Vrem o țară ca afară

Presupun că dacă veți face un sondaj în rândul tinerilor, mai ales al celor școliți, veți constata că mulți dintre ei abia așteaptă să-și termenile studiile pentru a pleca în străinătate (iar unii pleacă încă din timpul facultății, cu bursă). Și mai mulți vor spune că vor o țară ca afară. Poate chiar majoritatea.

Și aici ajungem la un mic paradox. Pentru că România nu e construită de Ștefan cel Mare sau de Burebista, ci de noi, cei care o locuim în prezent. Adică, tocmai de acea mjoritate răsărită, școlită, luminoasă, cu vederi largi, ruptă de „superstițiile” trecutului și ancorată în prezentul luminos și occidental, care declară că vrea o țară ca afară. Păi dacă o vrea, de ce nu o face? Că în mâinile ei stă țara.

Dumunică va fi zi de vot. O direcție pe care se poate urmări modelarea țării întru mai bine este să votăm. Iar pentru cei care vor să boicoteze sistemul de votare, probabil cea mai bună soluție implică tot prezența la urne, plus ștampilarea simultană a 3-4 opțiuni de pe același buletin, fapt care va face ca buletinul să fie descalificat de la numărătoare (anulat). În caz contrar, adică dacă nu mergeți, ștampila voastră se va putea regăsi pusă pe un partid sau pe altul, fără voia și cunoștința voastră, evident în mod ilegal, contribuind astfel la susținerea sistemului.

Din perspectiva mea, a vota cu un partid care se va dovedi nefast pentru România reprezintă o atitudine mai sănătoasă (per ansamblu și pe termen lung) decât a nu vota cu nimeni pe motiv că n-ai de unde alege. Pentru că manipularea se bazează nu doar pe prostia maselor, ci mai ales pe letargia și indiferența lor.

15 Replies to “Vrem o țară ca afară”

  1. Cred că am ajuns in spam, deci repet. Voi vota doar independenți. Poate învață partidele să nu mai pună șefii în fruntea listelor.

  2. Voi vota oameni care au stiut sa iasa in evidenta ca au facut ceva. Uite Domne omul a facut un parc, un pasaj rutier, o scoala, o piata, a schimbat conductele, a renovat un spital, Domne vad cu ochii mei ca cineva a facut ceva. Nu votez mutulicii. Votez oameni care s-au evidentiat in Parlamentul European, Domne macar un discurs o initiativa ceva.

  3. Nici nu ma gandesc sa nu merg la vot. Merg la vot cu tot neamul. Asa suntem noi, o familie de votanti.

  4. Din ce înțeleg, voturile către cei care nu treg pragul se redistribuie.

    In other news, Cărturești oferă câte o carte gratis celor care votează pe 9 iunie. Din câte înțeleg, e ca la alegeri: poți alege dintre opțiunile pe care ți le pun ei la dispoziție (retururi). Dar chiar și așa.

  5. Cum ar fi sa-ti ofere cartea X, daca votezi cu PSD, cartea Y daca votezi USR, etc… :))

  6. Hai ca esti amuzant…. Atunci campania electorala ce mai e? Poate ai vrut sa spui ca e o incercare de violare a confidentialitatii votului.

  7. Și campania electorală e tot încercare de influențare a votului. Dar transparentă, asumată ca atare și desfășurată într-un cadru adecvat. Cred că o librărie s-ar discredita masiv dacă s-ar preta la așa ceva. Plus că oferta a fost valabilă doar în ziua votului, zi în care nu mai e voie să faci campanie, așa că nu știu nici cât de legală ar fi fost.

  8. Pai nu e, era o gluma.
    Dar, de dragul discutiei, era amuzant daca s-ar fi dat Dostoievski (sau Tolstoi) daca ai votat cu PSD 🙂

  9. Dacă am vrea o țară ca afară, am face-o, doar că nu știm încă ce vrem. Am vrea chestii pe care le au ăia, dar nu vrem de fapt să fim ca ei, iar dacă s-ar face niște studii serioase probabil că s-ar vedea asta.

    Am lăsat un comentariu pe un alt blog dar n-a apărut la postare, unde era vorba de faptul că totul e dat de politic – ceea ce fals. Nu clasa politică face autostrăzi sau spitale, iar politicienii și cei din administrațiile locale sunt niște oameni angajați pentru ceva. Indiferent din care partid ajung acolo, ei au aceeași fișă a postului, doar viziuni diferite – pentru asta sunt aleși. Nu e unul bun și altul rău, iar dacă e votat ăla rău nu se mai face nimic.

    Corupția și infracțiunile nu sunt treaba cetățeanului și e foarte dubios să spui că anulezi intenționat un vot ca alții să nu poată comite contravenții – adică alegi să nu respecți o legislație din convingerea că n-o vor respecta nici alții.

    Ca o părere personală, ne îndreptăm spre individualism, de asta nu ne interesează cum și de cine suntem conduși. Practic societatea începe să fie împotriva tuturor formelor de guvernare care, se pare, nu satisfac cerințele societății.

    În rest, percepția mea e că majoritatea nu înțelege realitatea din jurul lor. Se uită în jur și nu știu cine și ce ar trebui să facă, de asta prind manipulările ieftine – ba că au crescut taxele și partidul nu știu care e de vină, ba că primarul a furat (deși nu știe nimeni ce și cum). Încă o dăm cu studiile de fezabilitate, atâta pricepem noi.

  10. Clasa politică e 0,00005% din totalul polulației și provine tot din rândul societății românești, așa că da, avem țara pe care ne-o construim singuri.

    A te asigura că votul îți este anulat nu-i infracțiune și nici încălcare a legii. Algoritmul votului e următorul: pui ștampila pe un partid și se adună un vot la acel partid, pui ștampila aiurea și se anulează votul sau nu pui ștampila pe niciun partid pentru că nu te prezinți. Ultimele două cazuri au același efect asupra rezultatului votării, cu diferența că ultimul este vulnerabil la ilegalități din partea celor din comisie, care pot ștampila un buletin nou în numele tău, ca și cum ai fi fost tu la vot, pe când cazul al doilea nu mai permite așa ceva. Rezultatul unei ștampile puse neconform este anularea votului (nimic grav, imoral, greșit). Rezultatul unei ștampile puse de ei în numele tău este influențarea votului (cazul cel mai grav și imoral). Așa că nu poți spune că previi o ilegalitate comițând tu una; cele două (ștampila pusă de tine aiurea și ștampila pusă de ei corect în numele tău) sunt pe paliere net diferite. Una este o eroare procedurală (a ta), alta este o infracțiune gravă (a lor).

  11. Ar fi cazul & timpul să facem un pas în față și să realizăm că votul la fiecare ciclu electoral este minimul de igienă civică, dar nu este deloc suficient.

    Pînă ajungem la momentul votului, partidele își construiesc intern liste de candidați. Decid cine merită să fie pus pe acele liste. Votează intern (sau nu votează, ci impun cu forța).

    Un om cu ceva spirit civic și care-și dorește să se implice în treburile cetății ar trebui deci să realizeze că el trebuie să fie parte și din viața internă a unui partid. Ca să pună umărul la ecosistemul intern al partidului, să participe la mișcările interne, să contribuie să fie limpezi apele. Astfel încît ca la momentul alegerilor unde participă publicul, să fie totul limpede.

    Dacă stăm numa’ în fund și ne așteptăm ca universul să ne pună pe tavă candidați faini … suntem niște visători 🙂

  12. Sigur, ideea ar fi bună. Dar nu poți pretinde ca toți oamenii să devină politicieni (ce propui tu practic), pentru că nu toți au chemarea asta (și nu poți să faci ceva doar dintr-o datorie civică, dacă nu corespunde cu fibra ta interioară). Iar cei care simt asta și vor să se bage în politică intră în malaxorul sistemului și ies de acolo schimbați sau scuipați pe margine.

    Probabil soluția ar fi ca toți aceștia să formeze un partid nou, că dacă intri într-unul existent, nu îl schimbi, te schimbă el pe tine. Iar la partide noi, până acum am avut USR și AUR.

    În celelalte țări din Europa tendința e să se coaguleze tot mai multe partide naționaliste, cum e AUR la noi. Tendința asta a început cu vreo 10+ ani în urmă și încă nu și-a atins apogeul. Ar trebui să combatem și curentul ăsta? Sau ar trebui să-l susținem?

    Discursul la nivel de societate s-a radicalizat. Au dispărut nuanțele. Iar asta se reflectă și pe scena politică. Așa că nu cred că mai există posibilitatea unor soluții teoretice detașate și imparțiale, în care „hai să facem un partid nou, să curățăm scena politică și să administrăm țara”, ca și cum am candida la primăria unui oraș și nu ne-ar interesa direcțiile și politica de la centru sau din regiune, sau ca și cum am fi UDMR și singura noastră grijă ar fi să susținem maghiarii. E mai complicat acum.

  13. Tot aud că s-au înrăit și radicalizat oamenii, de minim 15 ani încoace. Nu mi se pare. Societatea e ca roata de bicicletă, poate nu este perfect uniformă și rotundă în mișcare, dar cumva se mișcă ciclic. Spre exemplu la apropierea alegerilor se precipită lucrurile, clar se pierd nuanțe, iar mesajele electorale & propaganda fac ca totul să fie reprezentat prin tușe groase. Dar apoi între cicluri își mai revin oamenii.

    Notează că eu n-am pretins să facă omul politică, de-aia Mare și Complicată. Dar la nivel local, de sat/oraș, implicarea este mai lesnicioasă, actorii sunt mai puțini, jocurile de putere se văd ceva mai clar.

    Uite, partidele au sute de mii de membri, da? Asta înseamnă că la nivel de oraș sau comună, au zeci/sute. Bun, din ăștia cîți participă la viața partidului? Vasta majoritate se prezintă odată la 1-2 ani la vreo adunare generală și atîta. Ei bine, apoi încep să se apropie alegerile, și se pune problema care membri de partid să fie propuși pe lista de consilieri locali. Membrul de rînd se uită ca mîța la poarta nouă, habar n-are cine-s oamenii ăia și ce le poate pielea. În schimb, dacă ar fi un pic mai prezent în cei 4 ani dintre ciclurile electorale, poate ar vedea că pe lisele de consilieri locali își doresc să ajungă niște pișcotari, hoți, parveniți etc etc.

    Să zicem că omul nu dorește să se implice în politică, nu e membru de partid și nu vrea să devină. Bun, dar există organizații civice, ong-uri de monitorizare a civică, poate defalcat pe diverse subiecte (urbanism, mediu etc). În timp omul ajunge, urmărind subiectele astea, să aibă o idee mai din „spatele cortinei” despre cine-s actorii implicați în politica locală. Mai schimbă o vorbă cu unul, cu altul, și uite-așa crește știința tuturor.

    Pe scurt, eu nu pot să indic o singură cale de urmat, sunt multiple. Însă *pot* să spun fără greș că a sta ca oaia-n țarc și a participa *doar* la alegeri la încheierea unui ciclu electoral este … ridicol de puțin.

  14. Bun, ai dreptate: e mai bine să acționezi. Ideea articolului meu este să nu dai vina pe alții pentru țara pe care o ai. Adică, să nu stai doar pe margine așteptând să facă altcineva în locul tău și tu să te declari scârbit. Dar eu îi vizam mai ales pe tinerii școliți care se consideră crema intelectualității, fac politică pe bloguri sau Facebook, cred că au descoperit gaura din gogoașă și nu încetează din a scuipa pe tot ce înseamnă „statul ăsta corupt” din care nu-și dau seama că fac involuntar parte. Așadar, dacă ai păreri despre politică, atunci implică-te la modul real sau nu mai comenta.

    Dar ce părere ai despre cei care n-au nicio afinitate cu politica sau spiritul civic, cum ar fi să zicem doi îndrăgostiți care trăiesc în lumea lor și pe care nu-i interesează politica, sau un artist? Poți să-i condamni? Poate pentru ei politica și spiritul civic este ceva foarte urât, de care nu ar vrea să se ocupe nici în ruptul capului, cum este pentru tine o materie de care n-ai avut nevoie și care ți-a displăcut profund. Și, în fond, de ce să facă pictorul politică, mai ales când nu-i place? Că tocmai de aia îl plătește pe politician, ca să facă el politică, iar pictorul să poată face pictură sau ce îl pasionează pe el, nu să facă și pictură și politică, pentru ca la sfârșit tot el să fie tras pe sfoară. Adică, nu cred că poți să le ceri tuturor să se implice la modul ăsta. La fel cum nu le poți cere tuturor să fie aviatori sau matematicieni (sau interesați de și la curent cu domeniile astea).

Leave a Reply