptul că, în conformitate cu declarațiile unui „insider”, astfel de experimente s-au realizat în diverse țări de pe glob și că unele chiar au avut succes îi dă și o anumită greutate. Radu Prodan nu știu cine e, iar de la Goe am mai discutat câte una și alta, dacă îți aduci aminte. Numai că Goe, deși abordează multe chestii interesante la el pe blog, este incapabil să înțeleagă ceva din ele. E ca o maimuță care are o mulțime de bani și pietre prețioase la dispoziție, dar nu știe la ce să le folosească. La Goe merită să intri doar pentru subiectele respective, nu și pentru dialogul cu gazda, dat fiind că omul suferă de o prostie severă. În trecut l-am remarcat pe baza comentariilor pe care le lăsa altora, dar acum nici măcar comentariile pe care mi le lasă mie nu i le mai citesc. Spune Goe și trage apa.
Ai dreptate, Aldus! Toți băieții cu „decât” liceul se șterg la fund cu inginerii. Mai ales ăia care au abandonat o facultate de inginerie în primii doi ani. Exact la fel procedează asistentele cu medicii, respectiv farmaciștii, fiindcă au complexul ăsta de inferioritate, foarte bine disimulat și ticălos, de altfel. E rodul celor 50 de ani de comunism, care au construit „omul kitsch”, mediocrul incapabil care se visează egalul unuia superior lui, mai școlit, mai inteligent, mai capabil. Și cum poți face această egalizare, altfel decât în jos? Juma de secol și mai bine a luptat ideologia comunistă să anuleze vârfurile, să pună semnul egal între profesioniști și diletanți, să fie proletariatul motorul progresului, nu cercetătorul, să conteze vechimea în dat cu mătura mai mult decât prima intubare reușită.
E normal, pentru tine, să fii adeptul coborârii ștachetei cât mai jos,
În altă ordine de idei, științele astea care se ocupă cu zona umbrită a potențialului creierului uman sunt interesante. Promițătoare. Din păcate, ceea ce se „dă din casă” văd că e legat de „interiorul unui buncăr sovietic” și de ”previziuni asupra evoluției burselor”. În ambele cazuri, niște experți în construit buncăre și niște experți în finanțe ar fi ajuns la același rezultat, fără atâta efort cerebral.
Întrebarea mea este: de ce nu s-au concentrat acești antrenați vizionari asupra celulei canceroase? Să-și exerseze creierii să desocpere celula malignă care inițiază multiplicarea anarhică. Câți dintre specialii care au prevăzut mersul bursei au murit de cancer? Prea ocupați cu configurarea unui buncăr sovietic?!
P.S.: Radu Prodan e un scriitor. Nu-l știi tu, că tu n-ai treabă cu cititul.
Dar îi poți accesa blogul aici:
https://textepefata.ro/
Firește, dacă nu ai miliarde de lucruri mai importante de făcut.
P.S.: Aștept să discutăm pe marginea emisiunii de vorbit Georgescu 53 de minute pe un post tv care-l agrează. 🙂
Renata, uneori o iei grav pe arătură. Cum este în cazul primului paragraf de mai sus.
Sinteză pe puncte:
1) Hari Bucur-Marcu (HBM) scrie un text pe contul lui personal de Facebook, în care ne relatează ceva inedit. Textul respectiv nu face parte dintr-o lucrare științifică, nu trebuie să respecte un anumit format, nu are drept scop obținerea unei credibilități (pe care și-a câștigat-o demult), ci pur și simplu dă câteva ceva din casă pentru prieteni, cunoscuți și cei care îl mai citesc pe Facebook. Adică, ne dezvăluie ceva din experiența lui în acest domeniu.
2) dam167 spune că de la un ins cu CV-ul lui HBM se așteaptă la un cu totul altfel de text pe acest subiect, mult mai documentat și care să respecte un anumit format pe care îl are el în minte.
3) Eu vă atrag atenția că pretenția/așteptarea lui dam167 cu privire la cum să scrie HBM pe contul lui de Facebook este nefondată și seamănă cu pretenția mea de a găsi pe blogul lui dam167 doar un anumit tip de articole, în formatul pe care mi-l imaginez eu, care ar cadra cu formația lui de inginer. Sau, completez acum, cu pretenția ca articolele despre medicamente de pe blogul tău, dat fiind că ești farmacistă, să fie întotdeauna științifice, super-documentate și să respecte un anumit format.
Ți se pare că pretenția asta a mea cu privire la cum să scrieți voi pe blogurile personale este absurdă? No, păi fix așa este și pretenția lui dam167 ca HBM să scrie pe pagina lui de Facebook cum vreți voi. Cu alte cuvinte, am folosit o analogie ca să vă fac să înțelegeți absurditatea pretențiilor emise de dam167 în primul lui comentariu cu privire la cum ar trebui să arate un text scris de HBM pe subiectul ăsta. Pentru că, chiar dacă X este medic sau fizician sau cercetător premiat cu Nobel, pe blogul sau pagina lui personală poate scrie ce și cum dorește, nefiind obligat să se muleze pe așteptările cititorilor.
Acum ai înțeles? Sper că da. Și sper că realizezi că în acest context primul tău paragraf este pur și simplu o însăilare de aiureli fără nicio legătură cu nimic.
Cum pot discuta rațional cu tine, când logica îți patinează atât de grav? Când uiți de la mână până la gură despre ce era vorba, când nu înțelegi sensul cuvintelor pe care le ai în față? Îmi pare rău că te iau așa, dar efectiv nu am cum, că, vorba ta, sunt forțat să lucrez cu materialul clientului. Scrie și tu chestii mai inteligente și mai la subiect, în loc de atacuri aiuristice la persoană care demonstrează că nici măcar nu ai înțeles ceea ce vrei să combați, și poate o să discutăm în alt mod.
Să trecem însă mai departe, unde comentariul tău începe să capete cât de cât sens. Scrii așa:
Există o povestire orientală despre cum Buddha, într-una din peregrinările sale, a întâlnit pe malul unui râu un yoghin avansat, care de 30 de ani se antrena acolo. Buddha l-a întrebat la ce nivel sau performanță a reușit să ajungă, iar yoghinul i-a făcut o scurtă demonstrație. S-a așezat într-o postură de meditație, a închis ochii, s-a concentrat, a început să se ridice în aer, după care a trecut în levitație de partea celaltă a râului, unde s-a lăsat jos. Apoi, s-a ridicat din nou în levitație, a trecut râul în zbor și a aterizat de unde plecase. Atunci Buddha a mers la marginea râului, care era destul de mare, a chemat un barcagiu, i-a dat un bănuț iar barcagiul l-a trecut pe malul celălalt. După care i-a dat din nou un bănuț și barcagiul l-a adus înapoi. În final Buddha i s-a adresat yoghinului: „Ceea ce ai reușit tu să faci în 30 de ani de practică asiduă eu am făcut cu doi bănuți”.
Probabil tocmai de aceea cercetătorii „bursieri” despre care vorbește HBM au declarat că au renunțat la a-și mai folosi capacitățile paranormale pentru a obține astfel de câștiguri meschine la bursă. Dincolo de asta, o experiență de acest tip, chiar dacă ar putea fi replicată ușor de către tehnologia modernă, ți-ar deschide noi orizonturi. Gândește-te doar la posibilitatea unei comunicări telepatice cu cineva aflat într-o altă parte a globului. Chiar dacă același lucru l-ai putea face foarte ușor folosind un banal telefon, realitatea unei astfel de experiențe telepatice ți-ar dovedi dincolo de orice dubiu că conștiința umană poate transcende barierele simțurilor obișnuite și că ea nu este un simplu rezultat al reacțiilor biochimice din creier. Adică, pratic, ți-ar demonstra că ceea ce numim conștiință depășește cu mult posibilitățile trupului fizic și deci că ateii se înșală.
Dacă te referi la experimentele din cadrul acelor proiecte sau cercetări, răspunsul este evident: pentru că cei care le coordonau, adică șefii și sponsorii respectivelor proiecte, nu erau interesați de obținerea unor beneficii medicale sau umanitare, ci militare. Dacă te referi la ce-au făcut mai departe în viața lor particulară „paranormalii” respectivi cu aceste abilități, nu știm. Relatarea ne spune doar că s-au lăsat de speculații și predicții la bursă. Nu ne spune dacă au studiat celula canceroasă sau altceva.
Totuși, întrebarea ta este bună, pentru că ne permite să facem o observație de bun simț despre lumea în care trăim. După cum poți deduce singură, elita acestei lumi nu are țeluri spirituale și nici măcar umanitare, ci interese cât se poate de meschine și materialiste. Dacă, de exemplu, mâine ar ajunge să pună mâna pe o abilitate paranormală pe care s-o poată utiliza cum doresc sau pe o formă de energie aproape nelimitată etc, puternicii lumii nu ar dori să o folosească pentru binele tău sau al meu sau al omenirii, ci pentru a-și spori și mai mult banii și puterea. Aș putea specula că dacă s-ar descoperi un medicament minune care se poate produce foarte ieftin și vindecă cancerul, rețeta ar fi cumpărată în secret de către o companie farmaceutică și apoi îngropată sub 100 de lacăte, pentru că medicamentele actuale care țin de oncologie costă o căruță de bani. La fel, dacă s-ar descoperi o modalitate de a produce electricitate foarte simplu și gratuit, patentul ar fi ținut secret de către marile companii din industria energetică, pentru că dacă ar ajunge public, respectivii n-ar mai putea să se îmbogățească și să domine politica și economia vânzând energie la prețurile la care o vindeau până atunci.
De altfel, circulă zvonuri cu privire la existența unor astfel de patente care ar putea ușor să pună capăt diverselor crize și sărăciei care există la ora actuală pe glob, dar care, din motivele expuse mai sus, sunt ținute sub cheie. Așa că, dacă tu ai descoperi pe persoană fizică un astfel de medicament sau aparat minune, și nu ai accepta să fii cumpărată pe milioane de euro, probabil ai fi rapid discreditată în massmedia și băgată la un ospiciu sau chiar eliminată fizic, astfel încât studiile tale să nu producă efecte și omenirea să rămână așa cum e acum.