În pofida faptului că sunt tânăr și am o memorie de elefant, îmbătrânesc și încep să uit chestii1Paradoxul lui Aldus. De exemplu, la articolul precedent voiam să mai spun că am remarcat că prețul tunsului, cel puțin la frizeria pe care o frecventez eu, crește cu câte cinci lei la fiecare nouă indexare salarială a frizerițelor. Nu cu un leu, nu cu șapte, nu cu o valoare arbitrară, ci de fiecare dată cu cinci lei. Ceea ce-l încadrează în mod cât se poate de curios pe scara unor valori discrete cu granularitatea cinci. Pe de altă parte, dacă avem în vedere că frizerițele tund folosindu-și preponderent degetele, oare nu e de așteptat ca și costul unei tunsori să fie o mărime digitală?
A doua chestie de care am uitat (sau, mai corect spus, pe care am ignorat-o) e legată de ziua poetului nostru național, Mihai Eminescu. An de an, la 15 ianuarie se activează memoria colectivă cu privire la zestrea noastră culturală și la dragostea și prețuirea pe care le avem față de poezie. Iar o dată la 4-5 ani, la fel ca grupurile de microbiști care exaltă când e cupa sau campionatul mondial de fotbal, numele poetului nostru devine mult mai prezent pe buzele politicienilor dâmbovițeni care aspiră la votul electorilor. Anul ăsta, de pildă, l-a prins pe Marcel Ciolacu bolborosind ceva cu „Eminescu să ne judece”, fapt care arată că dacă poezie nu prea citește, măcar la muzică nu stă prost, ceea ce tot e bine. Și zic că poezie nu citește pentru că aparent i-au scăpat următoarele versuri din Scrisoarea I:
Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare…
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Chestia cu Ciolacu e aproape la fel de tare ca postarea din anii trecuți a lui Bulai în care spunea că dacă Eminescu ar trăi în zilele noastre, ar fi userist. Ceea ce, cum să vă spun, frizează absurdul. Pentru că dacă astăzi m-aș apuca să dau citate din ce scria Eminescu prin ziarele la care era redactor, mi-ar închide USR-ul blogul imediat, pe motiv de antisemitism și incitare la violență.
De cealaltă parte a spectrului cultural, au existat și vajnicii detractori. Iată de pildă ce mâzgălea Lucian Mândruță pe peretele lui de Facebook la 16 ianuarie anul curent:
Eminescu e pentru cultura ceea ce sunt moastele pentru ortodoxie.
Prilej de inchinare rituala si mistica si mai putin ocazie de consum cultural.
Stii sigur ca un om nu citeste poezie atunci cand il declara pe Eminescu poet national si nici n-a auzit de Tzara, Ion Barbu sau chiar de poezia lui Cartarescu.
Hai, mai usor cu mersul in genunchi in jurul cartilor!
Sa le mai si deschidem, zic.
Valabil si pentru poezie si pentru Evanghelie.
Mândruță cu Evanghelia în gură. Sublim! Dar cum de la sublim la ridicol nu-i decât un pas, să notăm că pentru Lucian Mândruță cultura este un produs al economiei de consum, iar cititul de poezie este „consum cultural”. Mă întreb cine se consumă mai abitir în ecuația asta mercantilă: cititorul sau poezia. În primul caz, sugerez că avem nevoie de o creștere urgentă a natalității. Iar în al doilea, de sporirea producției de cultură la hectar. Așadar, scrieți, dragi pionieri, numai scrieți! Și citiți, că imediat urmează ziua lui Cărtărescu și voi tot la Eminescu ați rămas. De aia nu progresăm ca națiune și nu avem autostrăzi, de aia suntem în coada Europei și a lumii. Vreți civilizație? Aruncați miturile la coș, deziceți-vă public de Eminescu de trei ori și îmbrățișați-vă contemporanii. Sau rămâneți în tenebrele ortodoxiei. Alegerea, cum se spune, vă aparține. Că Mândruță pare s-o fi făcut de mult.
Există totuși un motiv pentru care lumea a auzit de Eminescu și n-a auzit de ceilalți. Și anume, că Eminescu a inventat limba română, în timp ce unii dintre cei menționați se chinuie fără succes să inventeze un Nobel.
De altfel, chiar și această reacție a fost cuprinsă profetic de Eminescu în chiar versurile următoare celor de mai sus:
Ba să vezi.. posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii.. Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege..
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale –
Astea toate te apropie de dânşii.. Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.
…Și probabil c-am mai uitat și alte lucruri, da’ de care nu-mi aduc acum aminte.
De unde știi că frizerițelor li se indexează salariul atât de des? Frizeriile sunt afaceri private și patronii nu se grăbesc să indexeze salarii așa de conștiincios ca statul. Pe urmă, frizeritul, e genul de meserie în care arare ori îți amintești cât e salariul tău în total venit lunar.
Dincolo de faptul că pe vorbele lui Mândruță nu merită să dai o ceapă degerată, nu spune chiar tâmpenii în fragmentul citat de tine. Nu încearcă să-l minimalizeze pe Eminescu, zice că mai avem și alți poeți mari (nu, nu Cărtărescu, doamne ferește!), dar că admiratorii lui Eminescu nu l-au citit nici pe el, nici pe alții, în general, n-au citit poezie.
Mi-au spus că primesc cotă parte din cât fac. Au un procent, iar când au clienți mai mulți, fac mai mulți bani. Și nu per ansamblu, ci individual. De exemplu, dacă una dintre ele e mai drăguță de felul ei cu oamenii și are mai mulți clienți decât celelalte, face mai mulți bani decât ele. Sau dacă stă mai mult într-o zi pentru că are clienți, face mai mulți bani în ziua respectivă. Asta înseamnă că orice mărire de preț se reflectă în mod direct în veniturile lor. Oricum însă, ideea principală era că de fiecare dată când se scumpește tunsul, se scumpește cu 5 lei.
Eu cred că exact invers: folosindu-se de pretextul că lumea nu citește (nu e frumos să îndemni oamenii să pună mâna pe o carte în loc să fie fățarnici?), îl denigrează subtil pe Eminescu, legându-l de un anumit tradiționalism obscurantist (ortodoxie, moaște etc). Și vezi asta chiar din chestia cu Evanghelia, pe care iarăși ne îndeamnă s-o citim. El, care e un ateu convins. Dacă spunea ce crede fără ocolișuri, chestia aia n-avea ce căuta acolo, dar și-a meșteșugit mesajul.
Treaba cu 5 lei in plus la frizerie plus inca 5 lei bacsis e in ton cu vremurile. Altii cum cresc preturile fara motiv, atunci ei de ce nu ar mai pulsa cate 5 lei. Banuiesc ca ai lasat si tu ceva frizerului? Aldus, tu stii ca Eminescu nu exista?
Păi să pluseze, dar mirarea mea e că întotdeauna o fac cu 5 lei. E un prag fix. Și bacșiș nu las. Vezi comentariul meu de mai sus.