Cinci ani de întuneric (leapșă)

Pornind de la un articol despre climă, explozii solare și dezastre istorice (pe care nu-i musai să-l citiți dacă nu vreți, dar merită), vă propun sub formă de leapșă ceea ce autorul ne promite în episodul următor: să spuneți ce ați face de Apocalipsă.

E o seară frumoasă de sâmbătă. Ați dat drumul la încălzirea centralizată, ați făcut un duș fierbinte și vă așezați comod(ă) în fața televizorului, alături de o pungă mare de popcorn, să urmăriți serialul preferat de pe Netflix, când, brusc, se oprește curentul. În mod curios, constatați că nu mai aveți nici net sau semnal telefonic pe mobil, așa că, după un prim moment de panică și o consultare cu vecinii ieșiți pe casa scării, vedeți că totuși nu cad bombe sau asteroizi și lucrurile par să fie normale, afară de faptul că, mă rog, e întuneric. Neavând ce face, vă înfofoliți bine și vă culcați mai devreme decât de obicei, cu gândul la sacul de urări pe care le veți revărsa a doua zi pe Facebook la adresa furnizorului de curent electric, a primarului și a oricărui alt intermediar implicat în procesul de a vă oferi dvs. tot confortul secolului XXI.

Numai că a doua zi curentul nu a revenit. În lipsa curentului nu mai aveți nici apă la robinet, peste noapte telefonul s-a descărcat iar gheața din lada frigorifică începe să se topească. Moment în care intrați cu adevărat în panică.

Tema lepșei pe care v-o propun este următoarea: descrieți, în ce mod doriți (fie sub formă de narațiune, fie sub forma unui articol de opinie, fie într-un mod personal – punând accentul pe ce credeți că ați face dvs. în această conjunctură, fie privind de sus ca un martor detașat tabloul general din lume etc scl – aveți libertate totală de abordare), ce credeți că s-ar petrece în situația în care, dintr-un motiv sau altul (să zicem o furtună solară de proporții nemaivăzute, dar nu neapărat), omenirea ar rămâne fără sateliți și fără curent electric timp de cinci ani.

După care copiați articolul de pe blog pe hârtie, ca să poată fi citit și pe perioada cincinalului respectiv. 🙂

Cine începe?

25 Replies to “Cinci ani de întuneric (leapșă)”

  1. Își imaginează cineva că noi, cei de acum, putem “rezista” fără curent electric… ani de zile? Că fără Soare clar nu…

  2. Nu fără Soare, doar fără curent. Dacă crezi că nu vom rezista, poți descrie scenariul sfârșitului omenirii din cauza unei pene prelungite de curent. 🙂 Nu zice nimeni că-i musai să ieșim din asta vii și nevătămați.

  3. Aldus, nici măcar nu încerc să scriu așa ceva. M-a tulburat episodul 2 citit la Axel, așa că o să mă rezum să încerc să vă citesc pe voi. Sunt mai slabă de înger eu, precum se știe, deci nu.

  4. Aldus, episodul ăla nr. 2 la care se referă Oana e scris prea mişto, nu mă încumet să-i fac concurenţă. Aştept să te citesc pe tine.

    Oana, noi, cei de acum, putem rezista fără curent electric vreme de foarte mulţi ani, chiar şi o viaţă întreagă, numai că nu noi toţi, ci cu mult mai puţintei, fiindcă mulţi o vor mierli în prima fază.
    Iar dacă eşti chiar atât de slabă de înger, te sfătuiesc, cu toată sinceritatea, să te tratezi.

  5. Intai si intai mi-ar placea teribil sa prind apocalipsa. E ceva unic 😁.
    Primul lucru mi-as reface functionalitatea panourilor solare ” (in caz ca ar fi nevoie). Astea asigura peste 100 din consum (eu nu depind de reteaua centrala) deci as avea electricitate si apa curenta, ba chiar si masina. Apoi i-as ajuta si pe vecini daca ar fi cazul de reparatii si la ei. As zice ca jumatate din satul unde stau daca nu mai mult ar avea si ei electricitate. Pe termen lung imi inchipui ca si altii si-ar instala.
    Dar n-am avea internet. Asta e trist, dar nu devastator pentru o smart house ca n-ai nevoie de net, doar de retea wifi. Totusi sa n-ai internet e trist, foarte trist 😁. Plus ale mele merg si analog. Imi inchipui ca un timp s-ar da cumparaturile pe carnet cu semnatura. Pe termen lung insa ar fi probleme de aprovizionare. In ce ma priveste eu locuiesc pe o insula si am si barca. In spatele insulei e crescatorie de somoni si in plus toata insula e loc de pescuit (avem si locuri de pescuit crabi, creveti si lobster). Asa ca as pescui si m-as scufunda dupa mancare 😁. Mi-ar placea grozav, mai ales ca apocalipsa e o scuza superba sa faci asta zilnic. Legumele si alte chestii ar fi treaba doamnei. Eu ii sap gradina daca trebuie si ii fac sera. Daca nu, e plin de ciuperci si napi salbatici. Avem 5 ani de zile sa ne reglam in comunitate sa vedem cine are darul cultivarii. Mai exista si vanat prin padurile insulelor pentru ceva mai plin de proteine. Cat s-ar da pe caiet lucruri primul lucru m-as duce sa-mi cumpar gloante si sa vad ce jucarele de arme de vanatoare vand astia ca sa avem mai multe (la noi se vand la sport). Am invatat-o si pe nevasta-mea sa traga deci am merge romantic la vanatoare amandoi si probabil am ajunge sa scarpinam caprioara intre urechi, ca ne plac blanosii.
    Probabil ar mai fi si altele dar am scris prea mult si se fac clatite. A da, avem pregatit si putem monta dispozitiv de incalzit pe lemne daca trebuie (doar nu l-am vrut instalat ca nu-i placea la aspect doamnei)
    Apocalipsa asta ar fi o vacanta misto.

  6. @Vladen
    Stai linistit, esti (acum, aici) parte integranta din Apocalipsa, doar ca nu o percepi constient, asemeni majoritatii populatiei care s-a nascut si evoluat pe Terra de la facerea lumii.

  7. @Vladen

    Uite și o perspectivă frumoasă! Aproape că-ți vine să chemi mai repede apocalipsa asta. 🙂

  8. Vladen, exact asta mă întrebam: dacă ai panouri solare și posibilitatea de-a stoca energie, ar fi chiar atât de drastic sfîrșitul lumii prin pana de curent sau mai există o șansă?
    Și mi-ai răspuns.
    Mulțumesc! Mă duc să păzesc musacaua. 🙂

  9. Renata, Vladen, presupun că n-aţi remarcat despre ce cauză a întreruperii simultane a curentului electric pe toată planeta e vorba pe blogul de la care a pornit discuţia şi că n-aţi stat să vă gândiţi cât de dependentă de curentul electric e actuala noastră civilizaţie.

    Citez de pe blogul lui axel:
    “În engleză se numește CME, Coronal Matter Ejection. În românește i se poate spune, colocvial, „explozie solară cu ejectare de materie”. Indiferent de limbă, înseamnă același lucru: o masă uriașă de plasmă, uneori cântărind miliarde de tone, provenită din atmosfera Soarelui, este expulzată în spațiu cu viteze enorme.”

    “Masa enormă de plasmă, gonind prin spațiu cu peste un milion de kilometri pe oră, lovește Pământul.”
    (https://textepefata.wordpress.com/2024/10/25/ce-faci-de-apocalipsa-2/)

    “Impactul masei de plasmă a subțiat câmpul magnetic al Pământului până la o fracțiune, „suflându-l” în partea opusă și prelungindu-l în spațiu cu peste trei milioane de kilometri. Câmpul magnetic pârâie din toate încheieturile și deviază cam un sfert din masa de plasmă. Nu mai mult.”

    “La sol se instaurează haosul. Semafoarele nu mai funcționează, GPS-ul nu mai există. Circuitele calculatoarelor de bord ale mașinilor, care comandă sistemele electronice de direcție și de frânare, se ard instantaneu. Se produc accidente enorme, în care sunt implicate sute de mașini. Grămezi de fiare contorsionate se ridică pe șosele. Camioane grele, lansate cu nouăzeci de kilometri pe oră, cântărind zeci de tone, intră ca niște berbeci în ambuteiaje, distrugând totul în calea lor.
    Acumulatorii mașinilor electrice, și așa funcționând la limita de jos a siguranței, produc descărcări masive care electrocutează pasagerii, apoi iau foc. De sub covorașe, de sub scaune, izbucnesc flăcări.”

    “În orașe, în parcările subterane, mașinile electrice iau foc aproape simultan.”

    “Câmpurile acoperite cu panouri solare au devenit inerte. Acumulatorii de stocare sunt arși, tot ceea ce însemna echipament de control s-a oprit. Plăcile cu circuite sunt prăjite. Cu infrastructura de stocare și de transport arsă, au devenit la fel de inutile ca o oglindă ce reflectă lumina.”
    (https://textepefata.wordpress.com/2024/10/27/ce-faci-de-apocalipsa-3/)

  10. Remi, presupun că n-ai remarcat că în leapșa propusă de mine am specificat că motivul de la baza rămânerii fără electricitate este irelevant:

    ce credeți că s-ar petrece în situația în care, dintr-un motiv sau altul (să zicem o furtună solară de proporții nemaivăzute, dar nu neapărat), omenirea ar rămâne fără sateliți și fără curent electric timp de cinci ani

    Dar, mergând pe linia deschisă de tine (și preluată de la Axel): dacă vrem să cuantificăm proporțiile dezastrului care se va produce în momentul zero (semafoare căzute, frâne nefuncționale, mașini care se ciocnesc și tot tacâmul), spune-mi te rog cât timp petreci tu pe carosabil. Dacă doar 10% din viață, atunci ne putem aștepta ca momentul întreruperii curentului electric să-i prină în trafic cam pe 10% din oameni. Dintre ei, o parte vor scăpa. Unii conduc mașini mai vechi, cu sistem de frânare simplu. Alții vor avea accidente minore. Cică mașinile electrice se vor aprinde, dar cât reprezintă ele din totalul mașinilor aflate în circulație? 1%? Nici atât? În fragmentul citat de tine scrie că se produc accidente enorme, în care sunt implicate sute de mașini. Sute de mașini raportat la 8 miliarde de oameni sunt nimic. Zilnic se produc accidente în care sunt implicate sute sau mii de mașini (Cică statisticienii britanici au calculat că în Londra un om este accidentat la fiecare două secunde. Iar omul ăla s-a săturat!), așa că imaginea conturată de Axel, chiar dacă pare înfricoșătoare, luată la bani mărunți nici măcar nu este realistă.

    Pentru cei cărora le plac astfel de scenarii, există un serial pe nume FlashForward, făcut după o carte omonimă, care pleacă de la premiza unei pierderi generalizate de conștiință. Într-o zi oarecare, la un moment dat, toți oamenii de pe pământ își pierd simultan cunoștința timp de două minute și 17 secunde. Ceea ce duce la accidente mult mai extinse decât cele din trafic, că de exemplu cei care înotau se îneacă, medicii cad pe jos în timpul operațiilor etc. Din păcate, serialul a fost anulat după prima serie, dar e interesant și merită văzut.

    Revenind la subiect, leapșa mea vă lasă libertatea să abordați tema cum doriți, așa că Vladen s-a încadrat și chiar a fost original. Nu-i musai să creați o poveste horror sau în stilul celei de pe blogul citat de tine. De exemplu, tema de față poate fi folosită inclusiv ca pretext pentru o scenă erotică cu noua vecină tânără și atrăgătoare, odată ce ați rămas blocați în lift, după ce s-a luat curentul. Pentru unii, apocalipsa poate fi începutul vieții. 🙂

  11. Aldus, motivul nu poate fi irelevant, fiindcă e vorba de consecinţe total diferite. Şi te-ai referit la apocalipsă, nu la o poveste cu happy end.

    Nu contează cât timp petrec eu pe carosabil, un astfel de scenariu nu trebuie să se refere la un singur personaj, care poate fi destul de băftos ca să scape cu bine din toată tărăşenia, ci la soarta întregii omeniri – de care şi varianta lui Vladen face abstracţie.

    Cât despre blocarea în lift cu o vecină atrăgătoare – pentru asta nu e nevoie să rămână toată planeta fără curent electric. Ditamai pretexul pentru un futai în beznă! Arunci totul în derizoriu. Sau poate pentru tine ar fi o mult aşteptată şi de vis ocazie de a-ţi trage ceva pe sulă. (Ca variantă de coşmar, gândeşte cum ar fi să rămâi blocat în lift cu un homosexual mătăhălos, care n-a mai penetrat de mult niciun cur, până se îndură careva să uite de belele provocate lui însuşi de lipsa curentului şi să vă scoată de acolo.)

    A, şi iar faci referire la un film! Se vede că doar la filme se rezumă experienţa ta de viaţă! Mă tem că părerea Renatei despre tine e absolut conformă cu realitatea şi te compătimesc cu toată sinceritatea.

  12. @Remi Eu zic ca omul exagereaza masiv si nestiintific, strict pentru efect poetic 😁. Dar sa zicem ca are perfecta dreptate si ca e fix asa (ca e muuult mai interesant). Si desi e fix asa cum zice, mai presupunem si ca mai traieste cineva, om, pisica, etc si nu murim chiar toti cum ar trebui. Bun, aia care traiesc mai pot si sa repare treburile alea arse, ca nu-s date functionale direct de la ‘mnezeu (acum ca paranteza, un cataclism de asta care ne-ar permite macar catorva sa traim suficient de mult,n-ar strica alea atat de rau sa nu poata fi reparate). S-ar merita sa incerci sa le repari? Pai eu zic ca nu, ca oricum ai muri de cancer, iradiat.

    Da’ sa zicem ca nu murim nici dupa event ca iar am inchide povestea. Atunci ar merita. Dar hai sa presupunem ca NU merg reparate imediat ca suntem toti prosti sau toti aia destepti morti. Are apa peste si barci, au raurile apa pentru mori (presupunem ca mai avem rauri si nu s-au evaporat cataclismic), arma inca trage in caprioare si cutitul inca taie. Ar trai multi in conditii de astea? Evident ca nu, aia mai fatalai, aia cu boli, aia cu probleme si aia de la oras, o mare parte s-ar duce, dar cine ar mai avea timp sa-i planga in batista? Adica din ce zici tu ala cu scenariul lui de film americanesc prost nu face altceva decat sa reduca problema tot cam americaneste la /smiorc murim, ne ducem la dracu hai sa panicam nitel ca o sa fie groaznic /smiorc. Pai si daca ar fi asa, ce? Ne ducem si noi cum s-au dus dinozaurii si viata tot o sa continue, nu e mare paguba. Absolut si categoric n-as pierde timp cu sapat in anticipatie buncare si pus soba la casa 🙂 (cataclismul nevasta e mult mult mult mai real si probabil in universul meu personal 😁)

    Altfel, eu am pus problema din punctul meu de vedere, fiindca cum ar reactiona umanitatea la modul general nu pot controla si nici nu ma prea intereseaza. Ce patesc exact aia din Tokyo, Bacau si Paris nu e problema mea, afara de cazul in care as fi acolo si problemele specifice zonei m-ar afecta.

    Pe scurt, parerea mea e ca indiferent de apocalipsa supravietuita trebuie sa faci un efort sa ramai calm, in viata si inventiv. Mucii si jalea dupa ce-a fost n-ajuta pe nimeni, niciodata. E deformare din armata, dar eu functionez pe criteriul cum ca pana n-ai crapat, mai exista si sperante si solutii (in pofida terorizantelor covorase in flacari ale masinilor electrice!).

  13. @Remi

    Aldus, motivul nu poate fi irelevant, fiindcă e vorba de consecinţe total diferite. Şi te-ai referit la apocalipsă, nu la o poveste cu happy end.

    M-am referit la o apocalipsă pe care să o tratați la liber (chiar am specificat explicit în text că „aveți libertate totală de abordare”), asta incluzând faptul că o puteți pune între ghilimele. Libertate care merge mână în mână cu specificația că motivul rămânerii fără electricitate este irelevant (și deci libertatea voastră se extinde asupra faptului că puteți alege un motiv mai terminal sau puteți merge pe ceva mai lejer, cum a mers Vladen).

    Ești liber(ă) să prezinți o apocalipsă demnă de paginile biblice, dar nu înțeleg de unde încrâncenarea asta că „voi sunteți aerieni și numai așa cum văd eu lucrurile este corect”, ca și cum ai ști cu certitudine ce s-ar petrece atunci, ca și cum ai fi văzut deja într-un glob de cristal. Eu de exemplu nu cred că toți oamenii ar redeveni animale. Cred că s-ar scinda în pături sociale: unii ar fi animale, în timp ce mulți s-ar organiza în comunități care să se auto-întrețină și protejeze, cam cum erau cetățile, și care ulterior ar prospera (ai văzut Waterworld?). Dar, în sfârșit, ești liber(ă) să preziți o cu totul altă versiune.

    Deci, da, e vorba de consecințe total diferite, în funcție de motivul producerii căderii de curent. Tu poți alege un anumit motiv, cu anumite consecințe, și poți prezenta o poveste în cadrul pe care ți-l alegi singur(ă). În timp ce Renata sau altcineva poate alege un alt motiv al penei de curent, cu altă desfășurare și alte consecințe. Mai mult sau mai puțin apocaliptice, ca să ne păstrăm în cerința globală. Dar apocalipsa este un termen foarte lax în acest context. Poate însemna, pur și simplu, sfârșitul unei orânduiri sociale, așa cum o știam. De altfel, dacă ai fost atent(ă), ai observat că nici măcar apocalipsa biblică, cu toate plăgile care îi sunt ascoiate (războaie, foamete, boli groaznice etc) nu este sfârșitul total, ci doar o cernere și o trecere la un alt nivel (cei puțini și drepți vor scăpa și vor forma o lume mai bună; deci, pentru ei va fi un final fericit – sau, cum spune un proverb românesc, tot răul spre bine). Din perspectiva asta, potopul a fost și el o certă apocalipsă.

    Nu contează cât timp petrec eu pe carosabil, un astfel de scenariu nu trebuie să se refere la un singur personaj…

    Nici nu se referă la un singur personaj. Te-am luat drept etalon fictiv și apoi am extrapolat. Dacă omul obișnuit petrece 10% din timp în trafic, înseamnă că în orice moment din zi și din noapte are 10% șanse să fie în trafic și 90% șanse să fie acasă sau în altă parte. Nu contează orele aici, pentru că fusele orare de pe glob uniformizează circulația rutieră. Și deci, la orice moment din cele 24 de ore disponibile, cam 10% din populația globului va conduce (sau va circula cu un mijloc de transport) și restul de 90% vor fi în altă parte.

    Bine, e posibil ca în medie omul să petreacă 5% din timp în trafic. De exemplu, dacă faci o oră pe drumuri în fiecare zi, asta înseamnă 4.1%. Poate alții fac două ore, dar poate alții stau acasă că sunt în pensie. Poate în orașele mari ești tot timpul în trafic, dar poate în provincie ajungi pe jos în orice parte a orașului. Vorbim de medie. Și deci per total poate procentul de 5% e mai realist. Dar nu contează așa mult, pentru că e doar un model.

    …ci la soarta întregii omeniri – de care şi varianta lui Vladen face abstracţie.

    Cred că ai ratat și partea în care am scris, tot negru pe alb, că nu e musai să prezinți tabloul general al lumii, ci poți descrie, într-un mod mai personal, ce ai face tu, adică doar povestea ta. 🙂

    Cât despre blocarea în lift cu o vecină atrăgătoare – pentru asta nu e nevoie să rămână toată planeta fără curent electric.

    Am zis eu că e nevoie? Am zis că poți folosi asta drept pretext. Ceea ce-i cu totul altceva. Adică, te poți eschiva de la cerința aparentă, pentru a introduce, dacă vrei, o poveste erotică. Adică, puteți fi creativi. 😉

    A, şi iar faci referire la un film! Se vede că doar la filme se rezumă experienţa ta de viaţă! Mă tem că părerea Renatei despre tine e absolut conformă cu realitatea şi te compătimesc cu toată sinceritatea.

    Filmele sunt referințe culturale. Degeaba aș face trimiteri la o experiență de viață care îți este străină, că nu m-ar ajuta cu nimic să mă fac mai înțeles de tine sau să aduc un plus de informații pentru cititori. Ar trebui să descriu pe larg experiența mea de viață – și câte dezvăluiri din viața mea personală ai văzut pe blog, dragă Remi Popescu? În schimb, filmul e posibil să-l fi văzut și tu, așa că o simplă menționare a lui condensează un întreg buchet de posibilități și ne permite să transmitem sensuri și idei mult mai rapid și să avem un teren comun de dialog. Dacă o imagine valorează cât o mie de cuvinte, atunci titlul unui film sintetizează o întreagă perspectivă, la care au muncit o echipă de scenariști, regizori, producători, actori etc, vreme de mai mulți ani. E o modalitate mult mai eficientă de comunicare, iar mie îmi place să comunic eficient. Și așa unii mă acuză că scriu prea mult.

    Și cred că te temi exagerat. De apocalipsă, de ce zice Renata, de cine mai știe ce…

  14. @Vladen
    Desigur, chiar dacă omul nu exagerează şi e fix aşa, asta nu presupune moartea întregii populaţii, că evident că nu pot fi toţi în maşini, avioane, vapoare, sau conectaţi la aparate electrice în spitale în momentul respectiv.
    Eu am vrut doar să atrag atenţia că nici maşinile electrice, nici panourile solare nu ar scăpa neafectate – ar fi probabil ireparabile în situaţia respectivă – şi deci vacanţa ta bucolică n-ar fi posibilă. Totul ar lua-o razna.
    Şi bineînţeles că e de dorit să rămâi calm, în viaţă şi inventiv, numai că procentul celor în stare să o facă va fi infim şi, cu legea şi ordinea duse naibii pentru o destul de lungă perioadă de timp, marea masă a populaţiei va intra în panică, făcând mai mult rău decât emisia de plasmă solară şi afectând şi traiul de pe insula ta. S-ar putea să fii nevoit să împuşti şi să înjunghii nu doar căprioare, ci şi oameni (în legitimă apărare).

  15. @Remi Daca si-ar lua-o in halul ala electronicele, ne-am lua-o si noi astia care n-am fi prin masini/avioane/electrice din alte felurite motive. Ca si alte chestii ar fi direct afectate.
    Da’ de unde stii ca ar fi complet ireparabile sau de neinlocuit/neprodus din nou? Sau adaugi asta ca preconditie la scenariu? Ca daca da, ce daca, e usor sa produci electricitate, exista diverse alte metode mult mai “analoage”, nu doar panouri. Si daca ar lua-o razna in scenariul aluia sau al tau… tot ce daca? Ce poti sa faci? Atac de panica? 😁 Desi vad ca de asta cu panica e cealalta preconditie. OK, da, atunci ajungi sa impusti oameni. E usor cand te simti justificat sau trebuie. Era de natura sa ma sperie personal perspectiva? 😁 Sa ma ingrijoreze? Zau asa… Facem ce trebuie sa supravietuim. Si chiar de n-ar fi bucolic, ar fi interesant.
    Da’ inteleg de ce-ti place scenariul aluia, si mie imi place mai tare, e asa mai ca la Hollywood, spectacular 😁. Al meu e plicticos.

  16. Am să intervin cu câteva precizări.

    În primul rând, mulțumesc pentru pingback, ideea de a dezvolta tema pentru a obține feedback de la cititori e super. 🙂

    În al doilea rând, câteva detalii ceva mai tehnice:

    În cazul producerii unui „Eveniment Carrington”, tot ceea ce înseamnă microporocesor, circuit, componentă, bobină, fir electric, se vor prăji iremediabil.
    Întotdeauna vor exista relații de cauzalitate între diverse evenimente: când nu ai apă să stingi un incendiu, acesta se va extinde; exploziile vor genera, la rândul lor, alte explozii acolo unde configurația e de maniera respectivă, etc.
    Este vital de observat faptul că tot ceea ce folosim e acționat electric sau electronic, iar dacă arderea unui cuptor cu microunde poate fi un inconvenient, acolo unde de asta depinde menținerea stabilității unor procese la nivel industrial, va însemna o tragedie.
    Rețeaua electrică globală NU are backup. Un backup ar însemna o rețea paralelă, nefuncțională, izolată, care să fie pusă urgent în funcțiune după un colaps generalizat. Nu există așa ceva și nu, un generator nu e un backup: chiar și generatorul pornește electric sau electronic.

    Pământul este un motor electric planetar, care generează câmp magnetic, învelit într-o rețea electrică artificială, construită de om. Atunci când induci o suprasarcină într-un sistem electric, acesta se arde. Nu vreau să spun că un „Eveniment Carrington” va „arde” Pământul, în niciun caz, dar va oblitera rețelele artificiale, care nu au fost concepute pentru a rezista unor astfel de suprasolicitări. Nici nu aveau cum: o masă plasmatică de dimensiuni planetare are o energie ce nu poate fi exprimată decât matematic.
    Ceea ce am scris nu e scenariu de Hollywood, ci se bazează pe dinamica sistemelor și pe relațiile de cauzalitate din interiorul acestora. Un sistem este orice: structura celulară a organismelor vii este un sistem, o placă cu circuite electronice este un sistem, structura cristalină a unui semiconductor sau microprocesor este un sistem. Dinamica sistemelor este o disciplină folosită în predicția, pe bază de factori concreți, a unor evenimente în cadrul unui anumit sistem.
    Ca exemplu, să considerăm populația globală de urși (că tot e la modă). Se pot face predicții observând media anilor de viață, numărul de adulți ce pot procrea, rata de împerechere, numărul de pui viabili și se obține o statistică grosieră. Se adaugă apoi câteva variabile: dinamica arealului de hrănire, dinamica stării de sănătate, rata cu care ușii sunt vânați, dinamica deceselor ca urmare a conflictelor între adulți, dinamica habitatului ca urmare a unor intervenții din exterior (incendii, urbanizare, defrișări etc.) Pe baza acestora se poate determina statistic evoluția pozitivă sau negativă pe o anumită perioadă în avans. Bineînțeles, am simplificat lucrurile, dar cam asta e ideea generală.
    Tot ceea ce am scris până acum se bazează pe această dinamică a sistemelor precum și pe relațiile de cauzalitate din interiorul acestora.
    Tocmai că m-am ferit de la a romanța lucrurile, insistând pe aspectele concrete, documentate și documentabile, bazate inclusiv pe experimente de laborator. Desigur, dacă ne referim la cazurile punctuale, acestea pot fi de naturi diferite, dar punctuale fiind, influența lor în cadrul unui sistem global e neglijabilă, statistic vorbind: dacă torni cincizeci de picături de apă într-o cadă plină, modificările sistemului sunt neglijabile, iar caracteristicile generale rămân aceleași.

    Există, însă, un sistem non-predictibil, pe care urmează să-l abordez: natura umană. Nu ascund că e foarte complicat și va lua ceva mai mult timp. Acest sistem își generează propriile relații de cauzalitate, care vor interacționa cu celelalte, iar non-predictibilitatea este factorul care poate schimba statistica la 180 de grade.

    Explicațiile de față, precum și altele, vor exista în episodul final, tocmai pentru a diferenția lucrurile de scenariile de Hollywood.

  17. Cu plăcere și felicitări pentru modul în care ai prezentat Apocalipsa, mod care este specific unui scenariu de film hollywoodian, cu diferența că prim-planul este furat de un actor român pe nume Dumitru Prunariu fizicianul Dumitru, pe care nu l-a ucis tutunul, ci frica.

    Și acum, la subiect. Am câteva observații la ce spui tu mai sus și pe blog la tine.

    Lacurile de acumulare ale hidrocentralelor sunt constuite de-a lungul unor cursuri de apă. Exemplu din Austria, de pe Valea Mal:

    Ruperea barajelor din aceste lacuri nu va duce la inundații catastrofale, ci la fluxuri mai mari de apă pe râurile respective, apă care nu face decât să-și urmeze cursul firesc. Curs pe care îl urma și înainte, doar că trecând prin acel lac și împingând anumite turbine.

    Pericolul defectării unor centrale nucleare este real, dar probabil mult mai mic decât am putea specula. Presupun că centralele moderne sunt construite în jurul unor mecanisme fail-safe care să le ducă pe linie moartă în cazul unor defecțiuni. Cel puțin sper asta.

    Teza rachetelor cu focoase nucleare, care pornesc în urma unor impulsuri electrice haotice, este puțin probabilă, dat fiind că în cazul rachetelor sistemul de lansare este cu certitudine conceput în așa fel încât să se verifice o suită de condiții prealabile, tocmai pentru a preveni dezastrele. Analogic vorbind, e ca și cum pentru a accesa un cont ai avea nevoie să introduci mai multe parole, incluzând un cod SMS pe care-l primești prin telefon și un token care se poate calcula pe baza datei și orei exacte, ceea ce face ca acel cont să fie foarte greu de spart, iar tu propui că simpa defecțiune a tastaturii, care va avea ca rezultat trimiterea unui șir de cifre și litere aleatoare (în locul parolei), va deschide contul respectiv.

    Cablurile se vor prăji? Inclusiv cablul prelungitorului tău de acasă, chiar și în situația în care are protecție la supratensiune? Sau chiar dacă e scos din priză? În ultimul caz, înseamnă că electricitatea din aer va fi atât de masivă, încât vei muri electrocutat. De notat că tablourile electrice moderne au și ele protecție la sarcini prea mari. Se decuplează automat sau se ard siguranțele. Cablurile groase de pe fundul oceanelor se vor prăji și ele?

    Faptul că Dumitru scoate aparatele din priză indică posibilitatea ca aceastea să rămână funcționale dacă nu sunt pornite. Iar aparatele afectate, vorba lui Vladen pe undeva mai sus, se pot ulterior repara.

    Pe de altă parte, cine se poate baza pe ce face Mitică? Dacă ce prezinți tu este corect, blocul lui poate lua foc, și atunci poate că mai bine făcea ce i-a zis unei vânzătoare, respectiv să-și ducă proviziile la o cabană sau undeva la țară.

    Dirigintele meu din liceu (care era simultan profesor de fizică și de chimie și șeful salvamontiștilor de la noi din zonă) ne-a zis că a întâlnit odată un om care trăia izolat într-un vârf de munte și avea curent electic. Pe baza unor baterii de mașină și a unei instalații făcută de el. Iar eu am acasă două lanterne solare și cu dinam. Trag de o sfoară sau învârt de o manetă și se aprind ledurile și am lumină fără baterii. Și mai am casă la țară, cu grădină, livadă, teren agricol, fântână, sobe, lemne de foc etc. Iar ca mine sunt mulți.

    Sigur că ar fi foarte nasol să rămâi fără curent. Dar n-ar fi sfârșitul lumii. Evenimentul Carrington a fost? Ziua ai avea lumină iar noaptea ai dormi. Și curentul se poate reface. Nu mai există căderi de apă? Nu mai există Soare și vânt?

    Oamenii s-ar grupa pe bază de afinități, iar cei mai mulți și-ar dori în continuare să se asocieze (omul e o ființă socială) și să aleagă pe cineva care să le dea o direcție (că sunt și oi). Armele de foc ar continua să funcționeze, așa că armata și poliția ar putea să-și păstreze utilitatea de acum, pentru că nicio structură de control nu va dori să-și piardă puterea, toți sperând, de la mic la mare, că lucrurile vor reintra treptat pe făgașul normal. Hrana s-ar distribui sub formă de rații, care ar fi foarte puține, dar hei: c’est la vie. Am mai avut și perioada posbelică, sau cea de după WW2, în care (stră)bunicii noștri munceau o zi întreagă pentru un pumn de făină de secară și totuși nu se omorau între ei.

    Și poate, cine știe, un astfel de eveniment ar aduce cu el și ceva bun, o cernere și transformare în bine a societății (fie și pentru că ne-ar face mai puțin dependenți de tehnologie).

    Ca element inedit, în timpul Evenimentului Carrington s-a înregistrat următoarea convorbire telegrafică:

    Operator din Boston (către operatorul din Portland):
    – Te rog să-ți oprești complet bateria [sursa de alimentare] timp de 15 minute.
    Operatorul Portland:
    – Așa o să fac. Am deconectat-o.
    Boston:
    – Și a mea e oprită și comunicăm folosind curentul din auroră. Cum îmi recepționezi mesajele?
    Portland:
    – Mai bine decât cu bateriile pornite. Curentul apare și dispare treptat.
    Boston:
    – Curentul meu este uneori foarte puternic și putem opera mai bine fără baterii, deoarece aurora pare că uneori ne neutralizează bateriile și alteori le amplifică energia, făcând-o prea puternică pentru magneții releului nostru. Propun să lucrăm fără baterii cât timp suntem afectați de această problemă.
    Portland:
    – Foarte bine. Să-mi văd mai departe de treabă?
    Boston:
    – Da. Dă-i drumul.

  18. Ideea cu „furatul”, cu Prunariu și cu „ucisul” nu o înțeleg, but I guess it’s just me.
    De fapt, nu înțeleg nici scopul comentariului. Cam ce-ai vrea tu să demonstrezi prin asta, că nu am dreptate? Poate am. Poate n-am. Sper să n-am. Problema aici nu e cine și dacă greșește, pentru că există reguli imuabile după care funcționează lucrurile, independent de dreptatea cuiva. Compulsivitatea tipică românilor de a dori să declanșeze o controversă din orice e hilară și mă amuză cosmic, but let’s play this card, for the fun of it.

    Să luăm pe rând ceea ce ai scris, după care vom face niște considerații generale.

    Lacurile de acumulare.
    Unu: ai văzut vreodată ce se întâmplă când cedează un baraj? Există material filmat pe internet, așa că nu insist.
    Doi: volumul de apă al, de exemplu, lacului de acumulare de la Bicaz este de 1.2 miliarde metri-cubi. Încearcă să vizualizezi valoarea. Deși Bicazul nu este o hidrocentrală cu înaltă cădere, există destule cu cădere verticală de ordinul a 100-150 de metri, cu turbine cu axe verticale (asta ar trebui să spună ceva). Încercă să vizualizezi presiunea hidrostatică, știind că o coloană de apă înaltă de 50 de metri exercită o forță de 998 de kilograme pe metru-cub, deci aproape o tonă. Acuma, ia fiecare metru-cub din lacul în cauză și transpune-l în volumul total, asta ca să-ți faci o idee despre ce valori discutăm.
    Trei: considerăm un curs de apă cu o albie cu forma ideală, cu lățimea de 25 de metri și înălțimea de 2 metri, deci un paralelipiped. Calculăm volumul pe o lungime de, să spunem, un kilometru, iar valoarea obținută o comparăm cu volumul de apă din lacul de acumulare care se scurge necontrolat în unitatea de timp.
    Fă tu calculele, că sunt simple, apoi explică-mi de unde ideea că albia respectivă va prelua acel volum ca pe „fluxuri mai mari de apă”, cum ai spus și ține cont de faptul că discutăm de o formă regulată, ideală.
    Turbinele nu sunt „împinse”. Există o structură foarte complexă acolo, compusă din galerii de aducțiune, conducte forțate, sisteme de echilibrare, distribuitoare etc., al căror rol e tocmai acela de a ține sub control un volum de apă ce cade, în exemplul nostru, vertical, pe o înălțime de, să spunem, 130 de metri.
    Că există baraje care n-ar păți nimic într-o situație ca cea descrisă de mine, nu contest. Hidrocentralele cu aducțiune oblică, ale căror conducte de aducțiune sunt situate aproape de bază, probabil că n-ar avea de suferit cine știe ce. Repet, însă, ceea ce spuneam mai sus: worst case scenario.
    Adaugă, însă, în ecuație, inactivarea sistemelor de siguranță, de generare și a rețelelor electrice de transport.

    Centralele nucleare.
    Aici am un singur cuvânt de spus: Cernobîl.
    Sistemele de siguranță erau active, doar că n-au reușit să țină reacția sub control, iar sistemele de siguranță respective erau, ce să vezi, acționate electric și electronic.
    Dinamica accidentului de la Cernobîl ar trebui să fie cunoscută la milimetru de oricine se încumetă să discute pe tema asta.
    Nu insist.

    Silozurile rachetelor (nucleare sau nu).
    Știi ce se întâmplă atunci când într-un microprocesor se introduce o suprasarcină? Se generează impulsuri sub formă de (non)instrucțiuni. Ai văzut ce se întâmplă pe monitor atunci când microprocesorul e suprasolicitat? Pixelii care apar haotic reprezintă semnale date de procesor, adică instrucțiuni.
    „Simpla defecțiune a tastaturii”? Poftim?? Sunt sigur că ai fost ironic.
    Știi câte situații au existat în care doar un noroc chior sau prezența de spirit umană a împiedicat un război nuclear? Și asta în condițiile în care sistemele erau funcționale, iar infrastructura adiacentă (radare, sateliți de detecție, comunicații, erau, de asemenea, funcționale).
    Știi că, dintre toate sistemele de siguranță, niciunul nu este mecanic, ci toate sunt electrice și electronice?
    Internetul e plin de material de studiat pentru cei care vor să se familiarizeze, cât de cât, cu conceptul.

    Cablurile de care spui.
    Protecție la supratensiune? Știi care e diferența dintre tensiune și amperaj? Știi că bateria de 12 volți a mașinii te poate curenta de să nu mai știi de tine? Crezi că e din cauza celor 12 volți?
    „Electricitatea din aer” va fi „masivă”? Pe bune? Dielectric… does it ring a bell?
    Nu vorbim aici de „electricitatea” din sârme, vorbim de o masă de plasmă de unu ori zece la puterea cât vrei tu tone, un amestec de electroni și protoni într-o „supă” de câmp magnetic care interacționează, la nivelul structurii atomice cu ceea ce înseamnă materiale conductibile.
    Bineînțeles, cablurile de pe fundul oceanelor nu se vor arde în urma unui impact direct, e banal de evident, dar infrastructura care le conectează la suprafață, da.
    Mi-e greu să explic în cuvinte pe un blog, n-am nici spațiul și nici timpul disponibile, mai ales că explicația ar acoperi electricitatea, magnetismul și fizica cuantică, dar există lucrări excepțional de bine documentate, scrise de fizicieni de geniu, lucrări care pot fi aprofundate de cei care doresc.

    Aparatele scoase din priză.
    Se practică în cazul penelor de curent, pentru a evita riscul ca eventuala suprasarcină în rețea la pornire să le ardă.
    Știi care sunt variațiile curentului pe rețea într-o zi normală? Nu mă refer la tensiune aici, am spus „curentului”. Știi ce echipamente sunt necesare pentru a ține curentul într-o plajă de valori sigură? Știi ce s-ar întâmpla dacă echipamentele respective n-ar mai funcționa?
    Aparatele arse nu se pot repara, pentru că nu ai cu ce. Pentru a construi un semiconductor ai nevoie de o întreagă gamă de echipamente electrice și electronice, de sisteme de depunere, de litografie, de „tunuri” ionice pozitive/negative etc., n-am să le enumăr aici, nu e cazul, dar toate funcționează cu… de trei ori ghici?

    Cred că m-am lungit, deja, mai mult decât era necesar.
    Privește ceea ce am scris ca divertisment, ca scenariu apocaliptic, ca fantezie, ca delir sau ca ce vrei tu. N-am intenția să sperii lumea, n-am intenția să demonstrez ceva sau să obțin ceva și nu mă interesează să am dreptate.
    For what I care, e amuzant din punct de vedere academic să detaliez câteva lucruri în cazul unei CME extreme, chiar dacă nu am atins până acum decât, probabil, 30% din întreg.
    Ceea ce trebuie perceput și înțeles e faptul că – și am precizat asta – există, mai ales în zilele noastre, interdependențe și relații de cauzalitate între toate sistemele terestre și nu ai cum să faci o analiză fără să le iei în calcul. Ar fi ca și cum, la proiectarea unui motor de mașină, ignori pierderile de lucru mecanic cauzate de elementele în mișcare.
    Să începi o polemică punând față-n față un fuzibil de protecție de la un prelungitor cu un glob de plasmă de dimensiunea Pământului… ei bine, e puțin disproporționat, de aici și confuzia cu „electricitatea” din sârme și din… ahem!… aer.
    N-aș vrea să-mi iei în nume de rău ce spun, dar diferența e mult prea mare și, pur și simplu, nerealistă.

    Ceea ce ai scris pe final e pură speculație, la fel cum pură speculație e și ceea ce va urma la mine, respectiv tiparele comportamentale umane într-o atare situație. Cine știe, probabil că societatea umană e compusă exclusiv din eroi care se vor sacrifica, cu toții, pe ei înșiși, pentru binele comun (e un paradox aici, așa e).

    Și ca o precizare finală, termenul de „Eveniment Carrington” se referă la o erupție de materie din coroana solară cu o anumită masă și dimensiuni. Poate fi cât o minge de plajă sau mai mare decât Soarele însuși. Aici intrăm deja în zona valorilor numerice, care pot fi ajustate la liber, for the fun of it.

  19. @Axel
    Sunteti un scriitor-prozator de povesti SF iscusit, iar imaginatia bogata de care dati dovada, coroborata cu date si experiente stiintifice, calculele si probabilitati matematico-fizice, plus inspiratia din scrierile si revelatiile spirituale biblice, va pot aduce beneficii uriase, în toate planurile si la toate nivelurile perceptiei vietii, daca ati întelege mesajele tainice ale (Mesajului) “Revelatiei lui Hristos” transmisa lui Ioan în perioada exilului din insula Patmos.
    Mult succes si inspiratie la “Marea conspiratie”! 😊

  20. Axel, mie îmi place prea mult cum scrii literatură, ca să nu simt nevoia să te previn: Aldus e interlocutorul căruia e inutil să-i prezinți argumente, opinii, ceva-uri. Când toate astea îl contrazic, va găsi un cuvânt, o silabă, o felie, o fărămitură de comentariu de-al tău de care o să se lege, îi va deturna sensul, îți va da câteva exemple, eventual despre un pianist care cântă cu limba și cu mâinile legate la spate, iar în final va decreta că ești prost. Asta nu trebuie să te supere, fiindcă noi, toți cei care nu suntem de acord cu tezele lui, suntem proști. Ba chiar te poți considera norocos că ești prost, fiindcă „proști, dar mulți!”! Ca bărbat, te poți considera și mai norocos dacă te etichetează Aldus de prost, fiindcă femeile sunt proaste prin definiție.
    Spor la scris literatură! Cum ziceam, chiar îmi placi!

  21. @Axel

    Ideea comentariului meu e simplă. Cred că tema pe care ai deschis-o e interesantă și stilul în care ai abordat-o e captivant (de aia l-am și numit scenariu de film), dar mai cred că scrii cu o anumită înverșunare (nu doar la articolele astea) și că, în cazul de față, exagerezi, alegând cel mai prost sau dezastruos rezultat posibil pentru fiecare aspect pe care îl discuți. Imho, ar fi nasol, dar situația n-ar avea nici pe departe dimensiunea catastrofală pe care i-o atribui tu.

    La hidrocentrale, odată ce apa care era acumulată se revarsă, debitul râului își revine la normal, așa că inundația respectivă, acolo unde se produce, este de scurtă durată și nu continuă (zile, săptămâni).

    De alftfel, iată că și tu confirmi impresia pe care o aveam: că ai ales, cu cuvintele tale, „worst case scenario”. Dar cel mai plauzibil este că nu vei avea worst case scenario pe fiecare felie pe care o discuți. Și la trafic (unde zici că mașinile explodează), și la apartamente (unde vorbești de blocuri în flăcări), și la termocentrale (unde prezici inundații catastrofale) șamd. Nu pot să fie toate worst case scenario. Să-ți iasă worst case scenario peste tot e ca și cum ai da de 15 ori cu zarurile și ți-ar ieși de fiecare dată 1-1. Care-i probabilitatea?

    Cernobîlul are 38 de ani (26 April 1986). În termeni de tehnologie, asta înseamnă cu câteva generații în urmă. De asta-ți spuneam că sper că centralele mai noi sunt construite mai bine.

    N-am fost deloc ironic la analogia cu tastatura stricată. Care crezi că-s șansele ca o asfel de defecțiune să rezulte în transmiterea unei parole corecte? Pentru că șansele ca o rachetă nucleară să fie lansată accidental în urma unor condiții anormale este actualmente de una la un miliard – cel puțin conform declarațiilor oficiale. Nu-i chiar ca-n filme.

    Aparatele arse se pot repara în timp, pentru că a existat o epocă a bronzului, a fierului etc, în care nu exista nici măcar ideea sau perspectiva echipamentelor pe care le înșirui tu acolo, necum echipamentele însele. Așa că dacă omul a putut să le creeze de la zero, fără ca măcar să știe de ele și fiind nevoit să le inventeze, cu siguranță că va putea și să le repare.

    Da, astăzi trăim într-o lume a interdependențelor, iar ăsta e unul din punctele slabe ale globalismului: suntem mai eficienți (zice-se), dar dacă se strică o verigă, cade tot lanțul. Aici îți dau dreptate. Dar asta nu va duce la sfârșitul speciei umane, ci doar la căderea globalismului. Bine, am extins un pic discuția de la aparatură la sistemul politic și economic modern. Totuși, după mintea mea, siguranța de la întrerupător (sau de la tablou) ar trebui să facă față și la globul ăla de plasmă venit de la Soare. Că nu-i proiectată să preia cu pieptul gol curentul care vine (de aia se și arde uneori), ci să decupleze automat circuitul când valorile curentului trec peste limitele suportabile. Siguranța face ce faci tu când scoți ștecherul din priză. Unless I’m missing something.

    Societatea umană nu e compusă exclusiv din eroi, dar e de ajuns un singur erou pentru a transforma în bine destinul unei națiuni întregi. Iar noi nu cred că vom trece printr-un nou „potop” biblic.

    @Renata

    Și nu-i ironic faptul că punându-l chipurile în gardă pe Axel cu privire la mine și avertizându-l că urmează să-l numesc prost, tu ești cea care îl faci indirect prost, deoarece consideri că nu-și poate evalua singur interlocutorul și că are nevoie de precizările tale ca să se descurce în discuția cu moi? 🙂

  22. OOOK… nu-mi place deloc unde a ajuns discuția asta. 🙂
    Cu toată considerația, o să-mi permiteți să mă retrag.

  23. Nu, Aldus, nu e nici ironic, nici adevărat. De altfel, Axel te-a scăpat de corvoada de a-l eticheta drept prost pentru că nu vede lucrurile așa cum le vezi tu, fiindcă, iată, a părăsit elegant câmpul nimicului ridicat la rang de filosofie.

  24. @Axel

    Blogul e public, poți intra și ieși când dorești. Public, dar nu menit să ne menajeze și să ne ofere tot timpul clipe plăcute. 🙂

    @Renata

    Faptul că spui uneori prostii nu înseamnă că toți spun prostii. Ți-am zis că cea mai mare greșeală a ta este că iei totul personal, pentru că asta te face să nu mai discuți deloc subiectul, ci doar să-ți cauți aliați și să te războiești cu Aldus, indiferent ce ar zice el. După cum ilustrezi cu brio chiar și în comentariile de pe pagina asta.

    În particular, asta înseamnă și că nu se poate discuta cu tine pe nicio temă, deoarece pe tine nu te interesează tema discuției, ci doar să dai în mine sau să-ți validezi teza că sunt nu-știu-cum și astfel toate afirmațiile mele cu privire la tine sunt lovite de nulitate. Chiar și în discuția de la ultimul articol, tu nu discuți subiectul, ci faptul că Georgescu trebuie să fie prost dacă a spus așa ceva – adică discuți persoanele implicate. Un mare pas înainte pentru tine ar fi să reușești să te detașezi de impresiile pe care le ai despre X sau Y, să judeci subiectul la rece ca și cum l-ai citi într-o carte și făcând totală abstracție de mine și de alți autori, privindu-l de undeva de sus și fără să-l legi de cutare sau cutare, și atunci, poate, ai începe să participi și tu la unele discuții. Dar a câta oară îți tot zic asta? Ai rămas fixată la faza în care ți-am zis că ești gregară sau vulgară sau cum te-ai manifestat acolo și din asta nu mai poți ieși. De câți psihologi ai nevoie pentru a-ți obiectiva un aspect atât de simplu și evident?

Leave a Reply