Citez câteva pasaje din excelentul articol scris de Călin Sămărghițan pe blogul personal, despre tizul dumnealui, Călin Georgescu – sau, cum îl numește la un moment dat autorul (deloc peiorativ), „Călin nebunul”:
De ce „Sistemul” nu îl dorește pe dl. Călin Georgescu președinte în România? Esența acestui articol poate fi redusă la un singur paragraf, care, pentru cunoscători, va spune totul. Noi însă vom și detalia puțin mai departe. Așadar, paragraful lămuritor:
Cărui sistem de gândire îi aparține dl. Călin Georgescu? Este suficient să spunem că este unul dintre cei doi prefațatori ai traducerii în limba română a cărții lui Robert F. Kennedy Jr., „Adevăratul Anthony Fauci: Bill Gates, Big Pharma și Războiul global împotriva democrației și a sănătății publice.” Cartea a apărut în 16 noiembrie 2021, la editura Skyhorse Publishing, are 480 de pagini și apare sub egida grupului/programului „Apărarea sănătății copiilor” (Children’s Health Defence). S-a vândut în peste un milion de exemplare în ciuda unei cenzuri severe căreia i-a fost supusă, a controverselor și a detractărilor împotriva autorului care a fost desemnat ca viitorul Secretar de stat pe sănătate pentru cel de-al doilea mandat al președintelui SUA, Donald Trump și care este în relații cordiale cu dl Georgescu. La noi a fost tradusă în doar câteva sute de exemplare (noi știm de 200) la editura Prestige, nu mai este de găsit, iar lansarea ei, anunțată pentru 10 decembrie 2022, nu am știre dacă a și avut loc. Traducerea cărții îi aparține Marianei Oanță și este prefațată de Vera Sharav și Călin Georgescu. Pe foarte scurt cartea vorbește despre abuzul de putere desfășurat de conducătorul Sănătății publice din America, Fauci, încă din perioada de cercetare a SIDA pînă la așa-zisa pandemie covid, despre parteneriatul său cu companiile farmaceutice, protocoale medicale, medicamente controversate precum și manipularea instituțiilor mass-media, a revistelor medicale, a agențiilor de stat, pentru a induce o înfricoșătoare propagandă și pentru a domina politicile medicale la nivel global. Acuza cea mai severă este că politicile medicale elaborate au neglijat întrebuințarea unui anumit medicament (hydroxyclorochină), pentru a crește rata morților de covid (cu care ne înspăimântau televiziunile jurnaliștilor deveniți brusc „experți” în medicină avansată).
Atât și ar fi suficient să ne dăm seama de direcțiile de mișcare ale prefațatorului traducerii acestei cărți. Amintim aici că România este țara cu cea mai mică rată a vaccinării din Europa, încât a fost nevoie să se creeze comisii internaționale care au venit să vadă care sunt motivele.
[…]
Când ați mai văzut o asemenea sălbăticie la nivel național în a denigra un om? Oricare ar fi el. O sălbăticie instituționalizată. O sălbăticie întinsă pe toate nivelurile societății. O exacerbare a unor afirmații scoase din context și apoi interpretate tendențios și repetate la nesfârșit. O anulare a alegerilor? Convocarea comisiilor de apărare a țării? Apel la Curtea constituțională și la, atenție!, la comisii europene? Doar pentru că cineva spune altceva? Unde e democrația? Libertatea de exprimare? Hai, că tot o invocați atât: toleranța? De ce se desfășoară această controlată și furibundă nebunie întinsă de la câteva zeci de nevolnici studențași agramați și până la o mână de intelectuali cunoscuți ca abonați la serviciile sistemului? Se întâmplă ceva? Se zguduie? Se cutremură? Simțiți că se schimbă macazul?
Adevărata resetare nu e cea cu banii, cu clima, cu vaccinul ori cu cota de carbon (una dintre cele mai mari idioțenii ale umanității). Noul început e în altă parte! Începe cu redescoperirea a tot ce am pierdut. Și am pierdut sufletul. Nu credeți în suflet? Atunci vă traduc: suflare de viață. Nu mai știm să respirăm. Și nu din motivele reclamate de voi.
Când toată țara pune pe făraș ideologiile de care s-a săturat și preferințele se risipesc aiurea, apare pe neașteptate un mănunchi de peste 2 milioane de suflete, sfidând orice așteptare și orice calcul. Acestea nu vin din senin. Două milioane de oameni vor altceva. Am respins comunismul într-o înflăcărare de moment în care s-a strigat „vom muri și vom fi liberi”. Am respins vaccinurile când tot globul tremura de o frică indusă. Acum respingem o întreagă clasă politică de care ne-am săturat, care a furat 35 de ani și ce n-a putut fura, a vândut. Și au vândut ceva ce nici măcar nu era al lor: păduri, ape, petrol, gaz, copii, viitor, speranță. Până și speranțele ni le-au vândut.
Dar nu ne lasă fără nimic, ne dau în schimb altceva. Un cadou: o ideologie nou-nouță, împachetată, seducătoare, condiționată. Mai spun cum mai e? Ferchezuită, vopsită, strălucitoare, „sustenabilă”, „exact ce nedorim”, exact ce ne lipsește. Și e gratis, dar cu dobândă ascunsă. Ascunsă și fără sfârșit. Ei bine, nu o vrem, iar acesta a fost semnalul.
[…]
P.S.: Pentru mine personal apariția din senin a lui Călin Georgescu este o minune dumnezeiască. Pentru că așa își lucrează Dumnezeu minunile Sale: nu prin îngeri coborâți din cer, ci prin ridicarea oamenilor potriviți la timpul potrivit. Mai trebuie doar să găsească și inimile potrivite.
Restul (am făcut eforturi să las un rest) pe blogul domnului Sămărghițan (accesați pentru asta primul link). Precizez că linkul al doilea, de pe „nevolnici studențași agramați”, a fost inserat de mine și nu apare în articolul original.
Conform informațiilor pe care le-am găsit la o căutare rapidă, Călin Sămărghițan este scriitor, preot, licențiat al Facultății de Teologie din Sibiu (1992) și al Facultății de Litere din Sibiu (2001), doctor în Teologie Dogmatică al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2000); a efectuat studii postuniversitare la College of the Ressurection, Universitatea Leeds, Anglia (1996) și a fost redactor al revistei literare „Gândirea” (serie nouă), între anii 1994-2004.
Duminică avem al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Spre deosebire de domnnul Sămărghițan, eu nu cred că Georgescu a apărut chiar din senin, ci că este expresia unui curent suveranist în plină desfășurare. Nu știu care vor fi rezultatele de duminică. Dar, după cum vă spuneam cu două articole în urmă, această mișcare suveranistă a ajuns și la noi și nu va dispărea. Rămâne de văzut dacă Georgescu va ieși președinte acum sau dacă o va face (el sau cineva asimilabil lui) peste un număr de ani, pe modelul Trump 2020. Numai că, având în vedere situația din SUA și miracolul primului tur, eu opinez că astrele sunt deja aliniate.
Pune mâna de șterge tabla, că nu mai e de actualitate subiectul.
A fost un „lung prilej de vorbe și de ipoteze”, dar acum hai să fim băieți cuminți, ne spălăm pe dinți, ne punem pijamăile cu ursuleți moi și la somnuleț cu noi!
Renata, subiectul, în caz că n-ai observat, e pe tapet de mult timp. Eu vorbesc de el de peste 10 ani, încă de pe când aveam alt blog. Iar acum (mă văd nevoit să repet) e deja vizibil de către toată lumea și n-o să plece nicăieri. Așa că vom tot discuta.
Aproape că aș putea spune că orice altceva e lipsit de actualitate.
Asta ma ingrozeste si pe mine. Daca reuseati sa votati urmau smiorcaielile de rigoare din partea perdantilor si se termina cu blah-blahul cam in doua saptamani. Acum ma astept sa dureze vaicarelile, acuzele si predictiile pana-n Martie. Chestie teribil de plicticoasa pentru mine personal. Sigur ca pot gasi alte chestii cu care sa pierd timpul, da-mi placea sa citesc blogosfera romaneasca.
Nu se termina nici dacă ieșea Georgescu mâine. În orice variantă, discuțiile sunt abia la început și se vor acutiza. Dar, eu nu văd aceste discuții în cheia văicărelilor pe care le prezinți tu, ci în cea a unei treziri de și în conștiință la nivel de mase.
Ehe, ce surpriză!
Păi, ați scris foarte frumos, m-ați impresionat!