În replică (mai lungă, și ca atare trecută aici într-un articol în loc s-o las acolo sub formă de comentariu) la articolul Renatei pe tema adicțiilor, încep prin a mă confesa că nici eu nu știam că, în conformitate cu definiția de dicționar, acest cuvânt se referă în mod clar și precis la dependența de droguri. Unde drogul este, conform Organizației Mondiale a Sănătății, orice substanță care absorbită de organismul viu îi modifică acestuia una sau mai multe funcții. Și deci că nu-l poți folosi în sintagme precum „Netflix creează adicție”, pentru că Netflix nu-i o substanță care.
Dar oare nu putem folosi acest cuvânt într-un sens figurat? Adicția de filme. Unde filmul este drogul omului modern. Sau unul dintre ele, că doar nu suntem proști să ne drogăm cu o singură chestie. Eu zic că merge. Poți da cuvintelor și un sens impropriu. Sau, dacă vreți, o coloratură specială.
De alfel, nu vi se pare firesc ca atunci când întrebi ce-i omul un biolog să-ți răspundă că-i un organism biologic, un preot că-i un copil al lui Dumnezeu iar un filosof că-i o ființă cugetătoare? Sau când întrebi ce-i apa, Thales din Milet să-ți spună că-i substanța primordială din care derivă toată materia, Mendeleev să-ți spună că-i un compus anorganic incolor și inodor, Presură să-ți spună că-i un agregat format din doi atomi de hidrogen și unul de oxigen iar Ben-Ardun să-ți spună că-i viața lui? În mod similar, OMS definește drogul drept o substanță care, absorbită de organismul viu, îi modifică acestuia una sau mai multe funcții.
OMS este interesată de sănătate (vorba vine) și ca atare definește drogul dintr-o perspectivă medicală. Apropo de asta, în limba engleză cuvântul „drug” poate desemna atât un drog cât și un medicament. Eu sunt interesat de cu totul alte aspecte decât OMS și ca atare am o altă definiție pentru drog. OMS dă drept exemplu metamfetamina. Eu dau drept exemplu Breaking Bad. Sau Orphan Black. Sunt filme, dar sunt și droguri. Și poate că asta nu-i doar o metaforă.
Câteva sensuri ale cuvântului substanță, așa cum rezultă ele din diverse dicționare:
- esență;
- miez al unei scrieri, al unui discurs etc;
- structură (sufletească) proprie;
- conținut.
Este evident că orice film reușit are o anumită substanță. (Iar despre filmele proaste spunem că sunt apă de ploaie sau lipsite de substanță.) După cum este la fel de evident că atunci când receptezi în mod corect mesajul unui film inspirat, îi asimilezi conținutul sau substanța. Așadar, orice film bun are o anumită substanță – sintetizată în laboratoarele Hollywood, operație ce costă milioane de dolari -, care, absorbită de organismul viu (cinefilul), îi modifică acestuia starea psihică. Transportându-i conștiința într-o lume imaginară, în care trăiește anumite experiențe inaccesibile celor care nu au ingerat respectivul film. Adică, fix definiția drogului.
În concluzie, eu zic că adicția merge și la filme. Și jur cu mâna pe inimă că vă spun asta fără să fi consumat nimic înainte!
PS: Cudi, nu ai o problemă, ai o adicție. 🙂 Adică, e ceva mai grav decât o simplă problemă.
Daca mergem pe filiera definitiilor, vei vedea la cuvantul drog ca una dintre definitii (figurate, desigur) spune “Lucru de care nu ne mai putem dispensa”.
Si atunci putem zice ca adictia merge si la filme, dar asta mai degraba pentru ca filmele se pot comporta ca niste droguri. Sau mai bine zis, efectul lor asupra omului se poate comporta asemeni unui drog.
Legat de PS-ul de la final, imi amintesc un episod din House, in care toti ceilalti doctori facusera o regie sa-i dovedeasca lui (House) ca e dependent de calmante. Iar la final, cand Wilson il intreaba ce concluzie trage, House raspunde ceva de genul: “Dovedeste ca am o adictie. Si nu am o problema cu asta” (Traduceri aproximative). Deci, poate ca nu e ceva atat de grav 😛
Na! M-am uitat în dicționar la „adicție”, m-am uitat la „substanță”, dar droguri m-a ferit Dumnezeu să caut! 😀
Ai dreptate.
The Office e un serial de comedie pe gustul meu. Nu e binge watching, e comfort watching. Ma uit in fiecare seara la un episod, doua, ca sa rad cu pofta. Nu pentru poveste, ci pentru replici, interpretare, umor.
În româneşte se spune, de obicei, „Netflix creează dependenţă”. Sinonimul lui „adicţie” folosit în vorbirea curentă este „dependenţă”. Omul de rând îţi spune că eşti dependent de droguri, dependent de sex, dependent de alcool şamd. Nu vreau să zic că definiţia din DEX a cuvântului „dependenţă” (stare patologică datorată obișnuinței de a consuma alcool, stupefiante, medicamente) e mai cu moţ decât cea pentru „adicţie”, dar mi se pare mai potrivit să despicăm firul în patru pentru un cuvânt folosit pe o scară mult mai largă.
@Cudi
Cred că așa-și spune și consumatorul de diverse substanțe la propriu. N-am o adicție, consum pentru că mă bine-dispune. M-aș putea lăsa în orice clipă, dar de ce? 🙂
@Vero
Ca și cuma una ar exclude-o pe cealaltă (despicarea firului în patru pentru un cuvânt mult mai popular ar exclude posibilitatea de a despica firul în patru pentru un cuvânt ceva mai rar folosit)… 🙂
Breaking Bad, Better call Saul, Orphan Black, dar și FAUDA, și Mr. Robot, please!
Pe ultimele două nu le-am văzut. Am un trac legat de FAUDA, deoarece înțeleg că serialul e israelian și are ca temă conflictele din zonă cu palestinienii, ori asta-i ca și cum m-aș uita la un film făcut de americani despre Saddam Hussein. Cum se compară cu Homeland? Care și ăla-i manipulator, dar cel puțin e mișto și bine realizat.
Orișicum, dacă n-ai văzut The Wire, n-ai văzut nimic.
@Aldus
Evident că una n-o exclude pe cealaltă, dar ce rost are să aducem în discuţie cuvinte din vocabularul specific medicilor şi farmaciştilor, pe care noi ceilalţi nu le folosim? Sau eşti şi tu medic sau farmacist? 😛
În fine, e treaba ta despre ce vrei să discuţi pe blog. Dar orişicât… 😛 😀
Iar nu-ţi mai merge treaba aia cu corectarea comentariului după apariţia pe blog.
Mie îmi plac cuvântul adicție, l-am mai văzut, nu-l consider un exotism. În orice caz, ăsta era cuvântul invocat de Renata în articolul ei, iar eu am vrut să spun că nu-l consider deplasat (în utilizări precum am o adicție față de filme).
Deci până acum (dar de când am mutat blogul, nu de acum 2 ani) ți-a mers?
La început n-a mers, apoi a început să meargă, iar acum – la ultimele două comentarii – iarăşi n-a mers.