Călin-Liviu Georgescu, pe Facebook:
Cu antisistemul lucrurile stau așa: atunci când sistemul miroase că apare un curent antisistem, sistemul își face propriul său antisistem, iar apoi antisistemul-sistemului se bate cu antistemul-antisistem până când antistemul-sistemului învinge antisistemul-antisistem iar singurul antisistem rămâne antisistemul-sistemului, care este un curent antisistem care păzește sistemul de alte curente antisistem, pentru ca sistemul să funcționeze nestingherit, ca un sistem fără antisistem.
De curiozitate, cu cine ați identifica voi partidul antisistem al sistemului? 🙂 Eu îl identific cu USR. Și, ca să vedeți chestie, dacă renumărătoarea va confirma rezultatele de până acum, în turul doi se va bate reprezentantul antisistemului-antisistem (Călin Georgescu) cu reprezentanta antisistemului-sistemului (Elena Lasconi).
Deși, s-ar putea ca rezultatele inițiale să nu fie confirmate…
Dai citate din niște neicușori care se cred analiști.
Fiindcă, în ciuda narcsismului, ai o doză de timiditate care te împiedică să ai o proprie opinie?
Așadar, de peste 10 ani citești un om care n-are opinii proprii. Atâta ți-a luat ca să te prinzi? Sau așa obișnuiești tu, să citești oameni fără opinii? Mă vei citi și pe viitor?
Poate n-ar strica să te informezi cu privire la cei din care dau citate, înainte de a afirma senin că se cred analiști. Mă feresc de ei ca de mere pădurețe.
Firește c-o să te citesc în continuare. Ești amuzant în ridicolul tău progresiv. Și interesant ca patologie.
Vezi de ce mă stimulezi să-ți dau iar citatul cu frumusețea, apropo de patologic, progresivitatea ridicolului și progresism? 🙂 Dar, la drept vorbind, tu ești doar proastă și nesimțită (cele două mergând mână în mână). Intri la om pe blog și îi spui că-i bolnav psihic, pentru că nu înțelegi nimic din ce scrie. Asta în timp ce tu marșezi la propaganda useristă.
Aldus, nu te mai agita atâta să mă faci proastă și nesimțită, fiindcă atâta lucru am învățat și eu, în meseria pe care o practic: pacienții psihiatrici sunt de două feluri – ăia care sunt conștienți de patologia lor și își iau pastilele, și ăia mai gravi, care își neagă tulburarea și nu-și iau medicația prescrisă. De fapt, ultimii, nici nu ajung la medic, decât cu forța. Pacientul nu trebuie contrazis. 🙂
Ai observat că arareori te fac prost? Chestie de deontologie. Bolnavul nu poate fi categorisit drept prost. Fiindcă nu e, neapărat, prost. E doar victima dezechilibrului său cognitiv. Între ce percepe el și realitate e un hău. Pe care îl umple cu propriile fantasme, ca să se pună cumva în armonie cu mediul. E autoreglare pentru supraviețuire.
Renata, scuză-mă, dar în ultima perioadă mi-ai dat de nenumărate ori ocazia să constat că atunci când ai o miză personală nu mai ești în stare nici măcar să legi două idei, să te ții de firul discuției, să validezi un raționament, să înțelegi ce tocmai ai citit șamd – ca să nu mai vorbesc de obiectivitate și imparțialitate, care-s deja undeva sus, în stratosferă. Sau să dialoghezi în termeni civilizați și decenți. În condițiile astea, părerile tale despre prostie și patologie valorează nici cât o ceapă degerată.
Citește-ți de pildă cele 3 comentarii de mai sus și numără câte din ele sunt la subiect și câte sunt despre Aldus. Ai ajuns obsedată de Aldus în așa hal încât nu-i suficient că l-ai transformat în personaj principal pe blogul tău, dar de-o vreme încoace comentezi exclusiv persoana lui chiar și pe blogul ăsta, făcând totală abstracție de subiectul articolelor pe care catadiscești să le onorezi cu diafana ta prezență. Și-mi vorbești în termeni docți despre patologii?
Hai să fim serioși. Apropo, știi zicala cu patologia și ochii privitoarei?