Mi-a venit ideea să inițiez o rubrică cu întrebări. Iar întrebarea din acest articol este:
Ce calități considerați că stau la baza succesului la public și a impactului pe care îl putem avea asupra celorlalți?
Subliniez că prin succes nu mă refer la succesul personal într-o direcție sau alta. Deci, dacă Ionel are o afacere profitabilă, o vilă cu piscină sau o iubită tânără și focoasă, dar n-a auzit nimeni de el, nu se încadrează aici. Mă refer la un succes de natură să miște masele de oameni, să producă mutații notabile în societate, să creeze tendințe (trenduri) sociale, să inducă anumite idei în subconștientul colectiv sau să influențeze într-o măsură simțitoare destinele mai multor oameni. Desigur, deseori acest impact asupra celorlalți aduce cu el și un succes în plan personal (faima merge mână în mână cu puterea și bogăția), dar nu este obligatoriu.
Îmi puteți răspunde în comentarii sau pe blogurile voastre, cum doriți.
Carisma.
Carisma, cum zice Vladen, dar eu cred că aceasta reprezintă numai o „netezire” a căii către succes.
Capacitatea de-a fi pe placul unei mulțimi, intuind cele mai multe locuri comune ale acesteia. Capacitatea de a fi conform așteptărilor unei majorități, de-a materializa ori de-a simula măcar materializarea idealurilor.
Omul cu cel mai mare succes la public până acum a fost, fără doar și poate, Iisus.
@Renata nu prea stim ca a fost creat intru lider mondial retroactiv. Parerea mea e ca a fost folosit. Putea fi la fel de bine oricare dintre ceilalti predicatori presupusi messiah gen Ioan botezatorul ca erau mai multe secte/grupari de reformare iudaica in sincron pe la momentul asta. Dar iti dau ca totusi a avut succes foarte mare.
Am zis de carisma fiindca nu conteaza cat esti de destept si priceput daca n-ai priza aia magica la multime. Si chiar si inversul e nitel adevarat: poti si gafa sau fi (temporar) prost daca ai carisma. Iti da voie sa faci greseli, iti sunt iertate. Si zic asta din experienta. Cred ca am ceva carisma, fiindca in viata normala, adica cand chiar interactionez fizic cu cineva sunt imediat placut (da’ placut zdravan de toti) fara sa fac vreun efort. Ba pot convinge fara mare efort lumea sa faca ce vreau eu (cu teribil de putine exceptii). De aia indiferent ce incerc/fac ajung in final sef (si n-o caut, ba mai nou nici n-o vreau). Doamna mea, desi este MULT mai inteligenta si are MULT mai mult bun simt si grija fata de lume, n-are asa lipici la public. Mai degraba asculta unii de tampeniile mele decat de inteligenta ei. De unde votez eu cu carisma ca principala calitate la un lider (pentru tot restul exista consilieri si vatafi 😀 )
E greu de spus in ziua de azi ce calitati stau la baza succesului la public. Pentru ca si publicul ar trebui definit, cred.
Daca mergem pe varianta clasica, de vorbit in public, atunci carisma joaca un rol destul de mare. Ar mai fi nevoie si de persuasiune/manipulare (cum vrei sa-i spui), o oarecare doza de umor, capacitatea de a vorbi coerent. Desi cu cea din urma, daca te adresezi unei mase de …. needucati, risti sa-i pierzi in felul asta 😀
Daca vorbim de succesul la publicul virtual, acolo n-as sti sa-ti spun ce ai nevoie. Sunt piese pe youtube, de un anumit gen muzical, care au milioane de vizualizari, desi valoarea lor artistica e cel mult indoielnica. Gangham Style a fost multa vreme singura piesa cu peste 1 miliard de vizualizari. Exista videouri despre slime cu zeci sau sute de milioane de vizualizari. Nu stiu daca si asta intra la topic, poate doar ca o paranteza. Plus ca pe net mai sunt si alte dinamici de care trebuie sa tii cont, cum ar fi motoarele de cautare si/sau algoritmii.
Un politician trebuie sa aiba carisma, si o putere de convingere. Un preot are nevoie de … vocatie? Si poate de o un nivel ridicat de empatie si compasiune. Un doctor – poate de nervi de otel?
Hai ca am luat-o pe campii 😀 Insa si intrebarea lasa loc de anumite interpretari 🙂
@Renata
De ce Iisus si nu Buddha? Sau Mahomed?
Imi amintesc că cineva (nu spun cine) întreba cum poate fi monetizat un blog. Avea chiar și un blog de recenzii filme.
Acum a ridicat ștacheta sau mi se pare? Urmează intrarea în politică?
Completez cu spusele lui Seinfeld: nu că asta ar fi o problemă. 🙂
Cu siguranță calitățile te ajută la fel cum te ajută și aspectul fizic, vocea, expresivitate feței, ținuta dar peste toate astea este nevoie de un curs de public speaking și
mult exercițiu tu cu tine în fața oglinzii și tu cu tine în fața publicului. Ai nevoie de un control al emoțiilor și al stărilor adică să nu ai trac. E nevoie de multă empatie și de capaciatea de a interacționa ușor cu oameni de diferite tipologii. Să stăpânești atât domeniul tău de activitate dar și cultura generală este extrem de importantă.
@Vladen
De acord.
@Renata
Dacă te mulezi pe așteptările unei mulțimi, ce impact poți avea asupra celorlalți? De exemplu, Nemo de la Eurovision era un tip normal de felul lui până să concureze. Dar, pentru că la Eurovision se promovează woke-ismul, s-a dat drept binar, s-a îmbrăcat în fustă, s-a maimuțărit pe scenă și, având ceva voce, a câștigat. Totuși, în cazul ăsta, deși putem spune că a avut succes la public, nu mai putem spune că a influențat masele și a creat curente noi. Ci dimpotrivă, el a fost cel care s-a lăsat influențat de curentele existente. La fel cu un actor sau cântăreț celebru: ce impact au ei asupra altora, afară de faptul că lumea le fredonează piesele și proștii se îmbracă la fel ca ei?
@Liviu
Am rezerve legate de YouTube, că ar putea influența ceva la modul real. Dar, ce-i drept, nici nu urmăresc fenomenul video de pe net.
@vax-albina
Nu discutăm oameni, ci idei.
@Olga
Și cursul ăla cine-l ține, un speaker de succes? 🙂
Stai asa ca nu-i asa. Am mai citit inca o data si cred ca tu te-ai referit fapt la altceva. Asa ca schimb calitatile putere mare de convingere, manipulator, dezinvolt si usor autoritar.
Da. Acum, ar fi o chestie să schimb și eu cerințele, ca să nu se mai potrivească cu răspunsul tău! 🙂 Numai că cred că ție îți este mai ușor să schimbi comentariile decât mie să schimb articolul. 😛
@Aldus
Intr-o perioada, dansul ala de la Gangam style era prezent la fiecare petrecere (nunta, botez, cumetrie…) Putem zice ca a avut impact, nu?
La fel a fost si cu ice bucket challenge, toata lumea se posta (cred ca pe FB la vremea respectiva) cum isi toarna galeata in cap. Chit ca in cazul asta, nu stiu pe cine putem credita cu initiativa.
Ce impact a avut faptul că și-au turnat niște proști apă cu gheață în cap? Dacă un influencer i-ar convinge pe toți oamenii de pe planetă să stea într-un picior la o anumită oră, ar însemna că are zero impact asupra societății, care ar rămâne neschimbată după acest moment inedit.
Pai pe criteriile astea, sunt o mana de oameni care sa fi avut un asemenea impact. Si nu neaparat pentru ce au facut atunci, cat pentru cum i-am judecat si ne-am raportat la ei ulterior. De la Iisus, Buddha sau Mahomed, pana la Hitler sau Stalin.
Inventatorul rotii il trecem la oameni de succes? Luis Pasteur a avut un impact notabil asupra societatii? Sau Fratii Lumière? Asta daca vrei sa enumeram persoane care “sa influențeze într-o măsură simțitoare destinele mai multor oameni.”
In ziua de azi, ce personalitati care au schimbat destinele unei societati poti sa-mi spui? Barrack Obama este considerat unul dintre cei mai populari lideri, ce destine a influentat? Nu cunosc vreun curent care sa-i fie atribuit. Steve Jobs cu al lui IPhone?
Uite, poate Cristiano Ronaldo, pentru felul cum s-a comportat ca si sportiv (poate mai mult in afara terenului) sa devina un model si sa aiba un impact asupra noilor generatii de fotbalisti. Ma refer la antrenamente, medicatie, nutritie, chiar si stil de viata, etc. Iar cu asta, pot sa adaug si seriozitatea la lista de calitati 🙂
Pe unii dintre cei menționați de tine putem să-i luăm în considerare. Pe alții aș zice că nu. Și nu-i nevoie să produci o mutație din rădăcini. E de ajuns să ai un efect notabil asupra unei mase oarecare de oameni. Sau al unui popor, de exemplu. Dar să fie un impact real, nu că i-ai pus pe oameni să-și toarne o găleată cu apă în cap. Aia e prostie.
O să scriu și eu, poate azi, răspunsul meu.
S-a incadrat, pentru o perioada, la “tendinte sociale”… 🙂
Apropo, pe Greta o putem incadra undeva? 😀
Tendințe de suprafață.
Pe Greta o putem încadra la sărmane ființe care ajung să fie manipulate de alții. Conform paginii de Wikipedia din limba română, dânsa are și multiple probleme psihice.
@Vladen: dacă n-avea lipici la public cât a trăit, n-ajungea retroactiv vedetă!
@liviultm: Păi tu îl compari pe burtosul ăla și pe urâtul ălălalt, cu castronul pe cap, cu Iisus?! Înalt, subțire, cu plete castanii și ochi albaștri… Între noi fie vorba, am vrut să-i fac o plăcere lui Aldus; altminteri ziceam hitler.
@Aldus: dacă te mulezi pe așteptările unei mulțimi (asta presupune un public majoritar), ceilalți sunt, prin comparație, niște puțini. Cantitate neglijabilă.
Nemo a influențat o cantitate suficient de mare de oameni încât să-l voteze drept câștigător. Nu știu dacă s-a prefăcut non-binar sau chiar este, dar nici pe departe nu poți zice că băiatul are ceva voce. Are ditamai vocea, piesa era extrem de dificilă, intricând trei stiluri muzicale diferite, iar ceea ce numești tu maimuțăreală pe scenă e joc de scenă/coregrafie/mișcare scenică, zi-i cum vrei, și să faci atâta efort fizic, câtând live, fără să distonezi măcar o comă, presupune că ești un talent greu de trecut la „și alții”. Sunt sigură că publicul l-a votat pentru ce-a auzit și ce-a văzut, nu pentru năsărâmba cu non-binar. (Sper să nu-mi ceri dovezi și-aici!)
În titlu zici de succes la public. Succes la public înseamnă să te pliezi pe așteptările unei majorități, nu să-i determini să-și schimbe filozofia de viață. Dar, chiar și așa, Iisus corespunde.
Dacă nu-i bun Iisus, poate e bun Osho. Sau vreun alt Guru de-ăsta cu sex în grup și urino-terapie. Și atunci îmi schimb răspunsul: ca să ai succes la public până la alienarea acestuia, trebuie să fii un manipulator ordinar care știe arta persuasiunii ca pe Tatăl Nostru.
[…] rândurile de mai jos vreau să vă spun răspunsul meu cu privire la întrebarea din articolul precedent, dar înainte de asta, citind comentariile voastre mă văd nevoit să precizez că prin impact […]
Bun, dar asta nu-i o influență de substanță. Nu lasă urme adânci în societate, ci doar îi atinge suprafața. Ce se modifică în viața sau comportamentul oamenilor, ori în modul în care înțeleg ei lumea, afară de faptul că au pus votul pe Nemo? Nimic.
Totuși, arta presupune mai mult decât să faci ceva ce este dificil din punct de vedere tehnic. Și să stai într-o mână este foarte greu, dar nu este artă.
Iată piesa și textul ei: https://eurovisionworld.com/eurovision/2024/switzerland
Versuri cu un puternic mesaj woke. Îmbrăcăminte cu un puternic mesaj woke (tipul nu pare scoțian). Zero emoție trăită și transmisă (ascultă și privește cu atenție și spune-mi ce emoție simți acolo). Așa că ba da, ceva voce și multă maimuțăreală.
Brad Florescu: „Am înțeles ideea cu Eurovision. Dar de ce-i pune să și cânte?”
Hari Bucur-Marcu:
Eu nu l-am votat pe Nemo, pentru că nu mă uit la Eurovision. Ce relevanță statistică (din punct de vedere al artei în general) au progresiștii care se uită și participă la un concurs ce promovează atât de explicit și de obsesiv cultura woke? În primul rând, n-au avut din ce alege. În al doilea, sunt partizani woke. În al treilea, nu am încredere în simțul lor estetic. Sunt același public care vrea să îi dea jos pe clasici din cărți, manuale și filme pe motiv că nu erau corecți politic. De la el aștepți tu lecții de artă?
În titlu am zis mai pe scurt și parțial, în articol am explicat mai pe larg. Sper că citești și textul articolelor înainte să comentezi. 🙂
Vezi că am scris un nou articol, cu răspunsul meu.
„ Eu nu l-am votat pe Nemo, pentru că nu mă uit la Eurovision. Ce relevanță statistică (din punct de vedere al artei în general) au progresiștii care se uită și participă la un concurs ce promovează atât de explicit și de obsesiv cultura woke? În primul rând, n-au avut din ce alege. În al doilea, sunt partizani woke. În al treilea, nu am încredere în simțul lor estetic. Sunt același public care vrea să îi dea jos pe clasici din cărți, manuale și filme pe motiv că nu erau corecți politic. De la el aștepți tu lecții de artă?”
Fii mai clar! Nu te uiți la Eurovision, dar, dacă te-ai fi uitat, nu-l votai pe Nemo. Totuși, te-ai uitat pe iutiub să vezi cine a câștigat Eurovisionul. Adică te-ai uitat la Nemo. Suficient cât să vezi că se maimuțărește, are umpic de voce, poartă fustiță și NU pare un tip cu sex nedefinit, pare un băiețel de mamă-mamă!
Ei, faptul că ai urmărit clipul iutubistic până la capăt, ca să-ți faci o părere, echivalează cu un vot. Negativ, dar VOT! Așa că te numeri printre consumatorii de Nemo, că vrei, că nu vrei.
Nu neg că acest concurs european și muzical s-a îndepărtat mult de la criteriile de alegere a celui mai bun, pentru considerente strict artistice, dar, de astă dată, motivele politicăli corecte s-au pliat miraculos pe motivele de talent autentic.
Ce să-i faci, că n-ai ce să-i faci lui Nemo, cu-a sa performanță!
p.s.: Ca să înțelegi cât de dificil e să-ți coordonezi mușchii din cutia respiratorie în timp ce ăia striați, din mâini și picioare fac altceva, e nevoie de lectură de specialitate. Încearcă biografia Yma Sumac, marea cântăreață care exersa în cele mai ciudate poziții ale corpului, culcat, lumânare…etc.
M-am uitat pentru că m-ați bătut voi la cap, în speță tu. Și abia înainte să las comentariul de mai sus am urmărit integral și cu atenție „performanța” lui Nemo, că până acum îmi trecuseră sub ochi diverse imagini și secvențe pe care nu le-am băgat prea mult în seamă.
Dar acum, că iată, m-am uitat cu atenție, și presupun că te-ai uitat și tu, te întreb: unde-i emoția, unde-i trăirea, unde-i arta? Spune-mi că le vezi. Spune-mi că nu vezi un spectacol artificial, de fațadă, cu elemente de frondă, încropit în jurul unui text woke, a unei vestimentații woke și a unui joc de scenă de tip maimuțăreală? Singurul lucru care-l mai scoate cât de cât e vocea.
Dar nul. Că l-am acordat acum, mult după ce s-a încheiat competiția. Cei care i-au acordat voturi valide s-au uitat chiar în timpul competiției, ceea ce înseamnă că erau interesați de competiție la prima mână, erau publicul competiției, erau sufletul ei. Nu-i compara cu omul obișnuit, care se uită pentru că îi tot bagă mass-media știri cu așa ceva. În plus, eu am un blog, pe care am interesul să comentez chestii (chiar și din punct de vedere critic), în timp ce omul obișnuit n-are de ce să se uite nici măcar după dacă nu-l interesează.
Încă o dată: haide să nu confundăm arta cu efortul. Faptul că o anumită chestie nu poate fi făcută decât de unul dintr-o mie nu înseamnă automat că acea chestie are niște super-valențe artistice.
Si ce durere are Elvetia de are nevoie de ajutor european?? Doar ideea si e de rasul curcilor. Hari ala pare genul de prostanac hotarat. Intre altele, in momentul asta, elvetia si coana europa nu prea vad ochi cu ochi. Deci absolut si categoric europenii n-ar vrea sa dea elvetiei nici un ban/ajutor. Deci ala vorbeste din traista. Sau, ma rog, o fi spus-o pe vremea cu penibilitatea care s-a intamplat cu ukraina, cand le-au dat alora pe fata si nemeritat premiul ca semn tampit de solidaritate. Daca a comentat atunci mai inteleg, altfel vorbeste sa n-adoarma :).
El a dat acolo o regulă aproximativă (nu înseamnă că se probează la milimetru). Anul ăsta situația a fost mai complicată. Dacă vrei să citești întreaga postare, vezi aici.