Post-Apocalipsă

Presupun că fragmentul următor, luat de aici:

De pildă, uite, luăm seria mea de texte „Ce faci de Apocalipsă?”
S-a apucat unu’, pe un alt blog, n-are importanță care, să mă contrazică pe partea tehnică în condițiile în care săracu’ de el nu face nici măcar diferența dintre volți și amperi, cât despre chestiunile mai sofisticate… dezastru, fire and brimstone, the dead are walking, dogs and cats living together, you get the drill. I-am explicat bietului om cât să priceapă de ce ar fi cazu’ să-și vadă de-ale lui, ăla nu și nu, batman, batman! L-am lăsat în plata Domnului, bineînțeles, dar, mă, băiete sau ce-oi fi, în condițiile în care îmi susțin afirmațiile matematic (și nu numai), cum dracu’, în numele cui vrei tu, continui să susții că greșesc pentru că tu știi mai bine, deși sunt convins că nu ai auzit vreodată nici măcar un sfert din termenii pe care i-am folosit – și pe care am încercat să ți-i explic, da’ tot degeaba?

se referă la mine (chit că autorul n-a avut nici interesul, nici dispoziția și nici respectul pentru cititori de a pune un link spre blogul menționat – „n-are importanță care”). Dacă da, țin să fac precizarea că o eventuală apocalipsă nu se tranșează în termeni de tehnologie. În primul rând, complexitatea imensă a „aparatului” pe care îl constituie civilizația noastră modernă aruncă în aer orice predicție bazată pe argumente simpliste, de tipul „lumea se va duce pe copcă pentru că un bec are atâția volți și amperi”. În al doilea, tehnologia se subscrie întotdeauna factorului uman.

Ori, atât în articolele de pe blogul domniei sale, cât și în comentariile de la articolul meu, Axel manifestă aproape o obsesie pentru cifre și date – luate parcă din rubrica de magazin „Știința pentru toți”. Iar a discuta viitorul omenirii dintr-o perspectivă pur tehnologică te plasează în rolul sergentului Wilson din serialul „Columbo” (a se vedea episodul „The Greenhouse Jungle”), în timp ce a prezenta scenarii bine definite pe baza unor speculații „științifice”, scenarii în care întotdeauna se alege varianta cea mai dezastruoasă, nu este nici măcar abordare de tehnician, ci de romancier sau scenarist. Calități pe care Axel le demonstrează cu prisosință.

Cât despre factorul uman, Axel își începe ultimul său articol din seria Ce faci „de Apocalipsă”?¹Ultimul de până acum, adică cel mai recent, pentru că la sfârșit scrie că va urma. cu un citat din Biblie²Respectiv chiar din Cartea Apocalipsei, pe care el o numește, ca în engleză, Revelația.:

„Și cetatea nu are nevoie de soare nici de lună ca să strălucească în ea”
Revelația, 21:23

pentru a-l încheia cu cuvintele:

Ce e mai rău, însă, abia acum urmează: revenirea Omului la originea sa de animal.

Și astfel, articolul lui stă sub semnul unei contradicții majore, de vreme ce conform Bibliei omul este de origine divină și nu animală. Dacă vi se pare că asta trădează o abordare superficială din partea dumnealui, aflați că aceeași impresie am avut-o și eu în scurtul răstimp în care i-am răsfoit ultima parte a blogului.

Înainte de a fi o premoniție, fiecare versiune a unui potențial viitor pe care le-o prezentăm altora este o introducere în propriul nostru trecut și prezent, adică în țesătura pe care o formează tiparele noastre de gânduri, credințe, convingeri, atitudini și afinități. Apocalipsa lui Axel ilustrează felul în care vede el lumea. Nu este o oglindă spre viitor, ci o oglindă spre propriul lui eu. Cât despre mine, consider că, după o perioadă de frământări inerente care deja au început și care fără îndoială se vor înteți în viitorul apropiat, oamenii și planeta noastră vor avea un destin minunat. În fond, nu ăsta e sensul conștiinței care, atât din perspectiva lui Darwin, cât și a lui Moise, se ridică deasupra materiei, cu ochii spre bolta cerească?