O Poziție

Incidențe lingvistice: (d)efect

Posted on by Aldus

Motto:

Misterul unui cuvânt: dacă „interzicere” este „inter-zicere” sau „între-zicere”, de unde-i vine semnificația curentă? Să fie atât de periculos ceea ce se spune între cuvinte?
Ceea ce este dincolo de cuvinte este dincolo de rele.

(Basarab Nicolescu – „Teoreme poetice”)

Misterul unei litere: dacă adăugăm d în fața efectului, obținem ceva defect. Consonanța celor două cuvinte ne sugerează o rădăcină comună. Și totuși, sensurile diferă. Care să fie asemănarea, dacă există, între efecte și defecte?

Etimologie. Efect provine din latinescul effectus, care vine de la efficio. Defect provine din latinescul defectus, care vine de la deficio. Atât efficio cât și deficio au la bază verbul facio, care înseamnă a face; doar că efficio se formează cu prefixul ex, care-i conferă sensul de rezultat al unei acțiuni, în timp ce deficio se formează cu prefixul de, care-i modifică subtil sensul, punând accent pe diferența dintre rezultat și originea lui, sau pe abaterea rezultatului de la sursă. Cel puțin asta am înțeles eu, ca (d)efect al căutărilor pe internet. Mai nou folosind Bing.

A face ceva, orice, înseamnă simultan a crea și a vicia, a da viață și a otrăvi. Efectul își poartă întotdeauna cu sine defectul, deorece este subscris cauzei care l-a determinat, fiind prin comparație cu ea limitat, inferior, dependent, particular și derivat. Și astfel, planetele sunt un (d)efect al stelelor, care sunt un (d)efect al gravitației, materia este un (d)efect al energiei (și viceversa), electricitatea pe care o aveți în casă este un (d)efect al unei centrale electrice (care nu operează niciodată cu o eficiență de 100%), Rogvaivul este un (d)efect al radiației solare, pagina scrisă este un (d)efect al inspirației autorului, filmul este un (d)efect al ideilor producătorilor (filtrate de interesele pecuniare ale studioului sponsor), casa fizică este un (d)efect al casei ideale din imaginația proiectantului, bebelușul este un (d)efect al actului erotic dintre un bărbat și o femeie (și ca atare nu poate evada din circumstanțele spațio-temporale în care a fost conceput și nici din potențialul pe care i-l oferă bazinul genetic al părinților), fata cu care vă căsătoriți este un (d)efect al iubitei ideale la care aspirați în secret alături de Vlad Voiculescu, amintirile sunt un (d)efect al experienței iar inteligența este un (d)efect al proceselor cognitive de la nivelul conștiinței.

Iar dacă considerați că nu-i așa și aveți anumite obiecții, fie punctuale, fie generale, sunteți liberi să le țineți pentru dvs., deoarece tot ce veți exprima mai jos în comentarii va fi, în mod inevitabil, (d)efect. 🙂 (Însă uneori poate fi și de efect.)

8 Replies to “Incidențe lingvistice: (d)efect”

  1. Teoria nimicului. 🙂 Mic e o proprietate a ceva care e măsurabil. Pui un ni în față și obții exact opusul ceva-ului. Ceva-ul, oricât de mic ar fi, își păstrează calitatea de a fi. Cum îi adaugi un ni la început, l-ai făcut să dispară pe ceva-ul cu pricina.
    Ăsta ar putea fi punctul de plecare într-o discuție cu subiect metafizic. Cum aparține micul realității palpabile și nimicul imaginarului. Dacă pui și nițel muștar alături, deja discuția intră pe alt făgaș.
    Diferența dintre efect și defect e, vorba unui vechi amic din Gară, ca diferența dintre STAS și PARASTAS.

  2. Ni-mic, adică nici măcar mic. Dar teoria chibritului de unde o fi venind?

    Metafizica zice, totuși, că micul izvorăște din nimic. 🙂 Adică micul este (d)efectul nimicului. Iar apoi marele izvorăște din mic, cum ar fi stejarul de 10 metri dintr-o ghindă pe care-o ții în pumn.

    Deci, nimicul conține în el potențialitatea infinitului. 🙂

  6. @mâța.
    mulțumesc.
    despre teorie am scris acum vreo zece ani. E bine că unii o descoperă acum.
    @aldus
    si eu caut scrierile lui Basarab Nicolescu după ce Stely le-a expus. Îi mulțumesc. am ce să citescc.

  7. @vax-albina, ce te face să crezi că unii o descoperă [abia] acum?😁
    Şezi binişor, nu te mai pripi cu concluziile. 🙂

Leave a Reply