Astăzi mi-a răsărit în minte, din nu se știe ce ungher al conștiinței, cuvântul Enkidu. Așa că l-am căutat pe Google și am ajuns la Epopeea lui Ghilgameș. Pe care încă n-am citit-o, dar cum mă aștept ca vizitatorii acestui blog să mă depășească la capitolul educație și cultură generală, subiectul nu ridică probleme, nu-i așa?
De fapt, nu mi-am propus să discutăm epopeea, ci doar să vă citez un scurt pasaj de pe Wikipedia, care se leagă de articolul precedent pe tema căutării nemuririi. Secvența cu pricina sună astfel:
Neconsolat, puternicul Ghilgameș pleacă în căutarea nemuririi, despre care aflase că fusese acordată de zei, în mod excepțional, unui singur om, înțeleptului Uta-napiștim, supraviețuitorul Marelui Potop, cu care divinitățile pedepsiseră omenirea. Tradiția despre Uta-napiștim se va regăsi mai târziu în Biblie în relatările despre Noe. Uta-napiștim îi dă lui Ghilgameș cheia accesului la nemurire, o plantă aflată pe fundul mării. Dar, în final eroul nu va obține nemurirea, el eșuând la testul inițiatic la care fusese supus de zei.
Numărul mare de religii și tradiții spirituale care vorbesc la unison despre o uriașă revărsare de ape ce ar fi cauzat exterminarea întregii omeniri (cu excepția unor supraviețuitori avizați) ne poate duce la concluzia că acest eveniment s-a produs ca atare, dar pe noi nu ne interesează asta, căci tocmai ce spuneam că suntem în căutarea nemuririi și nu a distrugerii aproape complete a vieții. Însă uneori, ca să găsești o floare de lotus e necesar să te afunzi în cele mai mizere mlaștini.
Noe, care în Biblie a fost binecuvântat de Dumnezeu (Geneza 9.1) și a trăit 950 de ani (Geneza 9.29), a fost ridicat, conform mitologiei mesopotamiene, la rangul de zeu, devenind totodată nemuritor:
The gods came, and because he had preserved the seed of man while remaining loyal and trusting of his gods, Utnapishtim and his wife were given immortality, as well as a place among the heavenly gods.
ceea ce s-ar putea traduce cam așa:
Zeii au venit și, constatând că Utnapiștim a asigurat continuitatea omenirii fără să-și piardă loialitatea și credința în proprii zei, le-au dăruit lui și soției acestuia nemurirea, oferindu-le totodată un loc în cer, alături de ei.
Iar Noe, sau mai bine zis omologul său din legendele mesopotamiene, pe nume Utnapiștim, i-a revelat lui Ghilgameș secretul nemuririi (obținut de el de la zei), care consta într-o plantă aflată pe fundul mării sau al oceanului. Numai că, spune mai departe mitul, Ghilgameș o pierde. Am fost curios la ce test inițiatic a fost supus de către zei și a căzut, astfel încât și-a pierdut cheia ce i-ar fi asigurat viața veșnică. Tot pe Wikipedia am găsit următorul fragment:
As they are leaving, Utnapishtim’s wife asks her husband to offer a parting gift. Utnapishtim tells Gilgamesh that at the bottom of the sea there lives a boxthorn-like plant that will make him young again. Gilgamesh, by binding stones to his feet so he can walk on the bottom, manages to obtain the plant. Gilgamesh proposes to investigate if the plant has the hypothesized rejuvenation ability by testing it on an old man once he returns to Uruk. When Gilgamesh stops to bathe, it is stolen by a serpent, who sheds its skin as it departs. Gilgamesh weeps at the futility of his efforts, because he has now lost all chance of immortality.
Să încercăm și o traducere în limba română:
La plecare, soția lui Utnapiștim îl roagă pe soțul ei să-i ofere oaspetelui un dar de rămas bun. Utnapiștim îi spune lui Gilgamesh că pe fundul mării trăiește o plantă de Lycium care îl va face din nou tânăr. Gilgamesh, făcându-și sandale din piatră ca să poată merge pe fundul apei, reușește să găsească planta și își propune să verifice dacă ea are cu adevărat presupusele proprietăți de reîntinerire, testând-o pe un bătrân odată ce se va întoarce la Uruk. Dar când se oprește din drum ca să facă o baie, planta îi este furată de către un șarpe, care își leapădă pielea și apoi dispare. Plin de tristețe, Gilgamesh deplânge zădărnicia eforturilor sale, căci acum și-a pierdut orice șansă la nemurire.
Așadar, testul la care a picat Gilgamesh a fost lipsa de încredere. În loc să folosească planta pe care a primit-o cadou, a pus-o la păstrare, cu gândul de a o testa mai întâi pe altcineva. Și, întocmai precum o mașină ținută în garaj se uzează mai repede (conform mecanicului din proximitatea dvs) iar un talent cu care ne naștem și pe care nu îl folosim se pierde (conform Pildei Talanților din Noul Testament), o plantă nefolosită la timp ajunge să fie furată și astfel adio tinerețe veșnică.
Speranța, totuși, a rămas. Și dacă în trecut nemurirea era mai degrabă un atribut al zeilor sau al supra-omului, obținerea ei având implicații metafizice și spirituale, astăzi medicii, geneticienii, informaticienii și oamenii de știință în general ne spun cu o voce din ce în ce mai fermă că nu va mai trece mult până când ba vom avea niște gene capabile să ne vindece de orice boală, ba vom putea cumpăra flacoane de reîntinerire din farmacie, ba ne vom putea uploada conștiința în cloud. Zeilor din vechime le-au luat locul, în mod fățarnic și idolatric, zeii cei noi ai lumii moderne: medicina, biologia, mass-media, tehnologia etc, la altarul cărora ne închinăm. Și astăzi aproape toți suntem, cu sau fără știință, de o religiozitate exemplară.
Măcar eroii din trecut își mai puneau la îndoială, din când în când, proprii zei.
Pe final, să notăm că mai există o cheie de interpretare a nemuririi în corelație cu mitul potopului, care derivă din formularea de pe Wikipedia „he had preserved the seed of man” pusă în conjuncție cu elementul repetitiv apă. Căci Noe supraviețuiește unei gigantice revărsări de ape ridicându-se deasupra lor, iar planta dătătoare de viață se află pe fundul apei. Apă care este considerată în unele mitologii și de către unii filosofi (cum ar fi Thales din Milet) ca aflându-se la originea vieții. Și vă rog să-mi confirmați dacă nu cumva, conform științei moderne, primele viețuitoare non-microscopice de pe planeta noastră par să fi apărut în mediul acvatic. Toate acestea îmi conturează o posibilă aluzie la eros și la impulsul abisal, inconștient și oceanic al sexualității, care stă la baza perpetuării speciei și prin al cărui control se pot obține, conform unor alte mituri, iluminarea și nemurirea.
Dar despre asta, poate cu o altă ocazie. În fond, avem la dispoziție o eternitate.
Am încercat de câteva ori: n-am putut citi cap coadă. Serios acum, Ghilgameș?
Energie infinita, libera, nelimitata,
Sursa Vietii vesnice se afla-n apa.
În Izvorul cristalin ce susura din stânca,
Nicidecum în Marea Moarta si adânca…
“…Porunca aceasta pe care ţi-o dau eu azi nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine.
Nu este în cer, ca să zici: ‘Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?’
Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: ‘Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?’
Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti.
Alegerea
Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.
Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire.
Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti,
vă spun astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.”
@Cudi
N-am înțeles exact ce n-ai putut citi. Articolul meu? De ce nu l-ai putut citi? Și ce-i cu Ghilgameș?
@Iosif
Frumoasă poezia introductivă.
Lycium, adică Lycium barbarum, e nimeni altul decât Goji! Fructele de Goji se folosesc în terapeutica tradițională chinezească de mii de ani și, recent, a devenit un aliment foarte popular printre cei care vor să se hrănească sănătos, și în occident. Are o concentrație considerabilă de vitamina C și betacaroten. Deci e un bun antioxidant. Se zice că te apără de cancer și boli cardiovasculare. Subliniez „se zice” și accentuez „te apără”. Adică previne, nu vindecă.
Normal că la originea legendei stă ceva experiență practică a vracilor de acum 4-5000 de ani, altfel Ghilgameș ar fi găsit pe fundul mării altă plantă dotată cu puteri magice, o ridiche, un păstârnac, ceva… 🙂
Mi-ar plăcea să existe un scenariu sau un roman în care nemurirea există și devine plictisitoare.
Iată ce bine prinde un vraci modern la casa omului! Și de asta-i ideal să citim vechile mituri și legende cu o minte deschisă (în loc să le taxăm încă din start ca fiind niște simple povești de adormit copii), pentru că dacă s-au cristalizat și au trecut proba timpului, înseamnă că ating ceva fibre din subconștientul colectiv și sunt depozitarele unor adevăruri adeseori ascunse sau nebănuite (datorită formei metaforice în care sunt ele prezentate). Presupun că în comparație cu medicina naturistă a anticilor (care erau siliți să ofere soluții viabile și bazate pe o experiență practică cât mai autentică, pentru că n-aveau altceva la dispoziție), medicina alternativă din ziua de azi este plină de farsori, plină de epigoni și foarte diluată. Un fel de caricatură.
Nu știu dacă există un scenariu sau un roman, dar există cel puțin o poveste (tot o poveste!), și anume Ivan Turbincă. 🙂