Radu Paraschivescu, pe Facebook, la 11 mai:
Peste o săptămână vom vota. Nu vom alege doar un om care candidează la preşedinţie, ci şi o direcţie pentru România. În ce mă priveşte, lucrurile sunt simple. Între pragmatism şi minciuni “de marketing”, aleg pragmatismul. Între soluţii şi ameninţări, aleg soluţiile. Între decenţă şi huliganism, aleg decenţa. Între competenţă şi lozinci, aleg competenţa. Între toleranţă şi şovinism galopant (“Afară, afară, / Cu ungurii din ţară”), aleg toleranţa. Între echilibru şi exaltare, aleg echilibrul. Între vorbitul cordial şi “O să te agresez sexual, scroafo”, aleg vorbitul cordial. În fine, între traiectoria europeană a României şi întoarcerea ei cu decenii în urmă, aleg traiectoria europeană. Iar asta înseamnă un vot pentru Nicuşor Dan, pe care-l voi da negândindu-mă doar la mine, ci şi la cei care sunt acum preşcolari, elevi sau studenţi. Şi-i rog mai cu seamă pe nehotărâţi să iasă la vot, e important. E, poate, cel mai greu vot de după decembrie 1989. Rezultatul lui ne poate lăsa să ne vedem liniştiţi de viaţă sau ne poate împinge în izolare şi privaţiuni. Între un olimpic şi un şef de galerie, alegeţi-l pe olimpic.
Uniunea Studenților din România (USR), pe Facebook, la 20 mai:
🙌🏻 Victoria unui candidat pro-european în alegerile prezidențiale din România reprezintă mai mult decât un succes politic – este o declarație a generației noastre, un pas spre viitorul pe care ni-l dorim cu toții: o Românie puternică, ancorată în valorile și principiile Uniunii Europene.
💡Misiunea nu este doar a liderilor politici. Scaunele goale la masa Uniunii Europene nu ne pot reprezenta interesele, nu pot vorbi despre nevoile și visele noastre, nu pot lupta pentru noi. De aceea, este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să fim acolo, informați, implicați și activi în comunitatea europeană.
🔜 Dacă ne pasă de viitorul nostru european, atunci trebuie să facem primul pas. Te invităm să fii alături de noi la Congresul Studenților din România, ce va avea loc în acest weekend. Acolo, vocile noastre nu vor fi lăsate să cadă în tăcere. Invitații și sesiunile pregătite pot fi regăsite pe pagina @congresul.studentilor .
Înscrie-te azi! 23-24 mai – Opera Națională din București
Radu Paraschivescu, pe Facebook, la 24 iunie:
Creşterea TVA-lui la cărţi va determina creşterea procentului de analfabeţi funcţional. Logic, simplu, fără melodrame şi metafore. Dacă 43% nu era suficient, noul TVA ne va cimenta poziţia dezonorantă în clasamentul achiziţiei de carte, al lecturii şi al analfabetismului funcţional. Asta vreţi, domnilor guvernanţi?
Uniunea Studenților din România (USR), pe Facebook, acum 4 zile:
Studenții nu mai tac. Studenții ies în stradă.
Peste o mie de studenți din marile centre universitare au protestat astăzi împotriva intenției Guvernului de a tăia bursele. Este o lovitură dată celor mai vulnerabili tineri din România.
Aceste burse nu sunt un moft — sunt esențiale pentru supraviețuirea multora dintre noi. Reducerea lor înseamnă abandon școlar, inegalitate și dispreț față de educație.
Nu e un protest izolat. Este începutul unei mișcări naționale.
➡️ Dacă ești student, ieși în stradă!
➡️ Dacă îți pasă de viitorul educației, alătură-te!
➡️ Dacă vrei o Românie în care munca și performanța sunt răsplătite, fă-ți vocea auzită!
Lupta continuă. Studenții se mobilizează.
Revenim în curând cu programul noilor proteste din țară.
Uniunea Studenților din România (USR), pe Facebook, cu câteva ore în urmă:
📢 Luați mâna de pe burse! 📢
🔙 Am fost mulți și am strigat pentru drepturile noastre. Calea Victoriei a răsunat de vocile elevilor și studenților, uniți împotriva tăierii drastice a burselor.
🪧 De la Universitate și până la Guvern, suntem siguri că mesajul a ajuns acolo unde trebuie. Nu încetăm să luptăm pentru drepturile noastre și vom ieși în stradă de câte ori este nevoie pentru a le apăra.
Mulțumim că ați umplut strada de unitate, demnitate și putere! ✊🏻
#Protest #NuVaAtingetideBurse #BurseleNoastre
La rubrica fapt divers, Radu Paraschivescu scrie cu diacritice turcești, cu sedilă în loc de virgulă, iar Uniunea Studenților din România are inițialele identice cu ale Uniunii Salvați România și o siglă suspect de asemănătoare cu sigla acestei formațiuni.
Am ca o bănuială că bananele, blugii și excursiile luxoase se vor împuțina.
Mno, şi mvai, cum se leagă oamenii ăştia meschini de astfel de chestii nesemnificative (gen “poziţia dezonorantă în clasamentul achiziţiei de carte, al lecturii şi al analfabetismului funcţional” şi micşorarea burselor “esențiale pentru supraviețuirea multor” elevi şi studenţi), când cu adevărat importantă, dragi tovarăşi şi pretini 😛 , e susţinerea fraţilor noştri ucraineni, care apără şi tărişoara noastră de iminenta invazie a nemernicilor ruşi putinişti, gata-gata să dea buzna şi pe plaiurile noastre mioritice, să ne ia ei, vorba aia, boii de la bicicletă, adicătelea boii ăia care ne trag acum, cu sărăcitor succes, bicicleta către Europa progresistă!
Slava Ucraina, slava LGBT, pentru ei murim de foame, dacă trebuie, cu curcubeu pe frunte (premiat la Cannes, neamule)!
Pentru cineva, undeva, într-un birou unde cafeaua e caldă și aerul condiționat nu lipsește niciodată, mărirea TVA-ului pare un simplu joc de calcule un procent aici, o corecție dincolo, un plus la buget care dă bine în tabelele Excel și în discursurile de la Bruxelles. Dar jos, în realitate, acolo unde copilul învață să nu ceară cărți pentru că au devenit prea scumpe, acolo unde o familie își anulează vacanța fiindcă pensiunea preferată se închide, acolo unde o firmă de cartier încuie pentru ultima oară ușa pentru că nu mai poate ține pasul cu „rigurozitatea fiscală”, acolo nu mai e vorba de procente e vorba de umilință. De disprețul cu care se tratează munca cinstită, educația, cultura, inițiativa mică. De cinismul cu care ni se spune că „nu avem alternativă”, în timp ce aceleași fețe plimbă aceleași decizii, mereu împotriva acelorași oameni. Ce ironie amară să salvezi statul punând în genunchi exact pe cei care îl susțin, zi de zi, tăcuți, corecți, obosiți.
@Slava
Corect! Dacă am tăia ajutoarele pentru Ucraina și Moldova și banii pentru înarmare, ar dispărea deficitul bugetar. Uite deficitul, nu e deficitul! Dar deficitul e, ca să nu fie Rusia, gen.
@Câmpeanca
Tu ce ai face diferit în locul guvernanților pentru a rezolva problema deficitului bugetar?
Sunt pentru reducerea deficitului bugetar fără tăieri și fără creșteri de taxe. Aș face ca economia să funcționeze mai bine, oferind stimulente și valorificând la maximum resursele pe care le avem, astfel încât veniturile să crească natural. Aș organiza cursuri de recalificare pentru bugetari și reconversie profesională către sectorul privat, precum și programe active care să încurajeze angajarea și să reducă munca la negru. Aș combate evaziunea fiscală prin monitorizare riguroasă, astfel încât fiecare contribuabil să fie verificat, iar ANAF să dispună de instrumente moderne, precum Big Data Analytics. Contribuabilii onești ar trebui să beneficieze de un stimulent. Aș oferi sprijin firmelor care angajează și școlarizează tineri la locul de muncă. De asemenea, aș folosi fondurile europene pentru investiții în infrastructură, educație, cultură, industrie și agricultură.
Aș reduce numărul parlamentarilor, secretarilor și consilierilor, aș elimina pensiile speciale și aș introduce o grilă de salarizare echitabilă pentru sistemul public: maximum 5.000 de euro salariu pentru președinte, 4.000 de euro pentru prim-ministru, 3.000 de euro pentru un ministru și sub 2.000 de euro pentru orice alt angajat al statului.
De ce ai elimina pensiile speciale?
Am rezonat la „diacritice turcești”. Pentru numele lui Dumnezeu (și fără a-l lua în deșert), cum fac atâția „telectuali”, atâtea „gazete” (și flașnete, trompete) sau chiar edituri mari încât, în 2025, să nu poată utiliza diacritice corecte? Nu am de gând să încerc să instalez (adică să configurez) ceva gen „Romanian (Legacy)” sau ce naiba or face ăștia (și-așa am de comutat între „German”, „Romanian (Standard)” și „US English International (with AltGr dead keys)”, iar în Linux mai există și ciudățenia numită „German Romanian (Germany)” care adaugă â pe a, ș pe s, â pe t, î pe i, ă pe ä). Tastatura românească standard are diacritice corecte (probabil că și cea „programmer” e la fel).
Uniți, salvăm, banana o frecăm.
Problema deficitului bugetar este insolubilă. Pardon, e nerezolvabilă.
Pensiile speciale nu se pot „normaliza” câtă vreme există această La Cupola numită CCR.
După cum unii știu, problema nu e ponderea angajaților din sectorul public față de totalul angajaților sau față de populație. Problema este ponderea în PIB a costurilor „publice”: costurile cu salariile, sporurile, primele, indemnizațiile acestora, ca și existența pensionărilor la vârste fragede cu pensii astronomice, existența instituțiilor duplicat, existența unor agenții și regii în care la vârf nimeni nu face nimic dar e plătit cu zeci de mii de euro pe lună, și ar mai fi, negreșit, și eficiența redusă a anumitor funcționari care taie frunză la câini. Așadar, nu avem neapărat „prea mulți” angajați „la Stat”, însă: (1) unii sunt prea scumpi; (2) alții sunt inutili; (3) per total sunt ineficienți.
Apropo, citeam ceva cum că salariile personalului medical consumă mai mult de jumătate din bugetul CNAS. Și da, salariile multor medici sunt nerușinate. Dar nu pricep cum se întâmplă că e o problemă cu asigurarea gărzilor căci, se zice, sunt foarte prost plătite, gen ai 10-15k salariu (brut), dar numai (gen) 500 de lei din gărzi. Păi, frate, Codul Muncii spune altceva cu privire la orele suplimentare! Cât de bananieră poate fi România?
Pe de altă parte, tâmpeniile gen „sporul de mediu nociv” (nocivitate care nu există sau care nu este mai mare decât cea existentă pentru orice trăitor în secolul 21) ar fi trebuit rezolvate prin includerea lor în salariul de bază. Ies acum dobitocii în stradă că vai, în ce mediu nociv lucrează. Asta mi-aduce aminte de cele 47 de regimuri speciale de pensii care existau acum câțiva ani în Franța (nu știu câte mai sunt acum), inclusiv un „spor de locomotivă cu aburi” pe care-l primeau toți mecanicii de locomotivă! Dacă la scoaterea din funcțiune a locomotivelor cu aburi sindicatele ar fi cerut introducerea sporului în salariul de bază în loc să ceară păstrarea lui, nu s-ar fi ajuns aici. Românii sunt la fel de idioți.
Studenții? Întotdeauna am detestat „mișcările studențești”. Nu-s mai breze decât tâmpenia aia din mai 1968 din Franța pe care n-am înțeles-o niciodată, oricât am citit despre ea. Toate gratuitățile pe care le au studenții români (transport), inclusiv cele „europene” (pă ce chestie să te plimbi ieftin prin Europa dacă nu ai depășit 26 de ani?) sunt excesive. Să zică mersi că studiile superioare sunt în genere moka. Americanii își vând o mână, un picior, un ochi și un rinichi ca să poată urma o facultate.
5% din PIB pentru înarmare, plus altele conexe, în timp ce avem găuri mari la educație, cultură, sănătate. Nu toți ne permitem luxul Spaniei, care e în celălalt capăt al Europei. În plus, Sánchez (Pedro, nu Lauren), deși mi-e profund antipatic, are coaie, de pildă în chestiunea Fâșiei Gaza. La noi, Nicușor îl ia pe Bercovici (medicul lui Bibi) consilier onorific. Că așa lingem noi cururi. Totuși, Rusia a anunțat că-și scade cheltuielile militare. De la 32% din PIB.
Oricum, e ca în bancul ăla cu felinarul. Căutăm cheia sub felinar, unde e lumină, nu unde am pierdut-o de fapt. Cam așa și cu Guvernul României.
Căldură mare, monșer.
Dar hai să dau eu un răspuns: pentru că eu nu pot ieși la pensie la 45 de ani, eventual cu o pensie mai mare decât salariul, și cu „indemnizație de scoatere la vatră” cât o mașină electrică. Măcar de-aia dacă nu din încercarea de a face lucrurile juste.
Valoarea unei pensii speciale nu depinde de contribuțiile plătite de salariat pe parcursul activității, așa cum se întâmplă în cazul pensiilor obișnuite. Aceste pensii nu sunt bazate pe principiul contributivității. Nu văd rostul acestor privilegii.
Stați un pic: pensii publice non-contributive mai există pe planetă. Pensia unui președinte, de pildă. Dar aceste pensii trebuie să fie excepționale și nu un fenomen de masă. Le-am putea numi rente viagere. Un erou (whatever that means), de pildă, ar putea fi răsplătit în acest fel.
Apoi, dacă lucrul în mină poate justifica pensionarea la 45 de ani, lucrul în sistemul judiciar și de ordine publică garantat NU. Sau, cum era în Franța, mecanicii de locomotivă se pensionau la 50-51 de ani până prin 2019, deși lucrau pe TGV-uri, nu pe locomotive Pacific.
Pensionarea anticipată e tot o formă de pensie specială, pentru că perioada de contribuție este redusă, deci nu se bazează pe calculul standard de „puncte”.
Domne, pensia e pensie, renta viageră e renta viageră, iar veteranul de război, eroul, președintele, sportivii, olimpicii, medicii cu contribuții extraordinare, oamenii de știință, orice om care are o contribuție wow… să primească un stimulent financiar! Pensia o iei pentru că ai muncit și ai cotizat e dreptul tău. Renta viageră o iei pentru că ai oferit ceva de valoare. Recunoașterea valorii excepționale nu este un privilegiu.
REAFIRM faptul că pensiile speciale ar trebui să se numească „rente viagere speciale/excepționale” tocmai pentru că „răsplătesc” în mod nejustificat apartenența la un grup socio-profesional. E o aberație, dar asta este. Un președinte „a oferit ceva de valoare”. Dar iată că la fel se consideră și în privința milițienilor, procurorilor, judecătorilor…
Domne, nu mai reafirma nimic. Taci. Pensiile speciale trebuie desființate. Recunoașterea valorii excepționale și oferirea unui stimulent financiar.
Aldus, te rog corectează în loc de un stimulent, unui stimulent. Am greșit că m-am enervat.
Nu neapărat. În toată lumea, președintele, pentru ăia 4-5 ani, are o pensie specială. Toți cei care se pensionează sub vârsta standard de pensionare aparțin unor regimuri speciale de pensie, deci beneficiază de pensii speciale. Să fim, dracului, realiști. Dar cu justă măsură.
Recomand Supradyn Relax.
@Câmpeanca: sunt curios cum ai face toate poveștile alea.
Oferitul de stimulente și valorificarea (a orice peste ce se întâmplă acum) înseamnă cheltuieli pentru un interval de timp.
Cursurile și „programele active” (orice ar însemna asta) înseamnă, din nou, cheltuieli.
Combaterea evaziunii fiscale prin monitorizare – presupunând că mai mult decât e acum, deci cu resurse mai multe – u guessed it folks, bani mai mulți.
Sprijinul pentru contribuabilii onești însemană… bani.
Fondurile europene urmăresc niște programe din Europa, nu se dau oricând, pentru orice. Plus că vin cu niște condiții. Accesarea lor presupune oameni calificați pe care nu-i prea avem.
Probabil că majoritatea angajaților statului au salarii sub 2 mii de euro. E exact gândirea proastă de acum, tăiem de la toată lumea. Instituțiile statului trebuie reformate pentru a deveni eficiente, fiecare după posibilități, dar eficient nu înseamnă neapărat ieftin. Poate pe alocuri se pot reduce cheltuielile, dar poate per ansamblu vor crește, cel puțin pentru o perioadă în care ajung unde e nevoie. Cât despre salarii, poți avea pretenția ca oamenii care implementează sute de milioane de euro din fonduri europene să câștige 2 mii de euro brut, dar n-o să ai angajați – într-o firmă de consultanță ar câștiga 3-4 mii ușor. Faptul că statul ar rămâne fără angajați (cât de cât capabili) nu e un lucru bun, iar asta se va întâmpla dacă dai bani de chelner unui inginer.
Deci ai reduce deficitul bugetar prin cheltuieli suplimentare, eșalonate pe câțiva ani – că măsurile propuse de tine ar dura câțiva ani pentru a fi puse în aplicare.
Ca să fie corect și să nu aduc numai critici, vin și eu cu posibile măsuri, dar pentru viitor.
Simplificarea sistemului licitațiilor și eliminarea paranoiei că toată lumea vrea să fure ceva. Mai bine „o furat dar o și făcut” decât să nu fi făcut nimeni nimic.
Investiții în educație – nu se poate face o infuzie mare de fonduri, poate ar fi bun un program pe termen lung.
Descentralizarea pe cât posibil și retragerea influenței politice – adică lăsate regiunile să se dezvolte organic. Vestul și centrul țării primesc multe influențe și finanțări din străinătate, ar trebui lăsați să se gospodărească singuri.
Reducerea pe cât posibil a birocrației și a grilelor salariale.
Eficientizarea transportului și impozitarea suplimentară a mașinilor, proprietăților etc. CReșterea dividendelor și simplificarea legislației fiscale.
Stimularea producției.
Și ce am propus eu costă bani, dar ar trebui făcute pe rând. Din păcate măsurile astea s-ar întinde probabil pe minim 20 de ani.
@dam
Totusi, sa ai 50000 de lei salariu la stat, plus inca nu stiu cate prime, chiar mi se pare prea mult. Sa ai 10000 de euro la BNR (la nici 40 de ani), in conditiile in care singura grija a lor e sa tina inflatia sub control (si ghici cine are cea mai mare inflatie din UE), plus “cheltuieli de protocol” de peste 17 mil de lei – asta pe jumatate de an – iarasi, mult prea mult. Sunt destule posibilitati de “a taia” bani, trebuie doar sa se vrea!.
Pensiile speciale la magistrati, iarasi mi se pare o nesimtire. Nu pensia in sine, cat faptul ca poti sa iesi la pensie la 48 de ani, de ex (vezi Danilet). Pensiile speciale la “militari” – adica la servicii secrete – iarasi sunt niste mizerii. Nu stiu cum se face ca, indiferent de situatia financiara a tarii, mereu la SRI le creste bugetul. N-am vazut nici un protest in directia asta, in schimb, pe toti ii “deranjeaza” pensiile speciale ale parlamentarilor. Nu zic, ca si printre ei e plin de loaze, dar grosul sigur nu e acolo.
@Campeanca
Cum zicea si dam, mai multe povesti decat realitate.
“Pensia speciala” are rostul ei. Si e firesc sa existe, pentru diferitele situatii, unele mentionate de Ludditus. La judecatori si magistrati, e firesc sa fie salariile mari. Iar prin natura jobului, consider ca e firesc sa aiba si o pensie speciala. Acum, cat de speciala, si de la ce varsta, asta este intr-adevar o discutie.
Insa cea mai mare mizerie mi se pare la serviciile secrete. Care-s asimilate “militariei”. Acolo este jaful cel mai mare. Si sa nu-mi spuneti ca va simtiti in siguranta ca va protejeaza SRI, SIE, STS si ceilalti…
În România, aproape jumătate din cheltuielile bugetare sunt direcționate către pensii, alocații și ajutoare sociale, iar un sfert din buget este alocat salariilor din sectorul public. În acest sector public lucrează aproximativ 1.300.000 de persoane. Dintre acestea, în jur de 400.000 activează în administrația publică centrală în ministere și agenții guvernamentale iar alte 400.000 în administrația publică locală, adică în primării, consilii județene și instituții subordonate. Cu siguranță, din cei aproape 800.000 de angajați din administrație, cel puțin 300.000 poate chiar mai mulți ar putea fi orientați către reconversie profesională: fie prin angajare în mediul privat, fie prin lansarea unor afaceri proprii. Pentru a încuraja această tranziție, aș propune stimulente clare: reduceri de impozit pentru toți cei care își deschid SRL-uri și angajează cel puțin doi tineri sau persoane peste 45 de ani. Astfel, s-ar susține crearea de noi locuri de muncă, integrarea unor categorii vulnerabile și dezvoltarea economiei reale. În paralel, este absolut necesară o eficientizare reală a ANAF și o responsabilizare fermă, pentru a asigura o colectare corectă și completă a TVA-ului, inclusiv prin extinderea mecanismului de taxare inversă. În plus, stimulente precum reduceri de impozite pentru firmele care respectă termenele de plată sau bonificații pentru plata anticipată pot încuraja conformarea fiscală voluntară. Creșterea taxelor nu este niciodată o soluție sustenabilă. Pe de o parte, reduce consumul; pe de altă parte, încurajează evaziunea fiscală. Statul nu trebuie să fie lacom, ci inteligent și eficient. Impozitarea exagerată iarasi nu este o soluție. Nu aduce venituri sustenabile, ci diminuează consumul, alungă investițiile și alimentează evaziunea fiscală. Statul nu trebuie să caute bani acolo unde deja nu mai sunt, ci să creeze condiții pentru ca economia să genereze mai mult. Nu prin presiune, ci prin încredere, predictibilitate și eficiență.
@Liviu: foarte bine, să fie tăiate cheltuielile exagerate, dar asta nu înseamnă că gata, nu mai avem deficit. Pensiile speciale sunt un subiect delicat care se va rezolva în timp, că pe moment nici un om influent care beneficiază de așa ceva nu va renunța de bună voie. Iar influența îl ajută să-i constrângă pe cei ce l-ar putea obliga să renunțe. Dar din nou, care e ponderea? ce procent din deficit ar rezolva asta? că altfel e ca atunci când ți se zice că ești sărac doar pentru că bei cafea în oraș.
@Câmpeanca: orice scutire sau stimulent înseamnă subvenție, deci cost. Deschiderea de SRL la plesneală nu ajută pe termen mediu sau lung, trebuie stimulată producția sau serviciile. Eu azi nu-mi permit să angajez pe nimeni, dar cu destule scutiri poate aș angaja. Iar când vine următorul guvern și le taie, pentru că sunt cheltuieli ale statului, am dat afară.
Cat despre angajații la stat în general, văd că faci un ghiveci, bugetarii și companiile de stat nu au același statut. Statul nu e nici lacom și nici SRL să aducă „venituri sustenabile”, ci trebuie doar să ia banii dintr-o parte și să-i arunce în altă parte. Statul nu va fi niciodată inteligent, pentru că oamenii inteligenți nu lucrează la stat, ci încearcă să fenteze sistemul.
Pe lângă asta, ți se pare că taxarea îi afectează pe ăia cinstiți, iar tăierile de la angajații statului ți se pare corecte pentru că…ăia nu sunt cinstiți. Medicii nu sunt cinstiți, polițiștii nu sunt cinstiți, Vasile care răspunde de branșamentul tău de apă de la bloc nu e nici el cinstit. Ia gândește-te cum sună asta pentru milionul ăla de oameni și ce vor vota data viitoare – apoi o dăm că nu votează poporu’ cum trebuie.
@Ludditus
Problema deficitului bugetar este solvabilă, dar insolubilă în apa și pământul din care sunt constituiți actualii politicieni.
Ce? Aveau și reduceri prin Europa la sub 26 de ani?
Pensiile speciale compensează niște sacrificii și dezavantaje reale. Nu-s de acord să se scoată.
@Câmpeanca
Pensiile speciale compensează niște sacrificii și dezavantaje reale. Nu-s de acord să se scoată.
@dam167
Bagă măsurile la articolul următor, care-i fix despre deficit. 😉
Altfel, de acord cu investițiile în educație, dar poate asta nu atinge decât o dimensiune a educației? Poate ar trebui și s-o regândim pe principii mai sănătoase, în loc s-o facem ferfeniță de la o guvernare la alta?
Nu știu cu descentralizerea. Sună a oraș de 15 minute.
De acord cu reducerea birocrației.
Nu-s de acord cu impozitarea proprietăților, care și așa sunt impozitate și pentru care statul nu face nimic. Am plătit un impozit când am vândut imobilul, de ce să plătească și noul lui proprietar impozit pe viață? Ok, plătește. De ce să-l mărim?
Pentru că riscăm să ajungem în situația în care nu mai suntem posesori pe propriile noastre bunuri. Ori asta nu-i în regulă. Nu vă atingeți de proprietatea privată.
De acord cu stimularea producției. Plusez cu stimularea cercetării și a investițiilor (în locul măsurilor sociale).
@Liviu Ursulescu
De acord cu salariile nesimțite, dar cred că sunt mici raportat la PIB. Altfel spus, nu rezolvi economia tăind sporurile de la BNR sau micșorând protocolul demnitarilor. Nu că n-ar fi bine să-l micșorezi, dar soluția trebuie să fie mai amplă și mai profundă, că asta nu rezolvă nimic.
De acord cu reducerea bugetului SRI, despre care am auzit că-i cel mai nesimțit din Europa!
@Câmpeanca
De acord cu colectarea TVA-ului, care se face prost. Și, în general, cu tot ce zici mai departe despre taxe și TVA. Surprinzător de bun comentariul tău aici.