Cristian Presură, fizician prin formație și scriitor prin necesitate, că trăim într-o lume în care se folosește pixul și hârtia, cum care pix, acela cu pastă inteligentă, postează pe Facebook un scurt filmuleț însoțit e câteva rânduri, pe care îmi permit să le comentez:
Fotografia celei mai timpuri galaxi din Univers!!!
Timpuri noi, timpuri vechi. Sau la răscruce de timpuri. Dar cred că domnul Presură voia să scrie timpurii. Și fiind galaxia asta foarte timpurie, adică precoce și jucăușă, ușor exotică chiar, ea ne ridică prompt trei semne de exclamare. Cât despre „galaxi” nu mai vorbesc. Ce contează doi „i” în marea schemă a universului?
Astronomii au fotografiat cea mai timpurie galaxie pe care am văzut-o vreodată! Asta e!
Pe care a văzut-o domnul Presură sau pe care a văzut-o omenirea? Sau pe care am putut-o vedea în poze, adică pe care am reușit s-o fotografiem? Nu-i clar. Iar o poză trebuie să fie clară și în format cât mai mare. Ca-n bancul ăla: „- Cum priviți relațiile dintre două lesbiene? / – Full HD”.
Faceți cunoștință cu JADES, o galaxie cu peste 1.600 de ani-lumină în diametru și formată din stele foarte tinere.
Ce înseamnă stele foarte tinere? Că se cam contrazice cu timpurie. Dacă stelele sunt tinere, înseamnă că abia s-au format. Iar dacă s-au format timpuriu, înaintea altor stele și galaxii, înseamnă că de fapt sunt foarte bătrâne. Sau poate sunt la a n-a generație? Din nou, nu-i clar. Și dacă nu-i clar, eu nu mă mai joc.
Partea cea mai ciudată? Galaxia s-a format la mai puțin de 300 de milioane de ani după Big Bang şi are deja de câteva sute de milioane de ori masa Soarelui nostru!
N-am reușit încă să identific partea cea mai ciudată din postare. Dar în paragraful de față, partea cea mai ciudată este că se compară masa acestei galaxii nou descoperite, pe nume JADES, cu masa Soarelui, adică a stelei de lângă noi. De ce nu se compară masa ei cu masa galaxiei Calea Lactee, de exemplu? Galaxie cu galaxie. Mere cu mere și nu mere cu castane. M-am uitat de curiozitate pe Wikipedia: masa galaxiei noastre este de 1,15*10^12 ori mai mare decât masa Soarelui. Numărul respectiv înseamnă 115 urmat de 10 zerouri. Adică, masa Căii Lactee este de 1150 de miliarde de ori mai mare decât masa Soarelui. După calculele mele, 1150 de miliarde este mai mare decât „câteva sute de milioane”. Altfel spus, dacă ce scrie domnul Presură este corect, JADES are o masă mult mai mică decât galaxia noastră.
Locul doi în topul părților ciudate din acest paragraf îl ocupă cuvântul „deja”. Dacă galaxia JADES s-a format la nici 300 de milioane de ani după începutul Big Bang-ului, adică foarte devreme (vârsta universului fiind aproximată la 14 miliarde de ani) și deci e foarte bătrână, cum adică deja are masa nu-știu-care? Deja ar fi avut sens dacă s-ar fi format abia acum, recent.
Cum a devenit atât de masivă, atât de repede? Nu ştim. Galaxia asta pune sub semnul întrebării modelele noastre despre cum se formează galaxiile. Dar nu pune la îndoială Big Bangul!
Foarte interesant! Sunt curios dacă pune la îndoială afirmațiile mele cu privire la senzualitatea femeilor sau ce părere are despre numărul de aur.
Altfel, cum adică „atât de devreme”? De la „mai puțin de 300 de milioane de ani după Big Bang” (formulare improprie, deoarece Big Bang-ul nu s-a încheiat ci se derulează în continuare) și până în prezent sunt vreo 13 miliarde și jumătate de ani.
Şi uite aşa, datorită “ochilor” puternici în infraroșu ai telescopului spațial James Webb, putem vedea prin praful cosmic pentru a descoperi aceste mistere noi.
Când voi crește mare, îmi voi lua centura neagră în infraroșu și centura roșie în ultraviolet și uite așa, o să descopăr noi și noi mistere, o să aflu noi și noi întrebări.
Prezența elementelor grele din galaxia JADES, cum ar fi praful și oxigenul, sugerează că mai multe generații de stele au trăit și au murit deja până la 300 de milioane de ani după Big Bang.
Dacă despre oxigen am cât de cât o vagă idee, sunt curios care e poziția elementului „praf” în tabelul lui Mendeleev. Eu zic că e praf în ochi!
Ăsta e misterul: cum se poate așa de repede? Tu ce crezi?
Eu cred că galaxiile își pierd și ele uneori, în condiții de praf, virilitatea.
Poate vă întrebați ce-am cu Cristian Presură. N-am nimic. Dar dânsul e privit ca un promotor al științei în rândul viitoarei clase proletar-corporatiste, un fel de Neil deGrasse Tyson pentru tineretul român, și are claritatea unui predicator NewAge. Și astfel, misterul galaxiei de jad, pe care eu mărturisesc că n-am reușit să-l pătrund, se va înscrie fără îndoială în rândul enigmelor universale, cum ar fi Enigma Otiliei, dovedind încă o dată că atunci când vine vorba de sexul feminin Freud avea dreptate și că nimeni nu știe cu adevărat ce vor galaxiile de la noi.
Exagerezi, trunchiezi, interpretezi. Dar sună credibil. Lasă-mă puțin ca să înțeleg despre ce este vorba. Azi nu am timp.
Pentru praf cosmic: https://ro.wikipedia.org/wiki/Praf_cosmic
Bine. Spune-mi ce ai înțeles tu din postarea lui Presură. Dar fără să cauți pe net informații despre JADES. Că nici eu n-am căutat. Strict pe baza postării lui.
De praf cosmic știam. Ce nu știu este de ce l-a pus pe același plan cu oxigenul, numindu-le elemente grele. Oxigenul este un element chimic. Nu știu dacă greu, dar în fine. Dar praful ce element este? Element al cui? Al ansamblului numit cosmos?
Nu vezi cât de defecte sunt formulările lui?
Îl iei de guler pe Presură (habar n-am cine-i ăsta) pentru că scrie agramat. Agramat scrie și ăla/aia care explică ce e mătura pusă în ușă, fiindcă genitivul de la mătură e măturii, nu măturei, motiv pentru care eu nici n-aș fi citit/citat articolul, să fi fost în locul tău.
Il urmăresc de mult și incerc sa gasesc ideea din spatele cuvintelor (uneori nepotrivite) Stiu că ne-a cerut votul pentru https://influencerawards.ro/
Tot felul de categorii si de influenceri (de care nu am auzit, dar eu am o scuză).
Nu se mai poate vota, dar putem afla tot felul de nume. Rezultatele vor fi anunțate pe 19 septembrie.
Asta ca să nu ne legăm de fleacuri și de bârfe, așa cum se mai întâmplă în ”blogul paralel”. Poate folosește cuiva.
https://webbtelescope.org/contents/early-highlights/nasas-james-webb-space-telescope-finds-most-distant-known-galaxy
Poate te lămurești de-aici, unde domnul Presură n-are niciun amestec.
@Renata,
iartă-mă. Am greșit. Serialul e excelent și nu trebuia să comentez comentariile. 🙁
@Renata
Posibil (dacă zici tu; nu mai intru să verific, merg pe încredere), dar fii atentă la următoarea diferență: autorul articolului cu mătura în ușă (cred că la el te referi) nu este vreo somitate sau autoritate consacrată să ne explice nouă ce-i cu tradițiile, și totuși înțelegi perfect ce a vrut să zică, mesajul pe care îl transmite este decodificat de către oricare dintre noi fără nicio eroare de transmisie, în pofida acelui eventual agramatism pe care îl menționezi. În timp ce Cristian Presură e „omul care aduce fizica”, iar eu n-am înțeles nimic din ce-a scris mai sus. Dacă tu ai înțeles, fii bună și lămurește-mă.
Uite, ăsta e unul din articolele în care nu mă interesează atât subiectul (galaxia JADES) cât mai ales modul dezastruos în care Presură aduce acest subiect în atenția publicului. Bagă aici chestiile cu psihanaliza și complexele pe care le-ai băgat la articolul cu Cora Munean. 🙂 Dar nu, pentru că tu comentezi în contra a tot ce scriu, indiferent de ce scriu. 🙂
@vax-albina
Jurizările de genul sunt o apă de ploaie, un fel de chestie în cerc, dacă mă înțelegi. Dincolo de influencerawards, Presură chiar este un om influent, și în plus nu este „manelist”. Adică, nu scrie despre pariuri online, politică sau produse cosmetice. Așa că de la el ai avea pretenții. Însă modul în care se exprimă în textul de mai sus e incalificabil. (Drept urmare, nu m-aș mira să ia chiar premiul întâi la categoria lui! 🙂 )
Altfel spus, în articolul de față nu facem știință, ci îl faultăm pe domnul Presură! 😀
@Renata
Hai să-ți zic un banc. Cică un medic veterinar se îmbolnăvește și merge la o consultație la medicul de familie. Intră în cabinetul acestuia și nu zice nimic. Se privesc cei doi medici în tăcere vreo două minute, după care medicul de familie îl întreabă, nedumerit: „Ei? Ce te doare?” La care veterinarul îi răspunde: „O, păi așa e ușor…”
Dacă voiam să aflu ce-i cu galaxia JADES, crezi că mi-ar fi fost greu să dau câteva căutări pe Google? Eu întrebam dacă voi ați înțeles ceva din ce-a scris domnul fizician mai sus. Că eu n-am. De căutat pe Google e ușor, nu asta era ideea.
Dacă vrei să judeci omul, îl evaluezi după vîrfurile de reușită, nu după scăderi, că totuși și papa de la Vatican se duce să se cace din cînd în cînd.
Sau, dacă vrei să te înarmezi cu un aparat critic performant, atunci judeci și după mediana performanței, și scoți din calcul ce-i outlier (prea jos, prea sus).
Privind din această perspectivă, mie-mi pare că ți-ai ales să cam lovești sub centură, găsind un material care-i într-adevăr extrem de slab. Dar privind la ce face omul în general, ți se pare un exemplu reprezentativ? Apropo și de discuția despre tăria exemplelor, purtată la articolul anterior. Strict vorbind din perspectiva de calitate a redactării, și a modului îngrijit de a formula mesajele, mie-mi pare că ai găsit un exemplu care-i pur și simplu mult sub medie. O fi fost beat cînd a lucrat la asta, zic și eu.
O obiecție mai bună împotriva lui mi se pare însă faptul că el pare că ar vrea să facă popularizare științifică, însă cu un limbaj și cu niște formulări care de fapt nu prea ajută înțelegerii. Nepriceput fiind, dacă i-ai urmări pagina nu cred că te-ai simți foarte îmbogățit de producțiile lui. Iar asta-i o problemă.
Nu l-am căutat (materialul). Mi l-a băgat Facebook sub nas. Cred că era proaspăt scris și l-o fi comentat sau lăicuit cineva din listă, că eu nu-l urmăresc pe Presură. Iar materialul e atât de slab, încât nu poate fi ratat. Pentru că, și aici citez din memorie o replică a lui Andrei Gheorghe către Marian Vanghelie, care tocmai se scuzase pentru un plural fistichiu: „Bine, dar eu, oricât de obosit aș fi, nu spun almanahe!”.
Așa, la modul general, Presură îmi pare slab și naiv, chiar dacă animat de bune intenții. Totuși, nu poți face știință pe bază de intenții. Nu neg că are și postări interesante, dar suntem siguri că postările lui bune se datorează prezentatorului și nu subiectului? Dacă Gigel se apucă să fotografieze nuduri de femei rupte din Soare, estimez că va avea o grămadă de urmăritori, dar nu neapărat pentru că este as la compoziție și fotografie.
Deci, critica de fond nu-i că a mâncat niște i-uri (ăsta e doar pretextul, dacă vrei), ci că nu prea se ridică la înălțimea piedestalului pe care l-a cocoțat opinia publică. Ori asta merită punctat, zic eu.