Cinci scenarii de vizite extraterestre nefaste

În textul și comentariile articolului precedent spuneam că este puțin probabil ca o civilizație extraterestră care este atât de avansată încât să poată face călătorii cu viteze superluminice, ajungând astfel să ne viziteze, și care nu s-a autodistrus până atunci să fie rău intenționată sau să prezinte comportamente de tipul Inchiziției. Dar improbabil nu înseamnă imposibil, așa că, extinzând discuția de la extratereștri „religiopați” la extratereștri malefici sau inoportuni, iată mai jos o listă imaginară a unor situații în care o astfel de vizită ne-ar putea fi profund nefastă:

1. Avansați tehnologic, decadenți moral.

Sigur, ne putem aștepta ca o civilizație imorală și violentă ajunsă în posesia unor arme și tehnologii foarte puternice (și deci simultan foarte periculoase) să se autodistrugă, dar poate există și excepții. Cum un conflict presupune existența a cel puțin două tabere combatante, să zicem că, de exemplu, la un moment dat civilizația lor a făcut trecerea de la bunuri și active fizice la bunuri digitale, înlocuind națiunile cu un stat și guvern global, astfel încât în final nu mai există decât o singură facțiune puternică, a elitei guvernante, care deci n-are cu cine să se lupte, toți restul cetățenilor fiind sclavi, înrobiți chiar de către puternica lor tehnologie. Neavând parte de conflicte interne, ținându-și populația sub control și urmărindu-și planurile malefice, o astfel de civilizație elitistă ar putea să se dezvolte și să prospere pe mai departe, cam la fel cum au prosperat civilizațiile colonialiste de la noi pe spatele bășninașilor din colonii, și apoi să încerce să distrugă sau să cucerească și alte planete.

2. O pădure fără uscături

Un proverb românesc spune că nu există pădure fără uscături, sugerând faptul că și cea mai frumoasă turmă va avea oile ei negre. O civilizație extraterestră preponderent benefică, în care pedeapsa cu moartea nu există, ar putea alege să se debaraseze de elementele antisociale și indezirabile trimițându-le undeva în spațiu, fie pe o navă în voia hazardului, fie, mai sigur, într-un fel de închisoare aflată pe orbita unui satelit nepopulat, în care să nu mai deranjeze pe nimeni. O metodă de epurare perfect funcțională pentru ei, numai că, la fel ca în Superman 2, un accident propulsează respectiva pușcărie spațială și delicvenții extratereștri care o populează pe o direcție care se intersectează cu Pământul. Auch!

3. Veni, vedi, vinci

La apogeul Impreriului Roman, un sfert din populația Terrei trăia și murea sub conducerea Romei. Și totuși, ocupația romană a reprezentat, prin prisma istoriei, un pas înainte pentru majoritatea regiunilor ocupate (o excepție notabilă fiind Grecia). Romanii au cucerit și ocupat teritorii barbare în comparație cu ei, după care le-au civilizat, generând acolo creștere economică, dezvoltare militară, artistică și filosofică, o educație mai bună, un nivel cultural mai înalt etc. Sigur, era rău dacă te aflai în conflict militar cu romanii, că mureai, erai ocupat, femeile îți erau violate, dar pe termen lung se poate spune că cei care au fost ocupați de romani au avut de câștigat de pe urma acestei ocupații. Situația asta a fost în opoziție cu colonialismul european din secolele trecute, în cadrul căruia europenii au ținut coloniile în mizerie, suferință și întuneric, pentru a le putea exploata pe termen nedefinit. Ei bine, dacă civilizația extraterestră care ne vizitează este asemenea romanilor, prin comparație cu barbarii de pământeni? Ocupația lor ar putea fi, de fapt, una de bun augur pentru viitorul nostru. Păcat că n-o vom resimți ca atare decât peste câteva generații.

4. Soylent Green

Ați observat că pentru a trăi, un organism viu trebuie să consume și să se hrănească cu viață? Asta e valabil inclusiv pentru oameni. Nu putem mânca elemente chimice din tabelul lui Mendeleev. Avem nevoie de materie organică, fie de origine animală, fie de origine vegetală. Este moral să omori un animal pentru a te hrăni? Ei bine, dacă noi suntem, prin comparație cu acești ipotetici extratereștri care ne vizitează, asemenea unor animale, numai bune de consumat pe post de hrană? Sau dacă suntem, până și prin comparație cu formele de viață inferioare de pe planeta lor, asemenea unor plante? Odată cu venirea lor aici ar putea lansa un curent vegan în lumea lor, prin care să descurajeze consumul de animale și forme de viață super-inteligente pe care le consumau până atunci, înlocuindu-le cu aceste plante, fructe și legume rudimentare din punct de vedere al conștiinței dar foarte gustoase numite homo sapiens. Dar de ce n-ar consuma plante și animale terestre în locul noastru? Poate nu le vor plăcea la gust. Sau poate nu vor face diferența. Din perspectiva infinitului, numărul unu și numărul doi sunt practic egale.

5. O problemă de compatibilitate

În sfârșit, poate că respectiva civilizație extraterestră este una morală și benefic orientată, dar moralitatea lor este complet incompatibilă cu moralitatea noastră. De ce este rău să suprimi o altă formă de viață? Poate, din perspectiva moralității lor, acesta este cel mai frumos lucru pe care-l poți face. Sau poate însăși condiția lor existențială este incompatibilă cu a noastră. Poate că vin din spațiul materiei negre, un univers pe care noi îl postulăm pentru că i-am detectat influența covârșitoare asupra lumii noastre vizibile dar pe care încă n-am reușit să-l evidențiem și cu atât mai puțin să-l înțelegem, și simpla lor apariție sau manifestare în lumea noastră ar duce la dispariția instantanee (dar involuntară din partea lor) a tuturor formelor de viață de pe Terra. Poate nici măcar nu ne-ar detecta, la sosire.

Cam atât deocamdată. Evident, lista poate continua în comentarii. Ca pont, vă puteți gândi la scenariile unor filme și seriale SF precum: Star Trek, Dark City, Jupiter Ascending, V, Stargate. Sau puteți scrie scenariul următorului SF de succes, caz în care îmi veți datora o bere – neapărat vegană și fără alcool.

21 Replies to “Cinci scenarii de vizite extraterestre nefaste”

  1. Eu cred in existenta vietii extraterestre. E, oricum, mult mai plauzibila decit existenta dumnezeirii. Ca e o forma de viata asemanatoare celei pe care o cunoastem, nu stiu. Poate fi o viata care nu e bazata pe existenta apei, a oxigenului samd. Dar daca pornim de la ideea ca universul e infinit si ca acest univers contine o infinitate de planete, atunci e putin probabil ca Pamintul sa fie singurul cu aceste conditii climaterice care sa favorizeze existenta vietii pe care o cunoastem. Citi ne-or fi vizitat, nu stiu, dar semnele lasate arata c-ar fi fost. Poate de pe planete care deja nu mai exista. Dar ca erau mult mai avansati ca noi, asta in mod sigur. De ce adica n-ar exista forme de viata care pot folosi 50% din capacitatea creierului? Ca daca sunt inteligente, e clar ca au un creier.

  2. Doamne ce talmes balmes. E bine ca ai imaginatie, totusi. Si, desigur, nici un subiect fara moralitate…

  3. Aldus, ai găsit cinci mizerii mai mari pe care ni le pot face extratereștrii, mai mari decât să ne impună o nouă religie, deci ai abătut atenția cititorului spre acel 10% (du-te după fentă), numai să nu vină vreun neavenit, să insiste că o civilizație superluminică în deplasare și, evident, ultra-inteligentă, ar ajunge la concluzia că zeii și religiile create în baza lor sunt doar niște basme frumoase, cu aplicabilitate practică în manipularea maselor.
    Visez la ziua în care un extraterestru de orice aparență – solid, gazos, lichid, vizibil sau nu – o să-ți comunice că ăla mare, atotputernic, nevăzut, de vă iubește pe toți, e El. Să vedem ce zici atunci! Cum te dai bine pe lângă El. 🙂 🙂 🙂

  4. @papagigli

    Ce spui tu legat de universul infinit m-a dus cu gândul la filmul Contact (din 1997, de Robert Zemeckis, cu Jodie Foster și Matthew McConaughey, după romanul omonim al lui Carl Sagan). Dacă nu l-ai văzut, ți-l recomand.

    @Liviu

    Ai ceva cu moralitatea?

    @Renata

    Ba pot să ne facă toate mizeriile de mai sus în numele unei religii de-a lor. Subiectul de față nu escamotează observația făcută de tine la articolul precedent, ci este despre cu totul altceva. Asupra acelei observații am zis că o să revin. Ai puțină răbdare.

  5. Inițial am citit și nu am avut ce comenta. Scenariile erau cele ale unui pământean. OK.
    Dar tocmai parcurg romanul cu Problema celor 3 corpuri (există film). Așa am aflat de clasificarea (Scala) Kardashev. Dă-i cu wikipedia, etc.
    ”According to Kardashev, the most important parameters to define the existence of a civilization are three: the presence of very powerful energy sources, the use of non-standard technologies, and the transmission of significant amounts of information of various kinds through space”

  6. Auzisem de scala asta, dar cred că e foarte simplistă. În primul rând, de unde știm că o civilizație foarte avansată ar avea nevoie de enorm de multă energie și că acest consum de energie ar crește direct proporțional cu gradul de civilizație atins? De exemplu, ție nu-ți trebuie miliarde ca să trăiești fericită. În al doilea rând, de unde știm că nu își iau energia din alte regiuni decât cele cunoscute de noi? De exemplu, noi postulăm că există așa-numita energie neagră, pe care încă n-am identificat-o dar ale cărei efecte i le-am observat și care ar fi mult mai mare decât celelalte forme de energie cunoscută, reprezentând 68% din totalul energetic al universului. Deci ce cunoaștem noi este doar 32% din energia totală. De unde știm că nu-și iau energia de acolo, sau dintr-un univers paralel? Nu știm. Așa că Scala Kardashev este simplistă și foarte speculativă.

  7. Ce anume să citesc? Știu în mare de teoria asta, n-am stat să o puric, pentru că, după cum ți-am zis, mi s-a părut din prima foarte speculativă și clădită pe idei greșite. Dacă îmi scapă ceva, scrie mai pe larg sau zi-mi la ce să mă uit. Eu cred că nu merită studiată pe larg, dar poate mă înșel. Descrie-o tu în câteva cuvinte simple și cuprinzătoare, sau zi-mi ce anume ai găsit interesant la ea. Cartea e drept că n-am citit-o (și nici serialul nu l-am văzut). Am citit (cu mai mult timp în urmă) clasificarea aia cu 3 sau 4 tipuri de civilizații. Dar e cam trasă de păr.

  8. @Aldus
    N-am nimic cu moralitatea, tu pare ca o incluzi in tot si in toate. Chiar si in psihologie extraterestra :))

  9. Păi asta era întrebarea lui Cetin. De la asta am pornit. Mi s-a părut interesantă de discutat.

  10. Articolul lui Cetin e o caterinca la o bere cu un amic. Si la cum e scris, pare ca reflecta doar frustrarile lui legate de religie (sau de persoanele religioase).
    Revenind, insa, toti facem speculatii pe ceea ce stim – adica natura si evolutia specifica Pamantului.

  11. Da, dar ideea lui Cetin merită discutată, nu? Adică, eu am luat-o drept serioasă și am scris două articole plecând de la ea.

  12. Poate, nu zic nu. Insa chiar si felul cum ai scris, m-a provocat sa raspund si sa intru in dezbatere. Deci, un mare plus pentru tine 😛

    Altfel, pana nu vom avea alt model inteligent de civilizatie (organic sau anorganic), tot ce discutam despre posibili extraterestrii este doar un material pentru filme / carti / jocuri SF.
    Dar, ca sa intru si eu in hora, as zice ca daca niste extraterestrii ar fi “religiopati” asta cam duce implicit la ideea ca deja au “convertit” alte forme de viata inteligente, altfel, ce sens ar avea sa ne converteasca la “extraterestrism” taman pe noi, nu? :))

  13. Aldusescule, ce te face sa crezi ca extraterestrii sunt credinciosi? Credinta, asa cum o intelegem noi, evident. Ei poate cred doar in reproducerea speciei, nimic mai mult si mai divin. De ce, adica, toate formele de viata dotate cu gindire si care populeaza Universul, e musai sa fie la fel de duse cu capul ca noi? Poate ca cei care au ajuns sa ne viziteze, au reusit tocmai performanta, tocmai pentru ca n-au crezut in cai verzi pe pereti sau pe planete. Think about it!

  14. Vezi Piramida lui Maslow. Ce zici tu, cu perpetuarea speciei, ține de nivelurile bazale. 🙂

  15. Lasa-l pe Maslow si nevoile lui. Fara baza s-ar duce dracu restul piramidei. Era vorba de credinta si nu-mi spune ca si asta e vreo necesitate vitala, atita timp cit se poate trai foarte bine si fara ea. M-as hazarda in a spune ca e mult mai probabil ca cei care ne-au vizitat sa fi fost atei. Religia n-a fost si nu va fi vreodata pedala de acceleratie in dezvoltarea societatii umane. Pedala de frina, poate.

  16. Aldus, aștept un post în care să analizezi și să aduci critici tabelului lui Mendeleev. Să ne spui ceva despre grupa metalelor nobile, de ce li se zice nobile, fiindcă sunt accesibile bogaților? E, oare, moral? 🙂
    Acest comentariu mi-a fost stârnit de criticile tale aduse piramidei lui Maslow.
    Unde iubirea ar trebui să fie la bază, ca element inevitabil supraviețuirii.
    Cred că n-am citit la vremea respectivă eseul tău în care iubirea era mai importantă decât aerul. Am zâmbit trist. Și acum câțiva ani tot la asta tânjeai, la întregirea celor două jumătăți. La iubirea perfectă care durează până moartea ne va despărți și ține loc de hrană, apă, aer, adăpost.
    Deci asta e trauma ta, că n-ai fost și nu ești iubit. Și nu mă gândesc la o demoazelă romantică – jumătatea ta. Mă gândesc la ceilalți: mama, tatăl, frații dacă îi ai… Sau, dacă te-au iubit, nu te-au iubit pe înțelesul tău, n-au făcut eforturi să-ți arate că te iubesc. Poate că te-au iubit, dar discret, din culise. Te-au sărutat pe frunte când dormeai.
    De când ne cunoaștem noi, Aldus? De când tu scriai îmbâcsit și greu de urmărit.
    Acum scrii cu ușurință, fără nicio greșeală gramaticală, dar toate textele tale sunt impregnate de singurătate. Ești Aldus-singur, în medii aseptice, unde obiectele care te înconjoară nu lasă umbră, miros, culoare, amintiri. Nu amprentezi nimic. (Ai putea comite crime perfecte!) Te miști dezinvolt, lucid, prin subiecte cu care nu ai intimă atingere. Presupun că de-aia îl iubești atât de mult pe Dumnezeu, fiindcă sunteți la fel de singuri amândoi. Tu aici, pe planetă – măcar ai lumină electrică, încălzire, laptop și niște cunoscuți virtuali, El acolo, în înalt, singur la superlativ, crezând că e cel mai bun, cel mai îndreptățit să fie cel mai bun, întristatul Zeu care nu primește feed back poztiv, fiindcă ăia care ocolesc bisericile în genunchi și-l iubesc de nu mai pot, n-au niciun mijloc de-a comunica cu el – echimozele din genunchi nu emit suficientă energie ca să le observe și să se bucure de ele.
    Aldus, eu cred că tu crezi că pe tine nu te iubește nimeni și de-aia te refugiezi în Biblie și-n mituri și-n vise umede, și-n eseuri despre iubiri ideale și râvnite.
    Aldus, ce zic acum o să te supere foarte tare, dar ai nevoie di psihoterapie cu un psiholog clincian. Amin!

  17. Nu am zis că iubirea ține loc de hrană, dar în mod cert nici hrana nu ține loc de iubire. Există viață pe paliere diferite. Sau, feluri diferite de a trăi.

    Hai să-ți zic un banc.

    Cică un bărbat merge la medic și îl întreabă:
    – Ce să fac ca să pot trăi peste o sută de ani?
    Medicul îi răspunde:
    – Să te lași de alcool, de tutun, de femei, de dulciuri, de mâncăruri grase, de prăjeli, de sedentarism..
    – Și dacă mă las de toate, voi trăi o sută de ani?
    – Nu, dar așa o să ți se pară.

    Esența bancului este că există viață care merită trăită și viață searbădă. Imaginează-ți un corporatist care se trezește în fiecare dimineață la ora 6, își face toaleta, își bea cafeaua, după care merge la job, de unde vine seara, mănâncă, se uită la Netflix și apoi se culcă, pentru ca a doua zi să o reia de la zero. Zi după zi, o săptămână, o lună, un an, zeci de ani, ca un robot. Fără să aibă nicio iubită, fără să aibă niciun animal pe care să-l iubească, fără să aibă nici măcar un vis sau o pasiune care să-l anime, nicio curiozitate, niciun freamăt interior, nimic. Trăiește într-un mod mecanic, rutinat, în virtutea inerției. Ai spune că un astfel de om este viu? Din punct de vedere biologic, sigur că este. Dar ce sens mai are existența lui?

    Sigur că poți trăi și supraviețui fără iubire. Ideea articolului meu era că, totuși, o astfel de viață nu are niciun rost. Sub incidența iubirii, viața capătă valențe nobile – unde nobilul are alte semnificații decât cele din Tabelul lui Mendeleev.

    Mă aștept ca cititorii mei să poată face diferența dintre sensul propriu („poți trăi bine-mersi fără să iubești”) și sensul figurat („în lipsa iubirii, ești deja mort pe dinăuntru”), mai ales când subiectul este unul atât de simplu. Dar dacă nu, asta e. Scriem pentru cine va intra din Google și va înțelege.

    Am fost și sunt iubit. După cum am iubit și iubesc. Singurul meu regret este că nu am iubit pe cât de mult aș fi putut. Dar asta e, corectăm pe parcurs. Oricum, lasă-te de meseria de psiholog. 🙂

    PS: Cum să mă supăr? Fii serioasă, am zâmbit.

  18. Mențin tot ce-am zis mai înainte, în plus:
    – ești singur și neiubit. De aceea îți imaginezi o iubire ideală, ca un fir întins de pescar. Iubirea e o frânghie păroasă, cu subțieri periculoase și noduri marinărești.
    – te refugiezi în mit, ca și cum mitul ar fi un bunker împotriva realității.
    – ți-ai creat o bulă confortabilă care te ajută să supraviețuiești eșecului relațional repetat.
    – ți-ai construit o platoșă de vorbe cu care să contracarezi ”lumea” care vede lucruile altfel decât tine, posibil exact așa cum sunt.

  19. 1. Unde-am zis că iubirea ideală este un fir neted? Nici măcar nu rețin să fi vorbit undeva despre iubirea ideală.

    2. Nu mă refugiez în mit, după cum nici nu cred că mitul este un bunker anti-realitate. Dimpotrivă, cred că mitul este esența realității. Adică, dacă vei fi atent la realitate și nu vei trece prin ea ca geamantanul prin gară, vei descoperi în țesătura ei mitul. Deci, miturile sunt despre viață și nu despre fuga de ea.

    3. Care eșec relațional repetat? 🙂

    4. Care lucruri și cum anume sunt ele? Concret, nu generalități. Viața înseamnă doar să bagi cât mai mult la burdihan (Piramida lui Maslow)? Psihologia este știința care a înțeles că aspirația către iubire și împlinire în doi ține de narcisism (mitul androginului)? Vai mie. Mai rămâne să bagi ca argument suprem faptul că mă declar împotriva vulgarităților, semn că iată, nu trăiesc viața. Pe asta acum de ai uitat-o?

Leave a Reply