În comentariile de la articolul precedent despre scriitori și non-scriitori, care conține o traducere, Renata Carageani m-a somat să trec articolul original prin Google Translate, spunându-mi că astfel voi avea ocazia să constat că va ieși o traducere care va suna mai bine, mai românește și va fi mai fidelă decât a mea.
Zis și făcut. Rezultatul îl aveți dinjos.
Scrie și nu scrie
De obicei sunt reticent în a face predicții despre tehnologie, dar mă simt destul de încrezător în aceasta: în câteva decenii nu vor fi mulți oameni care să scrie.
Unul dintre cele mai ciudate lucruri pe care le înveți dacă ești scriitor este cât de mulți oameni au probleme cu să scrie. Medicii știu câți oameni au o aluniță de care sunt îngrijorați; oamenii care se pricep la configurarea computerelor știu câți oameni nu sunt; scriitorii știu câți oameni au nevoie de ajutor pentru a scrie.
Motivul pentru care atât de mulți oameni au probleme cu să scrie este că este fundamental dificil. Pentru a scrie bine trebuie să gândești clar, iar a gândi clar este greu.
Și totuși scrisul împrăștie multe locuri de muncă și, cu cât este mai prestigios, cu atât tinde să necesite mai mult scris.
Aceste două forțe puternice opuse, așteptarea omniprezentă de a scrie și dificultatea ireductibilă de a o face, creează o presiune enormă. Acesta este motivul pentru care profesorii eminenți se dovedesc că au recurs adesea la plagiat. Cel mai izbitor lucru pentru mine la aceste cazuri este meschinăria furturilor. Lucrurile pe care le fură sunt, de obicei, cele mai banale obiecte – genul de lucruri pe care oricine era chiar la jumătate decent la scris le putea dovedi fără niciun efort. Ceea ce înseamnă că nu sunt nici pe jumătate cumsecade la scris.
Până de curând nu exista o supapă de evacuare convenabilă pentru presiunea creată de aceste forțe opuse. Ai putea plăti pe cineva să scrie pentru tine, cum ar fi JFK, sau să plagieze, cum ar fi MLK, dar dacă nu puteai să cumperi sau să furi cuvinte, trebuia să le scrii singur. Și, ca rezultat, aproape toți cei care trebuiau să scrie au trebuit să învețe cum.
Nu mai. AI a deschis această lume. Aproape toată presiunea de a scrie s-a risipit. Poți pune AI să o facă pentru tine, atât la școală, cât și la serviciu.
Rezultatul va fi o lume împărțită în scrieri și scris-nots. Vor mai exista oameni care vor putea scrie. Unora dintre noi le place. Dar calea de mijloc dintre cei care se pricep la scris și cei care nu știu deloc să scrie va dispărea. În loc de scriitori buni, scriitori ok și oameni care nu știu să scrie, vor exista doar scriitori buni și oameni care nu știu să scrie.
E atât de rău? Nu este obișnuit ca abilitățile să dispară atunci când tehnologia le depășește? Nu au mai rămas mulți fierari și nu pare să fie o problemă.
Da, e rău. Motivul este ceva ce am menționat mai devreme: a scrie înseamnă a gândi. De fapt, există un fel de gândire care se poate face doar prin scris. Nu poți face acest punct mai bine decât a făcut Leslie Lampport:
„Dacă gândești fără să scrii, crezi doar că gândești.”
Așadar, o lume împărțită în scrieri și nu scrie este mai periculoasă decât pare. Va fi o lume a gândurilor și a celor care nu gândesc. Știu în ce jumătate vreau să fiu și pun pariu că și tu faci.
Această situație nu este fără precedent. În vremurile preindustriale, locurile de muncă ale majorității oamenilor i-au făcut puternici. Acum, dacă vrei să fii puternic, te antrenezi. Deci mai există oameni puternici, dar doar cei care aleg să fie.
La fel va fi și cu scrisul. Vor mai exista oameni deștepți, dar doar cei care aleg să fie.
Singura modificare făcută a fost una cosmetică, la citatul din Leslie Lampport, pe care l-am pus între ghilimele și l-am scris cu caractere italice, la fel cum apare în traducerea mea, dat fiind că și în articolul sursă e formatat diferit. În rest, nu am modificat nici măcar o virguliță.
Evaluările le las pe seama cititorului.
Inteligenta arti(0)ficiala este plagiatoarea absoluta, ideala, atemporala. Furtul de inteligenta s-a practicat din negura vremilor, si se va practica pâna când se va autodizolva.
Eu traduc cu google doar când vreau să mă distrez. Am avut parte de niște traduceri din maghiară în care nu am priceput nimic. Tu demonstrezi clar că trebuie îmbunătățit. Păcat că nu ai încercat și cu AI.
PS. Mie îmi place să scriu de mână. Am un caiețel pe post de jurnal. Nimicuri zilnice și oarece gânduri asociate lor. Am citit că atunci când ești supărat pe cineva e bine să te descarci într-o scrisoare pe care să o rupi. Sigur. Asta inseamnă să știi să scrii cu cursive. Poate merge și pe computer cu emoticoane pentru noile generații. Computer cu imprimantă ca să ai ce rupe, nu? Complicat. E de urmărit.
Da, e groaznic cu google translate. Si amuzant, in acelasi timp, cum zice si albina.
@vax-albina
Nu mi s-a sugerat asta. Ar fi fost ironic să traduc cu IA un text care spune că folosirea Inteligenței Artificiale va avea ca rezultat pierderea inteligenței naturale. 🙂
Ce de genul? 🙂
@Liviu
Textul ăsta are unele chichițe, începând chiar cu titlul. Acel „writes” este un verb substantivizat, dar care nu există în limba engleză și care sugerează că autorul a avut în vedere ceva ușor diferit de „writer” (scriitor literar). Dacă Renata, care zice că a citit și apreciat notele cu explicațiile lui Alex, crede că Google se prinde de ce vrei să zici acolo și îți poate traduce corect…
Interesant ar fi de tradus (cu Google și IA) poezie. Sau texte care conțin expresii figurate, ironice etc, cu sens diferit de cel aparent (dar care îi este totuși foarte clar nativului de limba respectivă).
Google translate e doar un instrument de traducere. Nu stiu cata interpretare poate, iar adaptare si mai putin. Imi aduc aminte pe vremuri, la sfarstitul episoadelor de desene animate, ultimul text era “traducerea si adaptarea au fost realizate de…” La vremea respectiva intuiam oarecum ce e traducerea 🙂
Pe de alta parte, chatGPT e cu totul altceva. Pentru ca modelul si algoritmii din spate sunt cu totul diferiti. Ar fi o lupta inegala din punctul asta de verede, si GT ar pierde cu brio. Presimt ca GT va avea soarta altor unelte de al Google, gen hangouts sau duo.
Adaptarea e cu șurub. Eu aici mi-am permis mai multe, dar la traducerea unei cărți ți se cere să fii cât mai fidel față de original. La titluri de filme în schimb, poți să-ți faci de cap – și astfel avem, de exemplu, „Moonlighting” tradus ca „Maddie și David”. 🙂
Nu știu cât de inegală ar fi lupta dintre ChatGPT și Google Translate, pentru că și Google are platformă de IA. Indiferent de asta, sunt aproape sigur că n-o să-și închidă serviciul de traducere, pentru că e interconectat cu motorul de căutare (adeseori vrei să-ți traducă o pagină web din altă limbă în limba ta). Deci, n-o să ajungă pe lista produselor îngropate de Google.
La traduceri acum se folosește DeepL.
Este destul de inegala. AI-ul de la google e folosit mai mult catre motorul de cautare. Sa-ti rafineze si sa-ti faca rezumate la cautare! Mai nou ai AI si la e-mails. Ironia suprema: eu folosesc AI sa-ti trimit un mail si tu folosesti AI sa-l citesti 😀 Catre traducere nu prea s-a investit mare lucru. ChatGPT are tone de texte si modele pentru antrenament. GT nu cred ca are nici un 10% din resursele alea. E mai mult o chestie de feeling legat de GT, deci e foarte posibil sa ma insel.
Nici nu stiam ca-s asa de multe produse ingropate de google :))
M-am distrat la un moment dat traducând un paragraf dintr-o carte cu Google Translate, Deepl şi ChatGPD.
Dacă e cineva interesat de rezultatul experimentului, îl găseşte aici: https://anaveronica.wordpress.com/2023/05/25/versiuni-ca-sa-scriu-ceva-aici-si-azi/
@Vero
Licornă … 🙂 M-a distreaza maxim denumirea. Bine, nici inoroagă nu e mai putin amuzant 😀
@Liviu Ursulescu
Ar mai fi fost şi varianta “unicornă”/”unicoarnă” 😁
@Vero
Comparând cele două fragmente – al lui Ivănescu și al tău, bag de seamă că traducerea ta e mai dulce, mai poetică, deși Ivănescu e, conform biografiei sale, mai ales poet.
@Renata, în poveste sunt şi câteva poezioare. Jumătatea mea conjugală a zis (despre vreo două pe care le-a citit) că Ivănescu le-a tradus mai frumos.
Pe de altă parte, traducerea lui e una dintre cele în care ziceam că m-am uitat ca să văd ce-a zis acolo unde m-am împotmolit eu şi am găsit oarece trântit la plezneală – dar care sună foarte frumos, jos pălăria!. (Trebuie spus şi că, pe vremea când a făcut el traducerea, nu exista Internetul, prin care am cotrobăit eu în final ca să mă despotmolesc.)
@Liviu
Sunt foarte multe. Pentru că după ce au avut succes (enorm) cu motorul de căutare, cei de la Google au tot încercat diverse idei. Și când nu s-au dovedit la fel de profitabile, le-au scos pe tușă. Nu știu ce va fi cu YouTube, pentru că, din câte înțeleg, nici cu el nu fac mulți bani.
@Vero
Și eu mi-am propus să fac asta la un moment dat. Aș vrea să găsesc și un text mai potrivit pentru așa ceva, că un text banal va fi probabil tradus destul de bine de toate. Încă nu mi-am făcut nici timp să mă familiarizez cu produsele de IA.
O să citesc articolul tău. După care o să-l comentez acolo, nu aici, cum fac restul. 🙂
@Aldus, acum, după ce i-am zis Renatei de poezii, m-am gândit să fac experienţa şi cu o poezie (cu una cu rimă, nu cu versuri albe).
Lui ChatGPT i-am cerut la un moment dat să compună poezii (despre diverşi politicieni 😁). În engleză le face cu rimă, în română fără rimă. Nu mai ştiu dacă le-am pus şi pe ele pe blog sau doar am avut de gând. O să le caut.
Ți-am citit la un moment dat una despre Iohannis, dar nu mai știu unde. Zici că scrisese un șoim al patriei o poezie despre Ceaușescu. 🙂
Exact aşa!
Da’ mi-a scris şi despre Biden, şi despre Putin… I-a lăudat pe amândoi, ca AI-ul imparţial! 😁 Despre Şoşoaca n-a putut să-mi scrie, a zis că nu ştie cine e. 😁
Am găsit traducerea unei poezii (cu rimă) din română în engleză, făcută de ChatGPT şi de Google Translate. Cea făcută de Google e în comentarii.
https://anaveronica.wordpress.com/2023/05/12/14727/
Suzana la unicorn zice că-i este imposibil să compare la ora aia (dar n-a revenit la nicio altă oră), la poezie zice că-i prea obosită pentru a se pronunța pe marginea traducerii… Cred că la orice oră vei publica o comparație între două sau mai multe traduceri, ea o va citi la o oră la care-i va fi imposibil să le evalueze. 🙂
Nu am cu ce argumente să te contrazic. 😊
(Şi dacă postez vreo poezioară sau vreo altă elucubraţie de-a mea evită în majoritatea cazurilor să-şi spună părerea, îmi lasă un comentariu tangenţial. Aş prefera să-mi spună că nu-i place, că scriu prost/prostii, că bat câmpii… Mi s-ar părea o bilă mai puţin neagră.)
Cred că la ea faptul că nu se pronunță ar trebui luat drept „nu știu/mă depășesc analizele literare” decât „am o părere proastă despre ce-ai scris”.
E posibil.
Dar nimeni nu e perfect, iar ea îşi dă silinţa (cred că nu doar în blogosferă) să se poarte frumos cu toată lumea, să nu ofenseze pe nimeni, e chiar şi dispusă să dea o mână de ajutor (material); şi pentru asta o apreciez (poate fiindcă eu nu sunt în stare să fiu “pâinea lui Dumnezeu”), ca şi pentru îndemânarea cu care creează mici obiecte artizanale, şi pentru că descoperă mereu câte ceva interesant asupra căruia atrage atenţia profitând de “miercurea fără cuvinte”…