Fragment din Scrisoarea III

Mai precis, ultima parte a poeziei.

De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii..
În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,
Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.
Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
De la munte pân’ la mare şi la Dunărea albastră.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască..
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri..
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!.

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău.. ţară!.

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos..
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?.

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană..
O, te-admir, progenitură de origine romană!.

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

După cum putem constata, limba și-a modificat ușor forma pe ici pe colo (dar nu în punctele esențiale), astfel încât unii termeni din poezie ni se par acum fie depășiți sau arhaici, fie greoi (și îmi închipui că unui elev i s-ar părea hieroglifici), dar conținutul a rămas la fel de valabil ca în timpul lui Eminescu.

Mâine avem primul tur al alegerilor prezidențiale, cu 14 nume pe buletinul de vot (chit că Ludovic Orban a zis că se retrage și și-a îndemnat simpatizanții s-o voteze pe Elena Lasconi de la USR). Iar românii se plâng că n-au șanse. Din perspectiva mea, cât timp continuăm să girăm sistemul politic actual, vom continua să nu avem șanse. Păi, avem 2-3 partide principale, pe care le-am văzut ce pot, care au tot deținut puterea în diverse formule din ’89 încoace, care și-au tot rotit oamenii, care au învârtit afacerile în România și care ne-au adus în situația în care suntem acum ca țară. Și totuși, noi votăm mereu cu unul din candidații lor, pe motiv că „restul n-au șanse să intre în turul doi”. Dacă restul n-au șanse, atunci evident că nici noi n-avem șanse, fiind legați din proprie inițiativă de ăștia primii. Și cred că vom începe să avem șanse ca țară abia atunci când vom alege candidatul cu a cărui platformă rezonăm cel mai mult și nu „răul cel mai mic dintre cei cu șanse”.

Până atunci, probabil că o soluție mult mai bună ar fi să punem ștampila pe numele care are deasupra cea mai frumoasă siglă. Estimez că acest criteriu, deși pare absurd, va produce rezultate mai bune decât dacă am alege așa cum alegem de obicei, și asta tocmai pentru că modul în care alegem de obicei este falimentar.

Cu cine votează subsemnatul? N-o să vă spun, rămâne secretul meu. O să vă informeze, probabil, Renata în foiletonul ei. Dar vă spun că între timp m-am răzgândit și nu mai votez cu George Simion – cel puțin nu în primul tur. Și evident că nici cu candidata USR nu votez, pentru că, fie-mi cu iertare, dânsa a găsit de cuviință să se promoveze la alegerile care ar transforma-o în președinta României declarând că are în livadă un mușuroi de furnici pe care le hrănește regulat cu pâine și dulciuri, că a învățat de copilă să le dea de mâncare celor mici. Mai lipsea să ne spună că le dă de mâncare păsărilor și o aveam pe Ileana Cosânzeana din poveste.

În primul tur votați omul, nu partidul. Fără strategii de loto 6/49, fără calcule meschine, fără proiecții de viitor. Sau, alternativ (și tot mult mai bine), votați ca mine, cu sigla cea mai frumoasă. Că-i una singură, mai ales după ce excludem sigla Forței Drepte (al cărui Orban s-a retras) și sigla AUR.