Citez din nou din Călin-Liviu Georgescu, care-i total altcineva decât Georgescul care candidează la președinția României:
Altă dovadă că psihologia este boierie burgheză este aceea că, statistic vorbind, numărul acelora care merg la terapie ca să nu mai mănânce este semnificativ mai mare decât al acelora care merg la terapie fiindcă n-au ce mânca, deși, tot statistic, numărul acelora care n-au ce mânca și se îndreaptă spre religie este mult mai mare decât al acelora care mănâncă prea mult. Ca om de marketing, văd aici încă o oportunitate de piață. Sunt aici toată săptămâna.
Privită dintr-un anumit unghi, psihologia este o fiță de oameni care și-au rezolvat necesitățile de bază ale vieții (adică nu trăiesc cu grija zilei de mâine) și au timp să fie preocupați de cum le funcționează mintea. Unde preocuparea lor poate să fie benignă (o simplă curiozitate) sau o fixație numa’ bună de cabinetul psihologului. Fapt demonstrat și de observația că o grămadă de psihologi merg la psiholog, o grămadă de psihiatri au probleme la mansardă și așa mai departe.
Adică, un moft. Ceea ce nu înseamnă că ar avea utilitate zero. Dar este pe un total alt palier decât religia. Și rareori îți va rezolva, precum aceasta din urmă, o problemă existențială profundă; de regulă doar îți va cârpi pantalonii sau îți va face o freză nouă, cu care să arăți și să te simți mai bine. Pentru că, spre deosebire de religie, psihologia abia reușește să zgârie epiderma ființei, unde ființa este văzută ca punctul de intersecție a unor factori de mediu, genetici și cognitivi (am citat aproximativ de pe blogul unei psiholoage), adică drept ceva foarte fluid și imprevizibil.
Și atunci, să fie de mirare că într-o epocă în care tot mai mulți oameni și-au pierdut reperele etice și morale fundamentale, și-au împietrit inima și au devenit sclavii depresivi ai diverselor ideologii (după cum afirma Silvano Arieti, în spatele oricărei depresii se află o ideologie), psihologiei i se ridică altar? Ea devenind astfel, fără voia ei, unul dintre vițeii de aur ai modernismului.
Și cu asta ajung la o concluzie care-i posibil să deranjeze, să se pară habotnică sau ultragiantă, dar care este totuși perfect adevărată: singura postură din care psihologia poate funcționa și da roade benefice este aceea de extensie a religiei, a metafizicii sau a unei căi autentice și tradiționale de căutare a lui Dumnezeu. Orice altceva este frecție pe un picior de lemn. Îl puteți lăcui, dar nu-i puteți da viață.
Religia si psihologia au multe in comun dar dupa cum vad eu, intre acestea exista si o diferenta semnificativa. Pe scurt, atat religia cat si psihologia doresc sa ne vindece sufleteste insa religia vrea sa ne inalte sufletele, sa ne faca mai buni, mai frumosi iar psihologia vrea sa ne inteleaga sufletele cu instrumente diferite de cele religioase.
Psihologia nu este deloc un moft. Cum sa fie un moft studiul fiintei noastre spirituale, fiinta din ganduri si emotii care si ea, ca si fiinta noastra materiala, poate fi chinuita, ranita, bolnava?
Ce sumarizare superficiala. Da, concluzia deranjeaza, insa doar pentru ca estefoarte puerila. Daca psihologia e un moft, atunci si medicina e la fel, si nutritia si tot ce tine de “mens sana in corpore sano”. Plus, corelatia initiala e de-a dreptul stupida. Nu mergi la psiholog ca n-ai ce manca, ca nu are cum sa te ajute fizic. Decat daca-ti da el de mancare. Sau, daca vorbim la figurat,oricum nu mergi la psiholog, ca n-ai bani, mergi poate la un curs de calificare, gasesti o slujba si ai ce manca. Nu stiu sa fie afectiuni psihice care sa se manifeste prin lipsa acuta de pofta de mancare. In fine, complet irelevanta asocierea.
Iar restul ideilor, cel putin puerile. De ce e o fitza psihologia? Pentru ca e ceva nou? Pentru ca e “la moda”? Nu contenst ca poate unii merg la psiholog doar ca “da bine”. Dar la fel, sunt si unii care merg la sala si nu obtin nimic. Care studiaza dar nu invata nimic samd. Doar pentru ca acum ne putem permite sa avem grija de sentimente si emotii si putem sa intelegem mai bine de ce ne comportam intr-un fel sau altul, inseamna ca e o fitza?
Pot sa cred in continuare (sau nu) in D-zeu, Allah, Visnu samd, dar asta nu inseamna ca nu vreau sa inteleg de ce ma enervez la anumiti stimuli si nu la altii. De ce repet aceleasi comportamente? Ce fac cand sunt stresat, anxios etc. Asta n-are nici o treaba cu religia.
Nu inteleg de ce lumea bagatelizeaza asa de tare “mersul la psiholog”. Asta in conditiile in care foarte multi dintre noi avem nevoie de asta.
Aldus, îmi pare că tu ești ca vânătorul ăla, din bancul cu vânătorul și ursul… Mă, ție chiar a început să-ți placă!
În fine, nu știu ce hram poartă acest Georgescu de pe FB, dar e genul de prost care, când nu pricepe cum se folosește mașina de spălat, decretează că nu era nevoie de ea pe lume.
@MM
Da, atât religia cât și psihologia vor să ne vindece sufletește, însă pentru psihologia modernă sufletul este ce ziceam în articol. Cât privește întrebarea ta din final, dezideratul de a înțelege și vindeca ființa spirituală, sufletească și lăuntrică a omului este nobil și frumos, dar nu este totuna cu psihologia. Phihologia este doar un răspuns haotic și superficial la acest deziderat.
@Liviu
La care psiholog vrei să mergi? Că există o mulțime de ramuri și perspective, un hățiș de teorii care uneori se bat cap în cap.
@Renata
Ce ziceai în comentariul de la celălalt articol, că Aldus, când nu pricepe ceva, își numește interlocutorul prost? 🙂
@Aldus
Nu vreau sa merg la unul anume. Am mers la mai multi, atat individual, cat si in cuplu. Unele metode m-au ajutat, altele nu. Terapia de culpu ne-a imbunatatit vizibil relatia.
Da, o fi in hatis de teorii, la fel cum si la nutritie este, in medicina este, in sport samd, dar asta nu inseamna ca toate sunt un moft.
Religia, filozofia, psihologia, psihiatria si toate cele lalte nenumarate ramuri vii, reale sau imaginare ale pomului cunostintei binelui si “ra(i)ului”, sunt doar arbrusti si/sau copaci salbatici, nealtoiti, ornamentali, generatori de frunze si flori, lipsiti de roduri, însa necesari, estetici, multicolori de materie prima si oxigen producatori, iar masele manipulate, ignorante, inconstiente, se multumesc cu aceste minime si saraceze “alimente” nestiind ca de doua milenii, (nu doar mirenii) ci oricine crede Cuvântul lui Dumnezeu, poate accesa si gusta ori de câte ori vrea, din Pomul Vietii si al eternitatii.
@Liviu
Deci bun, pentru tine nu-i un moft, ci o rătăcire sau orbecăire pe baza unor hărți care-ți spun lucruri diferite. O încerci pe fiecare și vezi care merge pentru situația dată. Câte teorii care se bat cap în cap cu privire la adunare și scădere crezi că există în matematică? Sau în chimie sau în fizică?
De asemenea, o experiență particulară nu devine automat regulă. Georgescu n-a zis că nimeni nu se duce la psiholog când moare de foame (adică când se află într-o situație critică, când are o criză existențială, când trece printr-o problemă de viață și de moarte pe care nu știe cum s-o rezolve etc). Ci că cei care își caută salvarea în psihologie sunt mult mai puțini decât cei care se îndreaptă spre religie. Faptul că tu ești unul dintre ăia puțini (dacă măcar ești) nu te scoate deloc din grafic și nici nu anulează ce-a zis el.
Esti fantastic… Daca psihologia ar fi matematica, sau chimie/fizica. Atat ai inteles, ca ma duc sa ratacesc, pentru ca … nu mi se potriveste o metodologie? Tu daca urmezi un tratament pentru ceva, si ala functioneaza mai bine decat altul – sau functioneaza la tine mai bine decat la altcineva – inseamna ca orbecaiesti? Pe bune, hai sa nu cadem in derizoriu.
Si daca chiar vrei sa compari psihologia cu matematica (sau fizica/chimia), macar fa-o cu ceva sistemic din acel domeniu. Asta daca vrei sa fii cat de cat adecvat.
Georgescu e exact cum l-a descris Renata (nush daca e si prost). Stii de ce se duc cei care-si cauta “salvarea” catre religie (orice ar insemna salvare aici)? Pentru ca oamenii sunt sa creada orice, sa sustina orice, sa nege orice, doar sa nu faca orice. Pentru ca, in final, psiholologul nu face nimic pentru tine, ci doar iti da niste “instrumente”. Dar religia nu-ti da nimic, doar “izbavirea”.
*oamenii sunt dispusi sa creada … (o corectie mica)
Da, și medicina alopată este o bâjbâială. Ai observat corect. 🙂
Nu poți rezolva probleme care țin de structura intimă a eului prin verbe și acțiuni motrice (a face ceva). Îți moare cineva drag sau te părăsește iubita și întreaga ta viața se prăbușește. Ce să faci? Jogging? Atunci când pământul îți fuge de sub picioare, religia (sau metafizica) îți poate deschide o fereastră către Cer. Psihologia aproape niciodată. În cel mai bun caz, îți va oferi niște cârje cu care să compensezi cât de cât alunecările de teren. Diferența e… ca de la cer la pământ. 🙂
Oprește-te din avântatul ăsta cu capul înainte și reflectează mai adânc la ce-ți scriu aici. Întreabă-te ce vrea să zică cugetarea lui Georgescu, dincolo de sensul ei aparent cu foamea. Asta așa, ca temă de viitor, pe mai mulți ani.
Și da, sunt fantastic. Mersi. 🙂
OMFG… Multă vreme am crezut că Renata exagerează în privința ta. Din păcate, nu e așa. Convingerile tale sunt de-a dreptul proverbiale. Ca-n metafora lui Einstein cu atomul și prejudecățile umane. Tu nu cauți discuție, tu ai certitudini, pe care ți le întărești căutând articolele care să ți le (re)confimfre. Confirmation bias .
Alegi doar cazuri extreme de analiză (cherry picking) – gen moarte sau tot felul de tragedii – și, vezi doamne, ai răspuns la problemă. Dar știi, în același timp, să folosești statistica atunci când îți convine. Vezi exemplul aici de față. Iar exemplele de fracturi de logică pot continua dar mă îndoiesc că dai vreun ban pe ele.
Am să-ți răspund și de data asta, după care am să mă retrag din aceasta discuție.
Cugetarea lui Georgescu mă lasă rece. Nu știu în ce context a fost scrisă, nu știu ce părere are el despre psihologie și nici nu mă interesează. Nu știu ce vrea să spună, pentru că nu are nici un sens.
Tu ai un fetiș deja, cu Dumnezeu, și ai impresia că doar prin recitarea unor cuvinte, sau prin căutarea unor anumite sensuri, gata, te-ai luminat. Ce treabă are moartea unui om cu psihologia? Te duci la psiholog când mori oameni? Nu te duci nici la medic, nici la teatru. Așa puteam scrie despre teatru și religia. Da, când te părăsesc iubita, ai de ce să mergi pentru că aici vorbim de relații interumane. Mai ales dacă se întâmplă după niște ani de parteneriat. Poți să te întrebi de ce te-a părăsit, de ce v-ați răcit, de ce “nu te mai iubește” etc. Sau poți să te uiți la D-zeu, care o să-ți spună ce? Că te așteaptă în viața de apoi? Că trebuie să spui Tatăl Nostru și durerea dispare? Sau îți spune:”Nu-i vina ta, dragul tatii, dă-o draq de proastă!” ? Pe bune acum, să presupunem că îți răspunde D-zeu. Ce draq crezi că o să pricepi? Ce faci cu fereastra către cer? O închizi și te duci să plângi mai departe, pentru că ești rănit.
Dar iarăși am picat în capcană, pentru că am ales exemplul tău mega exagerat ca referință. Dacă te superi din orice, dacă ai probleme de atașament, de anxietate etc , ce căcat îți oferă religia? În afară de iluzia că nu-i vina ta, că oricum D-zeu te iubește și te așteaptă la el acolo sus. Chiar și așa, tot îți spune ce să faci(sau să nu faci), apropo de verbe și acțiuni motrice.
Adu și tu argumente dacă vrei să mai dezbatem ceva pe tema asta. Dacă nu, atunci stai liniștit, nu cumva sa faci ceva. D-zeu te iubește oricum.
Aldus, cred că nu ţi-ar strica o pauză de la blogăreală. Poate-ţi revii, c-ai început s-o dai din rău în mai rău. Sau, dacă ţii neapărat să mai postezi în acelaşi ritm, îţi ofer poze cu pisicile mele. Le poţi prelua de pe FB pentru “miercurea fără cuvinte”! 😁
@Liviu
Evident că am unele certitudini. Orice ființă matură are.
Cazurile extreme sunt foarte utile în unele situații când vrei să vezi din ce-i făcut un lucru, un fenomen, un obiect etc. Și carcasa de plastic și cea din oțel par fiabile, dar dacă vrei să le testezi duritatea, le arunci în foc sau o pui pe Șoșoacă să se suie pe ele. Adică, le supui la niște condiții extreme. Abia după aceea îți poți da seama pe care te poți baza cu adevărat.
Și atunci, de ce te lansezi în disputa asta? Nu crezi că ar fi mai firesc să înțelegi prima dată ce-a zis el și apoi să diseci ce zic eu? Cum o să poți înțelege ce-am scris eu aici, dacă nu înțelegi textul de la care am plecat? De asta ți-am zis să mai reflectezi. Chestie pe care, dacă n-ai avea fix atitudinea rigidă și încăpățânată pe care mi-o impuți mie, ai fi mult mai deschis s-o faci.
Nu am deloc impresia asta. Nu știu de unde-ai scos-o, că eu sigur n-am afirmat așa ceva niciodată.
De ce-mi pui atâtea întrebări pe care ai putea foarte bine să ți le pui ție? Uite, pornind de la ce scrii tu, cu cine crezi că are mai multe tangențe religia: cu medicina, cu teatrul sau cu psihologia, și de ce? Și, eventual, ce tangențe are cu fiecare? Sunt întrebări bune, dar nu mi le pune mie. Pune-ți-le ție. Mai departe: de ce crezi că Georgescu a pus pe același palier religia cu psihologia, dând exemplul celor care nu au ce mânca? Ce vrea să zică cu aia? De ce s-ar intersecta cele două taman în cazul unor drame profunde ale sufletului uman? (Pălărie-ntr-un picior, îți dau eu răspunsurile mură-n gură). Subiecte de meditație pentru tine.
Dacă iubita te-a părăsit după niște ani de parteneriat, înseamnă că nu-ți era iubită, ci parteneră, iar voi nu aveați o relație de cuplu iubitor, ci o relație de afaceri sau un parteneriat. Și deci de aia te-a părăsit. Uite, puteai să mă întrebi pe mine și economiseai banii dați la psiholog. 🙂
Chiar voiam să scriu pe tema asta, că toți sunteți cu parteneriatul pe buze. Oriunde mă întorc – partener de viață, partenera mea etc. Nu vă faceți și firmă?
În cazul ăsta e bine să urmărești să înțelegi din ce cauză s-a produs despărțirea, pentru că degeaba îți trimite Dumnezeu o altă iubită dacă tu faci aceleași greșeli. Aici demersul de a căuta un răspuns apelând la psihologie este de fapt unul bun. Dincolo de psiholog, poți să-ți pui și tu niște întrebări de bun simț, pentru că fiecare eșec este o lecție, iar viața e un profesor mult mai bun decât doctorul expert în psihologie. De regulă, cel mai mare dușman al iubirii este egoul. În termeni simpli, dacă ai fi făcut-o fericită, nu te-ar fi părăsit. De altfel, iubita este o oglindă mult mai bună decât psihologul, diferența fiind ca de la practică la teorie. Separând grâul de neghină din cuvintele ei (adică separând ceea ce este real de ce adaugă egoul ei), vei găsi în reproșurile pe care ți le-a adresat și indicii cu privire la principalele aspecte la care ai de lucrat în ființa ta.
Notează, totuși, că există și o dimensiune transcendentă a unei astfel de rupturi, pe care psihologia n-o poate atinge. De exemplu, iubita moare în urma unui accident de mașină, asupra căruia nu ai avut niciun fel de control. Aici psihologia e impotentă (oricât de bine ar reuși să te repună pe linia de plutire sau să te facă să redevii optimist), pentru că ea nu îți poate niciodată da o explicație sau un sens. De ce s-a produs acest accident? Ce lecție ai de învățat din el? Psihologia nu știe. Dar Dumnezeu știe. Și sufletul tău știe și el. Însă psihologia, care zice-se e știința sufletului, n-are habar.
Pentru astea te poți duce liniștit la psiholog. 🙂 Postarea lui Georgescu nu-i despre așa ceva. Totuși, o să fii surprins să descoperi că Biblia îți spune să te bucuri, că scripturile îți recomandă să renunți la atașamente și că însuși Iisus are cel puțin un pasaj în care dezvoltă ideea că n-are rost să fii anxios și să-ți faci griji, ba chiar asta e o prostie inutilă și lipsită de sens. 🙂
@Vero
Ei, ași! Te asigur că la fel gândeam și acum un an sau trei. Doar că nu-l știam pe Georgescu. Dacă n-aș fi dat de el decât peste 10 ani, probabil nu mi-ai fi spus decât atunci că o iau pe arătură. Cu toate acestea, are dreptate. Atât el, cât și cei 215 care i-au dat like.
Aldus, când trei inși îți spun că ești beat, du-te, mamă, la culcare!
Ignoranța naște certitudini. Ca la Georgescu și ca la tine. Ignorantul trăiește cu iluzia că știe tot, despre orice, fiindcă habar n-are că mai e ceva, mult, mult și complicat, dincolo de pojghița de cunoaștere la care se limitează el. E ca și când te uiți într-o fântână și-o crezi oglindă. Ce e dincolo? Nimic. Dar dincolo de oglindă sunt niște zeci de metri de apă în care te poți îneca, prostule, dacă vrei să te auto-pupi în oglinda pe care ți-o oferă fântâna.
Aldus, ca să n-o lungesc, că n-am cu cine: a-ți pizdui, monoton, interlocutorii care nu-ți împărtășesc ideile de sfertodoct fără argumente nu e dovadă de măiestrie mintală, nici de fudulie, e dovadă de prostie.
Mintea ta bâjbâie în necunoscut, nu psihologia sau medicina alopată!
Băi, mi se pare că ești de un tupeu exagerat, să-i explici tu, lui Liviu, cum e cu relația cu partenera, când tu, cu excepția labelor din față, n-ai avut niciodată o parteneră de viață!
Vezi că și eu am făcut un apel la cantitate în comentariul precedent. Când 200 și ceva de inși vă spun că n-ați înțeles nimic…
Și cunoașterea naște certitudini. Altfel, ar însemna că certitudinile sunt imposibil de atins. Cât fac 1+1? Ești sigură, sau admiți și alte răspunsuri? 🙂
Dacă ignorantul trăiește cu iluzia că știe tot despre orice, atunci e bine, pentru că eu n-am impresia asta. Nici pe Georgescu nu l-am văzut să zică că e atotștiutor. Deci, suntem safe. Conform criteriului și descrierii tale, nu suntem ignoranți.
Ceea ce descrii mai departe se numește Efectul Dunning-Kruger.
Sfertodoct fără argumente? Există vreo disciplină care te face doct în subiectul religie versus psihologie? Iar argumentele sunt acolo în text, atât la mine cât și la Georgescu. Textul lui fiind văzut și apreciat de sute de cititori. Nu-i vina mea că voi nu-l înțelegeți, dar e relevant că ceea ce nu înțelegeți treceți la capitolul prostie plus fudulie, fără să vă puneți nici măcar o clipă întrebarea dacă nu cumva textul e valid și nu l-ați înțeles voi. Asta denotă o atitudine rigidă și închisă: tot ce zice Aldus sau Georgescu și nu înțeleg e prostie. Pentru că nu se poate să nu înțeleg eu. Dacă nu înțeleg sau nu sunt de acord, înseamnă că au scris o prostie. Realitatea se poate modela după tiparele mele de gândire. Ce frumos! 🙂
Nici nu-mi doresc să am o parteneră de viață.
Te rog nu mai folosi cuvinte licențioase la mine pe blog. Sunt sigur că, la nivelul tău de cultură, poți găsi și formulări care să nu-mi ofere posibilitatea să-ți fac astfel de observații. În plus, știi că aceste cuvinte nu-mi plac. Mulțumesc.
Esti de-a dreptul simpatic. Apreciez ca mi-ai dat dreptate la un moment dat, cum ca totusi e nevoie de psiholog in anumite conditii.
“Totuși, o să fii surprins să descoperi că Biblia îți spune să te bucuri, că scripturile îți recomandă să renunți la atașamente și că însuși Iisus are cel puțin un pasaj în care dezvoltă ideea că n-are rost să fii anxios și să-ți faci griji, ba chiar asta e o prostie inutilă și lipsită de sens. 🙂”
Asta-ti poate spune si un PPT de 5 slide-uri sau o brosura la un eveniment de “dezvoltare personala”. Si totusi, vii cu propozitia asta dupa ce tot tu spusesesi: “Nu poți rezolva probleme care țin de structura intimă a eului prin verbe și acțiuni motrice (a face ceva).” Nu te obosi sa mai despici firul in patru si aici.
“Și atunci, de ce te lansezi în disputa asta? Nu crezi că ar fi mai firesc să înțelegi prima dată ce-a zis el și apoi să diseci ce zic eu?…”
Pentru ca tu n-ai scris nimic aici, ai luat un text de pe net, care-ti confirma tie vreo teorie, si ai tras niste concluzii de-a dreptul puerile. Asta a fost si prima mea interventie. De parca ce a zis Georgescu e un adevar imuabil. E doar o corelatie intre niste date statistice si atat. Care, in momentul in care ti-au fost demontate, ai inceput sa o dat cu tot felul de sensuri ascunse.
BTW, ceea ce se face aici se cheama eroarea evaluarii probabilitatilor.
“Dar Dumnezeu știe. Și sufletul tău știe și el. Însă psihologia, care zice-se e știința sufletului, n-are habar.”
Dumnezeu stie 😀
Hai ca mi-ai inveselit dimineata. Asa, si? Daca stie, cu ce te ajuta? Iti spune si tie? Chiar sa fie asa, cum spui tu, crezi ca o sa ajungi sa intelegi sensul divin fara sa intelegi tot ce se petrece in interiorul tau? E ca si cum ai incerca sa faci ecuatii diferentiale, cand tu stii doar aritmetica. De ce vrei sa sari etape?
“Dacă iubita te-a părăsit după niște ani de parteneriat, înseamnă că nu-ți era iubită, ci parteneră, iar voi nu aveați o relație de cuplu iubitor, ci o relație de afaceri sau un parteneriat. Și deci de aia te-a părăsit. Uite, puteai să mă întrebi pe mine și economiseai banii dați la psiholog. 🙂
Chiar voiam să scriu pe tema asta, că toți sunteți cu parteneriatul pe buze. Oriunde mă întorc – partener de viață, partenera mea etc. Nu vă faceți și firmă?”
Of, esti atat de
superficialnaiv, ca ma intreb daca Renata are dreptate cand te acuza de unele chestii.“cuplu iubitor” – care sunt atributiile unui cuplu iubitor? Concret, nu bazaconii gen iubire, pace, armonie. Zi-mi la obiect, in viata de zi cu zi, ce presupune asta. Lasa-ma cu textele romantice pe care le citezi, dar sunt destul de convins ca nu le intelegi (cel putin din felul cum pui problema).
“iubit/a” – zi-mi cum se comporta un/o iubit/a intr-o relatie. Care sa nu fie de “parteneriat”.
Pe bune, ori ai inca acnee pe fata, ori esti complet rupt de realitate. Sau poate joci un rol (online, ca si asa esti anonim), si atunci ai respectul meu, pentru ca o faci destul de bine.
Da, cei doi sunt parteneri, pentru ca trag la aceeasi caruta, si anume caruta relatiei. Si trebuie sa fie dispusi amandoi sa faca asta. Uneori trage unul, alteori trage altlul, uneori mai tare, alteori mai incet. Asta daca vor sa inainteze (evolueze), desigur. Iar daca unul trage prea tare, se rupe oistea, de exemplu. Mai plastic decat atat n-am cum sa explic. Stiu ca ti-am dat munitie acum, sa rastalmacesti ce-am scris, dar asta e problema ta, nu a mea.
Chiar te rog sa scrii despre asta, sunt tare curios ce… “perspective” ai in privinta asta. Apropo, cate relatii ai avut pana acum? Si cate parteneriate? 😛 (E personal, stiu, dar sa vorbesti din carti despre subiectul asta mi se pare prea de tot)
“Mai departe: de ce crezi că Georgescu a pus pe același palier religia cu psihologia, dând exemplul celor care nu au ce mânca? Ce vrea să zică cu aia? De ce s-ar intersecta cele două taman în cazul unor drame profunde ale sufletului uman? (Pălărie-ntr-un picior, îți dau eu răspunsurile mură-n gură). Subiecte de meditație pentru tine.”
Ca sa faca engagement, sa vina adepti ca si tine, care nu cred in psihologie, dar cred in religie. Si mai apoi, sa-l puna facebook in fruntea cautarilor, pentru ca are trafic. C’mon, chiar n-am ajuns sa iau lumina de la ce scrie lumea pe FB.
Dar zi-ne tu, concret si la obiect, ca tot ce ai facut, a fost sa tragi niste concluzii pe baza altor statistici sau comentarii de pe alte bloguri. Ai postulat niste afirmatii, de unde ai dedus ca psihologia e rea si religia buna.
Nu am la ce sa meditez, pentru ca nu compar mere cu pere. Doar pentru ca au cazut din doi copaci diferiti, dar care, intamplator, sunt in aceeasi livada. Apropo de palarie 😉
“dând exemplul celor care nu au ce mânca?” – tot imi arunci partea asta in fata. Sensul propriu nu ti-a placut, sensul figrat nu ti-a placut nici el.
Ti-am raspuns deja, dar nu ti-a placut: E mult mai usor sa dai vina pe soarta, pe D-zeu, pe noroc (sau lipsa) lui, decat sa-ti asumi propriul esec. Decat sa te duci la psiholog si sa recunosti despre tine ca ai facut greseli, ca ai fost slab, ca ai fost crescut intr-un fel ca si copil, care nu se mai potriveste ca adult, e mult mai usor sa te duci inspre religie sa ti se spuna ca asa e voia Domnului. Brusc, nu mai trebuie sa faci nimic, esti rodul creatiei divine si tu ai scapat de griji. Pe scurt, nu mai trebuie sa-ti asumi nici o responsabilitate. Faca-se Voia Domnului!
“Nici nu-mi doresc să am o parteneră de viață.”,
Let me guess: Vrei o iubita, care sa te iubeasca si sa fiti un cuplu iubitor, care-l cauta impreuna pe Dumnezeu Mult succes!
Ma rog, mai sunt multe de spus, dar nu mai vreau sa-ti dau munitie gratuita. Tu ai deja parerile tale, axiomele tale, de la care nu te abati. Nu inteleg de ce trebuie comparata psihologia cu religia. Fiecare isi are rostul ei intr-o societate umana. Ca tu n-o intelegi pe prima si ai impresia ca o intelegi pe a doua, asta e problema ta…
“Nici nu-mi doresc să am o parteneră de viață.”…👁💥👁 ?!…
PS: Daca 200 de oameni au dat like, inseamna ca are dreptate omul. Fantastic. Apropo, cei care au comentat, nu prea-s de acord cu el, dar sa trecem peste. Dar daca cele 200 de like-uri, 189 sunt date de boti (sau de conturi fictive), ce ne facem? E asa de frumos sa ne bazam pe numere doar atunci cand ne convine….
@Liviu
N-am ce fir să despic în patru. Și n-a fost demontat nimic. Cum ai putea să demontezi ceva ce nici măcar n-ai înțeles? N-ai înțeles nici ce ți-am zis despre iubită versus parteneră; asta e.
Mai departe scrii nonsensuri. Oprește-te din scris aiureli și fă un efort să înțelegi postarea la care comentezi. Încă o dată: cum ai putea avea pretenția să obiectezi și să mă iei la rost pe tema unui text pe care, după propriile tale declarații, nu l-ai înțeles? Ce ai vrea să-ți răspund la niște baliverne care n-au legătură cu subiectul de față, subiect pe care nu l-ai înțeles?
Dacă X face o afirmație, ca să o aprobi sau să o contrazici este necesar ca mai întâi să-i înțelegi sensul. Să-ți dai seama despre ce-i vorba acolo. Tu nu ți-ai dat seama despre ce vorbește Georgescu. Și nici despre ce vorbesc eu, că eu vorbesc plecând de la ce-a scris el. Dar te erijezi într-un judecător care mă ia de guler pentru că am scris ceva ce nici măcar n-ai înțeles. Singur ai recunoscut că n-ai înțeles. Și o faci și acum:
Dar asta nu te oprește din a turna o mulțime de aiureli despre ceva ce n-ai înțeles. Oprește-te. Ascultă mai întâi. Caută să înțelegi. Și abia apoi dă-ți cu părerea.
Oare dacă ți-ar zice un psiholog chestia asta, ai fi mai receptiv?
@Renata
Ți-am șters comentariul, pentru că, deși te-am rugat frumos să nu mai fii vulgară, ai repetat exact cuvântul cu pricina în chiar prima frază. Te rog să-l rescrii fără vulgarități și o să îți răspund.
Îți răspund acum doar la prima frază, că atât am citit și pentru că răspunsul meu are legătură cu rugămitea pe care ți-am adresat-o. Nu mă sperie cuvintele licențioase, ci îmi displac. La fel cum nu mă sperie fumul de țigară, ci îmi displace. Așa că prefer să-l evit. Iar dacă îl rog explicit pe om să nu fumeze în casă la mine, mă aștept să ia notă și să țină cont, nu să-și aprindă a doua țigară, în semn de frondă. Au mai existat comentatori care s-au exprimat uneori vulgar pe aici, dar la niciunul nu sună așa de urât cuvintele astea cum sună la tine și nimeni n-a făcut-o la modul sfidător. Tocmai te rugasem să nu mai faci asta! Și tu iarăși.
Expresia „lipsa mare” este compusă din cuvintele „lipsă” și „mare”. Eu nu văd nimic scârbos sau vulgar la ele. Înțeleg că actul defecației poate să li se pară unora scârbos, dar eu te-am rugat să fii atentă la cuvintele prin care faci trimitere la diferite acte și nu la actele în sine. Altfel spus, niciun subiect nu este tabu și poți să mă întrebi și despre sexualitate, și despre defecație, și despre ce mai vrei tu, că nu-i problemă. Singura rugăminte pe care acum în cazul tău am trasnformat-o în cerință este ca la mine pe blog să eviți să te referi la astfel de acte prin cuvinte sau expresii urâte, vulgare, licențioase. Poți aborda orice subiect, poți discuta despre orice, poți să nu fii de acord cu mine și să mă critici cât dorești, dar te rog să o faci folosind un limbaj decent, în cadrul căruia să nu recurgi la cuvinte și expresii pe care de exemplu ți-ar fi jenă să le treci într-o scrisoare adresată unui necunoscut sau într-un discurs public. Mulțumesc.
Aldus, rămâne cum am vorbit! Zadarnic mi-ai șters comentariul.
Eu să te întreb pe tine despre sexualitate?! 🙂 🙂 🙂
Păi, Mili, pisicul, știe mai multe decât tine în domeniul ăsta, măcar că e și el, ca și tine, virgin.
Nu zadarnic; s-a mai înfrumusețat pagina.
@Aldus
Ti-am raspuns de prea multe ori. Si legat de postarea initiala. Atat la propriu, cat si la figurat. Ti-am explicat de ce e o prostie textul respectiv, pentru ca se foloseste eronat de statistica. Ti-am spsu si de ce se duc oamenii cu adevarat inspre religie (si in general spre orice ce presupune ca ei sa nu faca nimic), nu ti-a placut nici aia. Ti-am spus apoi ca si daca ai vrea sa-l cauti pe D-zeu, prima data cauta-te pe tine, ca-i mai usor si mai aproape (si poate asa si D-zeu e mai aproape de gasit 😉 ;). N-a fost bine si asa. Dupa care te-ai luat de o fraza in care am zis ca n-am inteles, sau ca nu-mi pasa de textul initial (exact cum zice Renata ca faci), si gata, ai tras concluzia. Exact cum te-a descris Renata cand l-a avertiza pe Axel despre tine. Dar exact!!!
Partea cu iubita, scuza-ma, n-am ce opinii sa iau de la tine. Zi-mi prima data cate relatii ai avut, cate certuri ai avut in ele , eventual cu cate femei te-ai culcat – (sa fie si Renata … “satisfactuta” :D) si poate dupa aia mai vorbim. Asa, ca ai rezumat tu in 3 propozitii, sper ca nu te iei in serios la faza asta.
Ramai la cautarea ta infinita (dar nu a lui D-zeu, ci a nodului in papura) si la clisee obisnuite despre viata si relationare. Astept cu mare interes articolul in care ne explici ce-ai vrut sa zici cu iubita vs partenera. Sau ma rog, relatie de cuplu iubitor (whatever that is).
“Oare dacă ți-ar zice un psiholog chestia asta, ai fi mai receptiv?” 😀 – iarasi mi-ai inveselit dimineata. Un psiholog mi-ar zice sa-mi aleg mai bine luptele… 😉
@Renata
Sunt tot mai convins ca Aldus joaca un rol pe aici (de troll, de Gica contra habar n-am). Imi vine foarte greu sa cred ca cineva care mai are totusi niste idei pertinente uneori, poate sa fie atat de
superficialnaiv la altele.@Renata,
V-am citit comentariul înainte de a fi șters. Mă abțin să-l calific. Încă o dată am aflat că am fost o fraieră crezând că talentul literar e deasupra caracterului cuiva.
Nu trebuia să precizați că nu ați fost/sunteți mamă. Se simte. Ca mamă nu cred că v-ar fi plăcut mitocănia și vulgaritatea. Nici ale mamei, nici ale copilului. Știți ce am învățat de la ai mei (printre multe altele)? Să nu dau sfaturi nesolicitate. Nu dau.
@Aldus, o mulţime de indivizi nu au dreptate şi se găsesc mai mult de 215 alţii care să-i aplaude. Argumentul ăsta e de tot rahatul.
Iar dacă susţii tu că are cineva dreptate nu înseamnă neapărat că ăsta e adevărul. E tot un argument de rahat.
Dar eu m-am referit la tot articolul tău, adică mai ales la ceea ce îndrugi tu pornind de la spusele lui Georgescu.
În altă ordine de idei, ştergi comentarii?! Nu le mai ignori lăsându-le în văzul lumii? Ai devenit şi inconsecvent.
@vax-albina, talentul literar (ca şi oricare alt talent) nu e deasupra caracterului cuiva, ci n-are nicio legătură cu caracterul (altă gâscă în altă traistă). O mamă ar trebui să ştie asta şi să le-o spună copiilor ei – şi ca sfat nesolicitat.
Şi sunt, din păcate, o droaie de mame cărora le plac mitocănia şi vulgaritatea.
(Vorbesc la modul general, fără referire la comentarii care au dispărut de aici înainte de a le citi eu.)
@Vero,
Nu obișnuiesc să răspund și fac o excepție. Am 4 (patru) scriitori în familia apropiată. Cu patalama. Le știu fițele, orgoliile și talentul. Nu înjură precum alții. Nu bârfesc pe net, căci nu au timp de pierdut, deci nu atacă părerile nimănui.
Ps Si mai am o rudă care va deveni sfânt. Nu l-am auzit niciodată criticând oameni. Le găsea mereu câte o scuză.
Asemenea, nici eu nu îmi doresc să fiu băgată în seamă. Aldus are multe defecte și ne-am certat și blocat, dar atacul murdar e inadmisibil. Mă opresc.
@vax-albina, există oameni şi oameni, scriitori şi scriitori – că şi ei sunt oameni. Patru nu înseamnă nicidecum toţi, zău aşa.
Şi, chiar dacă nu intri pe net, într-o carte (într-o carte bună) susţii (nu neapărat explicit) nişte principii, ceea ce înseamnă că ataci părerile contrare.
Că atacul murdar ar trebui să fie inadmisibil sunt de acord. Dar Aldus vine uneori cu argumente atât de absurde (susţinute cu o încăpăţânare care frizează ridicolul), încât cred că şi pe un sfânt l-ar aduce în stare să-l înjure.
Că nu obişnuieşti să răspunzi am văzut. Arunci piatra şi fugi.😁 Nu pot să te condamn, că am şi eu meteahna asta câteodată. Dar îţi mulţumesc că ai făcut în cazul de faţă o excepţie.
@Liviu
Remarcabil și admirabil stilul aproape pedagogic în care-i explici lui Aldus ce erori de logică are. Eu tot timpul am senzația că nu reușesc să fiu destul de coerentă pentru el.
Totuși, încep să fiu convinsă că niciodată, dar niciodată, Aldus nu va purta un dialog cu cineva, pentru că 1) nu ascultă ce i se spune, rămânând concentrat pe cum urmează el să contrazică și 2) în absența totală a unei vieți sociale „în carne și oase”, cea socială incluzând, firește, și viață sexuală, și familială, și profesională, oricât s-ar strădui, n-are cum să înțeleagă (n-are instrumentele necesare obținute din proprie experiență, nu există analogii, extrapolări, amintiri) viața reală, altfel decât ca pe un prefabricat artificial, clișeistic pe care-l livrează romanele lui dragi de capă și spadă și filmele vizionate.
[…] Nu te stresa, Aldus! Tu poți, cel mult, dacă faci rost de bani, să experimentezi punctul unu. Dar cum nu muncești nimic, deci n-ai cum să faci rost de bani nici pentru strictul necesar viețuirii, darămite pentru futut, vei rămâne veșnicul boem bigam, îndrăgostit de „cu mânuțele-astea două” și de subiectul „Psihologie vs. Religie”. […]
@Liviu
Românul are o vorbă: prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul. Faptul că n-ai înțeles nimic din postarea lui Georgescu, din textul meu și din ce ți-am scris în comentarii nu reiese dintr-o frază pe care aș fi scos-o eu din context („exact cum zice Renata că fac, dar exact”), ci din tot ce scrii. Îți spun eu că n-ai înțeles. Pentru că eu am înțeles ce-a zis Georgescu și văd ce debitezi tu. Și ce debitezi tu n-are nicio legătură cu ce-a scris el. Pur și simplu comentezi paralel cu subiectul.
@vax-albina
Renata pare să aibă o apetență pentru anumite cuvinte și formulări foarte urâte, pe care de obicei și le cenzurează. Dar și după ce se scapă, ferească Dumnezeu să-i faci observație, că devii fals, artificial, ipocrit și acneic. Ceea ce îmi confirmă încă o dată impresia că este extrem de vulgară (dat fiind că ea asociază viața cu vulgaritatea), chiar sub nivelul unui Dorel rudimentar, impresie pe care i-am comunicat-o cu câteva luni în urmă pe blogul ei și care a constituit mărul discordiei dintre noi. Omul needucat și vulgar, chiar dacă e mai slobod la gură, înjură și vorbește urât pentru că așa vorbește el, în timp ce la Renata simt un fel de poftă voluptoasă atunci când folosește anumite expresii, ca și cum până atunci s-ar fi ținut în frâu. Nu la toate, dar sunt unele care spuse din gura ei au o încărcătură mult mai mare decât auzite la un om de pe stradă.
@Vero
Corect, argumentul cu cantitatea este firav, dar iată ce inspirat am fost să recurg la el, pentru că imediat după a apărut Renata cu „când trei îți spun că ești beat, du-te și te culcă”. Intuiția masculină în acțiune! L-am invocat în avans, chit că degeaba. 🙂
E adevărat și că dacă eu susțin că cineva are dreptate, asta nu înseamnă că automat are dreptate. Pentru că nu sunt infailibil. Ai perfectă dreptate și-n general așa este, dar în cazul ăsta particular (ca și-n multe altele) se face că ambele sunt adevărate: eu susțin că Georgescu are dreptate și Georgescu chiar are dreptate.
Legat de afirmațiile mele din articol, ești liberă să le aprobi sau dezaprobi, cu argumente.
Nu cred că sunt inconsecvent, ci doar limitat, în sensul că nu pot fi atotștiutor. Discuția de atunci viza cu precădere comentarii care conțin critici, răutăți, atacuri la persoană etc (gen ale lui Goe). Rămân la părerea că nu ar trebui să le cenzurăm. Dar la momentul respectiv nu am avut în vedere și perspectiva unor comentarii care să conțină cuvinte urâte, vulgare, licențioase (indiferent că ar fi critice sau laudative), pentru că până la acel moment comentatorii mei s-au exprimat decent. Renata însă mă face să iau în considerare introducerea unei reguli cu privire la forma sau limbajul utilizat în comentarii. Criticați-mă decent și comentariul vostru va rămâne, sau lăudați-mă vulgar și comentariul vostru va fi șters. Deci, pur și simplu e un caz pe care nu l-am avut în vedere atunci. La fel cum nu am avut în vedere nici comentariile venite de la roboții de spam, pe care le cenzurez de la începutul blogului, în loc să le ignor. Așadar, eu zic că nu sunt inconsecvent. If anything, evoluez și îmi îmbunătățesc continuu modul în care tratez blogul și comentatorii.
Recent i-am mai șters și lui Iosif unele comentarii, că prea seamănă cu un bot de spam.
Vero, în ultimele comentarii venite de la tine, de la Remi și de la alții am observat anumite rigidități (care posibil să vă fi caracterizat dintotdeauna, fără să știu eu). Ar trebui să propun doar un anumit fel de Apocalipsă, vax-albina cu siguranță s-a referit doar la ce credem noi că s-a referit etc. Și e riscant să privești lumea în felul ăsta, pentru că nu te vei înțelege decât cu cei care sunt compatibili cu tine la nivel de limbaj.
E adevărat că talentul literar n-are nicio legătură cu caracterul. Dar e la fel de adevărat că, privind la un om, te poți întreba: „Oare ce-i mai important la el: faptul că are talent cu carul sau faptul că e lipsit de caracter? Dacă ar fi să-l plasez undeva pe o scară a ce înseamnă să fii om, unde l-aș plasa: sus sau jos? Dacă ar fi să-l privesc ca pe un tot unitar, adică ca pe un om cu tot ce are el, bune și rele, trăgând linie, l-aș admira sau l-aș disprețui?” Context în care comparația albinuței devine foarte pertinentă.
Și da, sunt o droaie de mame cărora le plac vulgaritatea și mitocănia. Dar acestea sunt mame doar din punct de vedere biologic. Presupun (din postura de bărbat) că spiritul matern nu are nimic în comun cu vulgaritatea (și are multe în comun cu decența, bunul simț etc).
@vax-albina
Aldus nu are defecte, ci doar cititori care au nevoie de ochelari! 😆
Vai dă capurile tale, Aldus! 🙂
Ambele capuri, că și Ăl de Jos, cu gravele lui carențe, îl influențează rău pe Ăl de Sus, care, la tine, stă în mod fortuit pe umeri, ar putea sta în buzunar, în debara, în casa bătrânească de la țară, ar putea sta și unde îți stau picioarele, că nimeni n-ar băga de seamă că ești Vorbărețul fără Cap! Doar pentru că, nefolosindu-l niciodată, ăia care te citesc nu știu cum ai fi vorbind tu, „cu cap”, și au impresia că așa ești tu, un vorbăreț care pare că n-are cap, dar probabil că-l ține, pe undeva, prin vreun buzunar, fiindcă, în mod normal, cineva care cuvântă, chiar și dintr-o tărtăcuță absolut seacă, măcar formal, de ochii lumii, deține, pe undeva, un cap în dotare.
Știi unde devii tu, flăcăul sărit de 45 de ani, absolut amuzant?
Acolo unde zici „din postura de bărbat”.
Păi, un bărbat, adică un tip determinat genetic, somatic și caracterial ca bărbat, cu atribute personale și sociale de bărbat, nu simte nevoia să facă presupuneri și precizări din postură de bărbat, că el altă postură nu cunoaște. Dar tu, care te bucuri, pe la colțuri, că la începuturile tale embrionare ai fost femeie, simți nevoia să precizezi că în momentul prezent, al vorbirii pe care o faci, ești al dracului de bărbat!
Dacă n-ai fi de psihiatru plus medicație, dacă ai fi numai de psiholog, m-aș da peste cap să-ți trimit unul bun, la tine, la Năsăud, pe care să-l plătesc eu, ca să te scoată din „lipsa mare”!
Sunt mai multe vorbe românești. “Fericiți cei săraci cu duhul….” ar mai fi una dintre ele. În fine, aștept următorul subiect, că pe ăsta oricum l-ai făcut harcea -parcea, cu toată înțelepciunea și înțelegerea ta formidabilă.
@Renata
Observ că ți-ai întrerupt foiletonul dedicat personajului fictiv Aldus pentru un articol pe tema personajului original Aldus. Și mă minunez de impresia pe care ți-am putut-o produce, de-am ajuns centrul preocupărilor tale virtuale și al exercițiilor tale literare.
Produsul Aldus ține să-ți atragă atenția că tocmai te rugase să renunți la cuvântul respectiv pe blogul lui. Rugăminte de care ai fi putut alege să ții cont, asigurându-te astfel că textul comentariului tău nu va fi șters. În schimb, ai preferat să o sfidezi în comentariul imediat următor, după care să te plângi la tine pe blog că ai fost cenzurată.
Notează te rog că mai ai un comentariu în care folosești același cuvânt, comentariu pe care i l-ai adresat vax-albinei și pe care tocmai ți l-am șters (de asemenea). Abia mai devreme am observat. Din fericire, în ultimul comentariu nu mai recidivezi, așa că acela rămâne.
Ești liberă să faci ce presupuneri vrei despre vârsta, orașul, condiția mea socială etc, dar te rog ca pe viitor să găsești o manieră de a te exprima care să nu includă cuvinte de tipul celui cu pricina. Chiar și atunci când vorbești cu altcineva despre ce cuvinte și expresii utilizează unii și alții (pentru că sunt sigur că le poți exprima și într-un mod aluziv sau indirect, astfel încât albinuța sau interlocutorul să te înțeleagă). Mulțumesc.
@Liviu
Știi ce înseamnă „sărac cu duhul”? Cât despre așteptat, ești ca evreii care-l așteaptă pe Mesia.
Măi Aldus, ca de obicei, eu vorbesc despre sora de acasă şi tu despre sora de la spital.
NU am ordonat în ordinea importanţei talentul (artistic, nu doar literar) şi caracterul, am specificat doar că sunt 2 chestii total diferite şi că talentul nu implică nicidecum un caracter ireproşabil. Chestia cu importanţa e subiectivă şi n-are legătură cu naivităţile susţinute de vax-albina.
Presupui că spiritul matern nu are nimic comun cu vulgaritatea! Da, sunt două chestii diferite care pot coexista bine mersi, cum poate coexista şi talentul unui artist cu caracterul lui mizerabil. Încearcă să pricepi măcar atâta lucru din postura ta de bărbat pudibond care le reproşează altora rigiditatea.
Cât despre ignorare, dacă nu eşti în stare să ignori nişte cuvinte, nu le mai ţine altora prelegeri despre ignorarea comentariilor.
Aldus nu are defecte! 🤣 Ia te uită unde sălăşluieşte perfecţiunea!
Du-te si te culca, ca-i tarziu. Ca de cautat, e destul de clar ca n-o faci. Nu trebuie sa stiu eu de “sarac cu duhul”, e suficiet ca o stii tu 😉
PS: Cam josnic sa stergi comentarii. Dar na, e curtea ta, sa zicem ca ai avea dreptate…
@Vero
Da, tu vorbești despre sora de acasă și eu despre sora de la spital. Știi de ce? Pentru că și albinuța tot despre sora de la spital vorbea. Asta am urmărit să te fac să-ți dai seama.
Citește cu atenție enunțul vax-albinei:
Și citește cu atenție replica ta:
Faptul că „n-are nicio legătură” nu înseamnă că nu le poți compara (și că nu poți spune că unul e deasupra celuilalt). Exemplu: o relație de iubire n-are nicio legătură cu cariera. Dar, uneori, viața te poate pune în situația de a alege una dintre cele două. Poate ți se oferă un post mai bun într-o altă țară, iar iubita nu poate pleca. N-au legătură, dar vei fi nevoit să alegi una dintre ele. Să spui care-i mai importantă pentru tine. Care-i deasupra celeilalte în lista ta de priorități.
Oricât de diferite ar fi două chestii, de regulă tot poți găsi un criteriu după care să le compari și să le plasezi pe o scară valorică. Rămâne să descoperi singură care-i scara sau criteriul implicit după care le-a comparat albinuța când a zis că talentul literar nu bate caracterul. Eu îi dau perfectă dreptate.
Dacă tot nu înțelegi, citește-mi ultimul articol.
PS: Nu cred că e prima dată când o citești pe vax-albina într-o cheie greșită. Asta înseamnă că aveți un limbaj diferit. Atunci când ți se pare că un om care se exprimă altfel decât tine a spus o prostie, în loc să sari imediat la gâtul lui, o atitudine mult mai înțeleaptă ar fi să te întrebi oare ce-a vrut să spună și poate n-ai înțeles tu (dat fiind că n-ar fi prima dată, tocmai pentru că aveți un stil diferit de a vă exprima).
Nu cred că ai dreptate la chestia cu spiritul matern.
Dar nu le-am ținut prelegeri despre ignorarea cuvintelor vulgare, ci despre ignorarea răutăților și a criticilor nefondate (pe care eu le pot ignora). Așadar, nu am fost ipocrit. M-am pronunțat doar asupra unor chestii pe care eu însumi le aplic, le verific și le experimentez pe propria mea piele sau ființă și am văzut că sunt bune.
@Liviu
De căutat ce? Și de ce ar fi josnic să șterg comentarii? Se pare că în anumite cazuri e chiar un act igienic.
@Aldus
De ceva vreme tu interpretezi totul într-o cheie greşită. Nu ştiu ce-ai păţit, dar, la urma urmelor, nici nu mă mai interesează.
Ma amuza blocarea si cenzura comentariilor, iar în timp am constatat ca motivul oricarei cenzuri este frica de LUMINA CUVÂNTULUI AAAE.
Buna sa va fie INIMA, nespus de înselatoare si deznadajduit de rea 🥰
Vero, îți răspund eu, fiindcă răspunsul lui Aldus e previzibil: el nu interpretează greșit, noi nu înțelegem ce spune el și, dacă prin absurd înțelegem câte ceva, nu suntem capabili să ne exprimăm ideile în replică. Drama lui e că trăiește într-o lume împânzită de bătuți în cap, vulgari, superficiali, care nu știu unde e localizat sufletul și care e diferența dintre iubit(ă) și partener(ă), niște gregari ordinari care muncesc pentru un salariu, respectă ierarhii, legi, principii. Niște răi și niște fameni! 🙂
Observația ta e corectă: „de ceva vreme”. La un moment dat, deraiajul lui, care e lent progresiv, dar sigur, a devenit observabil de tot mai mulți co-participanți la discuții. (Când vax-albina o să iasă din crusta ei virginală, cu rude scriitori cu patalama și sfinți în devenire, va remarca și ea clivajul aldusian către stranietate, ca să mă exprim eufemistic.)
Ce-a pățit Aldus? Își urmează netulburat parcursul tulburării lui de personalitate, cu accente schizo și narcisice. Trăiește în bula lui de sociopat și psihopat, capabil de numai două sentimente autentice: iubirea de sine și disprețul față de restul lumii, care pentru el nu e o oglindă dătătoare de feedback, cum e pentru normali.
P.S.: Vero, nu mai zice că nu te interesează, fiindcă mâine-pomâine mai scrie o fabulație de-a lui, mai traduce cine știe ce concept în „unu și zero”, și îți va sări țandăra și-o să-i dai o replică! 🙂
@Aldus
Ziua de maine…
Legat de comentarii, nu stiu ce sa zic. Cand am ales sa raman aici pe blog, faptul ca nu stergeai comentarii (desi la vremea respectiva Nostrastella era mult mai “in voga” la adresa ta decat e Renata acum). Nu vreau sa facem topic separat acum in comentarii. Poate ca josnic nu e cuvantul potrivit, dar sigur nu-i de bine ceea ce faci. Te intrepti spre cenzura in felul asta (in numele igienei, in cazul asta)
*faptul ca nu stergeai comentarii a fost unul dintre motive (of, de ce a disparut butonul de edit?!…)
@Vero
N-am pățit nimic. Ți-am atras atenția că afirmația ta este incorectă. E negru pe alb ce-ai scris acolo, numai dacă nu vrei să recunoști.
@Renata
Interesant. Așadar, a te exprima și a gândi în termeni decenți (ca să luăm doar una dintre diferențele care ne separă) este în opinia ta dovadă de tulburare psihică.
@Liviu
Ce înseamnă că era mai în vogă? Din câte rețin, nici măcar Nostratella nu s-a exprimat atât de urât ca Renata.
Nu mă îndrept spre cenzură, ci deja o aplic. Dar de ce n-ar fi bună?
Ai o sensibilitate ciudata. Bine ca nu te deranjeaza ca te fac unii sau altii in toate felurile, dar devii siderat de niste cuvinte vulgare…
” Dar de ce n-ar fi bună?” – raspunde-ti singur.
Păi, din punctul meu de vedere e bună. Dacă tu zici că nu-i bună, argumentează.
Nu, Aldus, semnele de tulburare psihică la tine sunt: percepția și interpretarea deformată a realității, tendința de-a scoate detalii din context, imaginea hipertrofiată de sine (tu ești cel care știe tot, deține adevărul absolut, nu greșește niciodată etc.), lipsa afectelor autentice, absența relațiilor sociale autentice în real, absența integrării sociale de bază (nu muncești, deci nu ai niciun venit, deci trebuie să te întrețină cineva, ca pe o persoană cu dizabilități) și seninătatea cu care îți accepți condiția de fiul ploii – toate astea mă fac să cred că ai nevoie de ajutor de specialitate.
Toate aceste caracteristici s-au conturat gradual, în timp (sunt ani buni de când îți citesc blogul), ajungând în prezent atât de stridente, încât au început să le observe și ceilalți.
Ai ajuns, de la o „persoană dificilă/cam ciudată” un caz de psihopatie numai bun de studiu.
Să știi că grobianismul voluptuos cu care îți jignești interlocutorii, etichetându-i drept „proști” doar pentru că te contrazic, e cu mult mai deranjant decât folosirea unor cuvinte licențioase (am făcut-o ostentativ, evident, nu fiindcă ăsta ar fi vocabularul meu curent!) într-o conversație colocvială. Îți precizez că și acest comportament al tău, care s-a exacerbat în ultima vreme, tot din tabloul tău clinic face parte. Ca să nu mai zic de incoerență care, într-un viitor apropiat, se va transforma în delir curat.
Ah, încă ceva!
Dacă te deranja vocabularul din răspunsul meu pentru albină, puteai să editezi comentariul. Puneai puncte-puncte între paranteze drepte și eliminai cuvintele care-ți insalubrizează blogul. Sau n-ai apă curentă și săpun să te speli pe mâini după ce dai click pe sinonimul vulgar al vulvei?! 🙂
Ștergându-mi comentariul mi-ai anulat dreptul la replică pentru un terț, nu pentru tine. Cred că-mi dai voie să mă adresez altora exact cum am chef, nu cum îți place ție, nu? În fine, n-a fost cenzură, a fost abuz și impertinență.
Pe viitor nu te mai obosi să-mi ștergi comentariile fiindcă le salvez și le fac publice la mine pe blog. În fond, nu e nimeni atât de tâmpit încât să-și imagineze că te deranjează o expresie licențioasă per se, ci conținutul comentariului.
Îți mai livrez un pont, deși nu meriți! Încearcă să-ți salvezi aparențele și renunță la tonul condescendent-impertinent cu interlocutorii: nu faci altceva decât să-ți exhibi vulnerabilitatea, nesiguranța, micimea, traumele.
@Renata
Mă rog, dacă zici tu, așa o fi, că doar, vorba ta, mă citești de atâția ani și deci mă cunoști ca-n palmă. În ce privește deranjul pe care ți l-aș produce când îți atrag atenția că spui prostii, ești liberă să îmi ștergi comentariile respective, atunci când le las la tine pe blog. Pentru mine însă, cuvintele urâte, vulgare și licențioase sunt mult mai neplăcute decât eticheta de prost, incoerent sau bolnav psihic, și ca atare nu-ți șterg comentariile de mai sus. Iată că acum știi criteriul după care îți șterg sau nu comentarii. Exprimă-te decent, nu mai fi ostentativă și n-o să mai ai ocazia să te plângi în stânga și-n dreapta că te cenzurez.
PS: Ce-ți pasă de modul în care te etichetează un oarecare dus cu sorcova de pe net?
@Renata
Nu editez comentarii, pentru că nu vreau să-i bag sau șterg omului cuvinte în sau din gură. Comentariul îl reflectă fidel pe comentator și nu e treaba mea să-l modific sau editez. Așa că fie întrunește anumite criterii și trece, fie nu și e șters. Dar nu mă ating de el. În plus, de ce să fac muncă voluntară de editor pentru voi și mai ales în locul vostru? Editați-vă singuri comentariile (înainte de a le trimite spre publicare) astfel încât să vă asigurați că ele țin cont de regulile paginii unde comentați, în loc să aveți pretenția ca autorul paginii respective să facă și muncă de editare pentru voi. Adică, e treaba ta să te integrezi într-un mediu sau loc diferit, nu treaba acelui mediu să te integreze pe tine.
Când despre faptul că ți-aș fi interzis dreptul la replică, știi bancul cu preotul care merge la restaurant într-o zi de post și după ce comandă fără succes balenă și delfin îi spune chelnerului: „Atunci dați-mi o friptură de porc și Domnul mi-e martor că am vrut să mănânc pește!”? Așa și tu: i-ai răspuns albinuței folosind un cuvânt pe care tocmai te rugasem explicit să nu-l mai folosești, pentru ca acum să faci pe mimoza și să zici că Aldus îți interzice dreptul la replică.
Nu, nu îți permit să te adresezi altora folosind cuvinte licențioase. Pe blogul meu te rog să te exprimi decent indiferent cui te-ai adresa. Iar asta e valabil pentru toată lumea, nu doar pentru tine. La tine în gară poți să faci copii xerox și să te exprimi cum dorești, că nu mă interesează. Dar aici te rog să respecți regulile mele. Mulțumesc.