Într-un comentariu de la articolul precedent, Stil Unic! a spus că nu prea se omoară după Lidl, preferând Kaufland și Carrefour. Eu nu am Carrefour aici în zonă, dar dintre Kaufland și Lidl, primul accesibil iar al doilea la o aruncătură de băț, prefer Lidl. Bine, mai am și Super Profi foarte aproape, și Penny, și alte marketuri, dar dintre cele două, Kaufland și Lidl, voi pentru care optați?
Există destule diferențe între cele două lanțuri de magazine astfel încât să-l puteți alege pe unul în detrimentul celuilalt, chiar dacă ambele sunt nemțești. De pildă, Kaufland e mai mare, în timp ce prețurile de la Lidl sunt, din ce-am observat, ceva mai mici. Fiecare are mărci proprii la diverse produse. Mărci ca Cien și Cămara Noastră la Lidl sau K-Bio și K-Classic la Kaufland. Dar mărcile (sau brandurile, cum li se spune mai nou) sunt un pic înșelătoare. De exemplu, sub umbrela cosmeticelor Cien de la Lidl se ascund produse fabricate de diverse companii din diverse țări. Șamponul poate fi produs de Win Cosmetics din Germania în timp ce gelul de duș de o firmă din Spania. Un alt tip de șampon, tot Cien, poate fi produs de o cu totul altă firmă. Mai mult, de-a lungul timpului același săpun lichid Cien cu aproximativ același ambalaj a fost produs de către diverși fabricanți. Ați prins ideea.
Practic, marca sau brandul e un fel de etichetă pe care vânzătorul o lipește pe anumite produse ca să le facă mai atractive, și cam atât. În particular, ea nu vă garantează o anumită consistență în ce privește calitatea, rețeta produsului sau ingredientele sale; singurul punct în apărarea ei e presupunerea că magazinul nu va lipi o marcă de prestigiu pe un produs neconform – dar cine poate băga mâna în foc? Și nu funcționează doar în sens divergent, ci și convergent. Adică, la fel cum e posibil ca sub același brand să se afle producători diferiți, veți putea întâlni același producător sub mai multe branduri sau mărci, dacă priviți cu atenție. Exemplu? La Lidl există două tipuri de săpun solid. Bine, mai aduc uneori săpunuri franțuzești foarte mișto, sau săpunuri naturale, dar sunt două sortimente de săpun solid pe care le veți găsi mereu pe raft. Primul costă 1,49 lei, miroase foarte discret, e fărâmicios (dar foarte prietenos cu pielea) și e no-name. Nu are niciun nume, nicio marcă, doar niște însemne colorate care vă spun că-i cu piersici sau cu fructul pasiunii etc. E varianta de săpun de buget, în plastic. Al doilea e un săpun cu miros mai puternic, ambalat într-un carton lucios, la doi lei, și are pe el trecut mare numele Cien. Doar că dacă citești cu atenție tot ce scrie pe ambalaj, vei constata că ambele tipuri de săpun, atât cel no-name cât și cel cu pretenții, sunt produse de către aceeași firmă poloneză: Betasoap. Sărind puțin gardul dincoace, la Kaufland, veți găsi pe raft mai multe tipuri de săpun, atât lichid cât și solid, cu numele sau marca Ailé. É cu accent ascuțit, ca la un nume franțuzesc, da? Ia ghiciți: Betasoap, Polonia. 🙂
Dacă ultimul rând v-a făcut să ridicați o sprânceană, intuiția voastră e corectă, pentru că ce sunt Lidl și Kaufland dacă nu tot niște branduri? Până la urmă, se pare că întrebarea „pe cine preferi dintre Kaufland și Lidl” seamănă cu întrebarea „pe cine alegi dintre PSD și PNL” sau „eu cu cine votez”. Indiferent de unde cumperi, vei băga banii în buzunarul aceluiași misterios Dieter Schwarz, omul care deține Schwarz Gruppe, grup ce administrează ambele lanțuri de magazine: Kaufland și Lidl. Pun pariu că foarte puțină lume a auzit de Dieter Schwarz (în mass-media nu există nicio poză și nicio înregistrare video cu el, practic habar nu avem cum arată), dar aproape toți am auzit de Kaufland și de Lidl. Puterea mărcilor.
Noi ne facem cumpărăturile din piaţă şi de la magazinele mici din jur, fiindcă sunt foarte aproape, ajungem pe jos în 5 minute, ca şi la Profi ăla cu masa pentru sacoşe.
La Lidl ajungem de obicei când ieşim la plimbare (cu maşina) în afara oraşului. La întoarcere e în drum – pe dreapta. De obicei cumpărăm biscuiţi cu unt, ciocolată cu mentă şi îngheţată. Şi baterii, că-s mai ieftine decât prin alte părţi. Şi, dacă tot mergem, ne facem şi o provizie de apă minerală, ca să n-o cărăm în traistă din piaţă.
De la Kaufland nu e interesează nimic anume, şi e şi mai peste mână de ajuns acolo. (Am luat şi de la ei biscuiţi cu unt, dar ăia de la Lidl ne plac mai mult.) Iar ciocolata cu mentă de la Profi e o idee mai bună, dar aia de la Lidl e mai ieftină.
La Carrefour, pe centura oraşului, mergem o dată pe lună sau chiar o dată la două luni, ca să ne aprovizionăm cu mâncare pentru pisici. La Profi şi Lidl n-au ce-i place mâţei noastre morfturoase, iar la dughenele de lângă piaţă costă mai mult.
Asta e relaţia familiei cu supermarketurile de când suntem amândoi pensionari.
Da, sunt ieftine bateriile de la Lidl, și cred că sunt și bune. Și eu iau apă de la Lidl. Au multe sortimente. Unele mai proaste, altele mai bune – și ieftine. Nu știu dacă sunt aceleași sortimente pe țară sau depind de la o regiune la alta. La Lidl am văzut și prețuri diferite la același sortiment în orașe diferite. Eu mai cumpăr produse de patiserie, brânzeturi, diverse paste, înghețată… Lame de ras de unică folosință de la Lidl (și de la Penny) – din gama lor, ieftine și bune, care mă țin foarte mult. Plus altele.
Și uite așa, banii mei plus banii tăi plus banii altora îmbogățesc cam aceleași persoane. 🙂
Banii mei îmbogățesc proprietarii lui Megaimaș. Pentru că au tot timpul tot ce-mi trebuie mie. Chifle cu susan (dacă te nimerești când s-a golit raftul, o rogi pe tipa de la cuptoare și mai bagă o tavă pentru tine), pui picant rotisat, unt Solomonescu, mezeluri feliate pe loc de la Angst, smântână, ouă și cărnuri de la Gusturi românești, borș de la Dănilă, murături de Râureni, apă, cola și băuturi alcoolice la prețuri rezonabile, detergenți și produse de igienă de toate felurile, mâncare de pisic cu mult sos, așa cum îi place lui Mili, care mănâncă doar sosul. Vor fi fiind mai scumpi decât Lidl, e drept, dar Lidl are toată mâncarea ieftină 80% înlocuitori și aditivi, iar aia care seamănă cu mâncarea normală costă mai mult decât în celelalte lanțuri și pare ieftină fiindcă e ambalată la gramaje foarte mici. Legume din piață nu cumpăr decât în perioada roșiilor românești din semnițe românești. În rest, piața e plină de intermediari care vând marfă olandeză, turcească etc.
O soluție mai ieftină ar fi Metro sau Selgros, dar benzina sau curentul electric până acolo compensează diferența.
Eu sunt dificilă la cumpărături fiindcă cumpăr produse de la anumite firme de exemplu cumpăr faina numai de la Băneasa cu 000 fiindcă nu cumpăr produse de patiserie eu fac în casă de două ori pe lună câte un dulce, untul numai de la Albalact. apa minerala de la Borsec cea plată de la Bucovina și asa mai departe. Nu vânez oferte îmi cumpăr doar anumite produse pe care le-am testat. Carne o cumpăr de la producator de exemplu de la țară. Idem brânză, cașcavalul, ouăle și legumele. Dar m-am obișnuit așa și este ok. Din aceasta cauză comand online și nu îmi place să mă plimb prin magazine. Eu ma plimb în parc, în pădure oriunde e multa vegetație
@Renata
> Banii mei îmbogățesc proprietarii lui Megaimaș.
Nu am pe aici. Da ram văzut pe net că voia lumea să-i boicoteze pe motiv de Spațiu Schengen. 🙂
> Chifle cu susan (dacă te nimerești când s-a golit raftul, o rogi pe tipa de la cuptoare și mai bagă o tavă pentru tine)
Și aștepți până se coc?
> În rest, piața e plină de intermediari care vând marfă olandeză, turcească etc.
Să știi că mai există și producători locali, totul e să dai de ei. Poate mai ușor în provincie.
@Stil unic!
E frumos stilul tău (unic) de viață. 🙂 Mai bine să te plimbi prin parc decât prin magazine.
Păi, da. Până faci o tură de magazin se coc. 🙂 Firește că exagerez – se întâmplă rar să aștept după ele, am vrut să mă dau și eu interesantă, dar m-a depășit stilul unic. 🙂
Băi, la mine în piață, 3/4 din tarabe sunt ale gușterilor intermediari. Singurul produs la care am pretenții să fie de un anume soi – roșiile. În rest, nu-mi pasă dacă iau morcovi, țelină, pătrunjel din supermarket sau de la tarabă.
In Norvegia nu exista nici unul din cele enumerate de tine. Am vazut Lidl in Danemarca, dar n-am intrat desi eram curiosi (pe FB doamnele romance erau entuziasmate de “saptamana *nu-sh’ ce tara” ) fiindca i s-a parut foarte dezordonat. In Geneva am vazut ca a aparut Lidl undeva pe la periferie (n-am fost, arata rau), Careffour e in Franta (habar n-am parca n-am vazut in oras) si ala imi place ca are preturi bune la vin (dar selectia nu e grozava). Restul magazinelor n-am vazut sa fie. Echivalentul nostru al alora de zici tu n-are rost sa le mentionez ca-s locale, sigur nu sunt la voi.
Ca stil de cumparaturi la noi e o combinatie intre online si mers cu o lista pentru diverse, cand e cazul la magazine. Noi mai avem magazine mici (la voi mai sunt?), gen macelarie (de acolo imi ia coaste de porc, e un loc minunat, un fel de rai 😀 ). Mie nu-mi place sa umblu prin supermarketuri, asa ca evit (in afara de cazul cand ma izbeste vreo curiozitate). Altfel de magazine imi plac (de muzica, librarii, electronice)
Interesant reducționism aplici. Prima dată zici magazinul, apoi îl rezumi la mărcile proprii, deși toate au și exclusivități la alte mărci. Dau un exemplu banal: energizantul PowerWolf pe care doar la Kaufland l-am văzut, nu la Lidl, nu la Auchan. Poate la Mega o fi.
Pe de altă parte, altă suprapunere & confuzie o creezi cînd menționezi că ai găsit săpun produs de aceeași fabrică, sub două mărci diferite. Bun, fratele meu alb, fabrica e aceeași, dar ce-ți zice că-i aceeași rețetă? Chiar și dacă miroase la fel, pot fi destule ingrediente pe-acolo, care influențează subtil calitatea, textura, eficiența spălării etc.
Pe scurt — nu c-ar fi foarte deștept „atașamentul” față de vreun lanț de magazine sau de vreo marcă anume, dar este explicabil măcar. Eu de exemplu merg la Lidl pentru brînza aia Le Cremeux sau cum îi zice, o prietenă merge la Auchan pentru că i se pare laptele Oke ca fiind singurul cu gust șamd. Ah da, plus mai apar și preferințe care țin de experiența la cumpărături, știu oameni care merg la Auchan pentru că e cel mai ok sistem de self-checkout, nu te mai fut la icre cu cîntarele, deci merge repede…
În fond, mă doare în cot cui îi bag banii în buzunar, tot unui străin i-i bag. Asta am decis onor guvernanții țării, să dea siguranța alimentară pe mîna unor multinaționale, eu doar aleg între A, B, C sau D. Big wow. Mai merg din cînd în cînd pe la piața agroalimentară — chiar dacă știu că-s intermediari, măcar îs de-ai noștri. Doar că piața pierde prin lipsa de varietate.
E un exemplu despre cum mărcile pot fi înșelătoare. Nu înseamnă că gata, nu mai luăm produse de la market. Și eu cumpăr de la ei. Dar cumpăr în mod conștient, adică știind că sunt fraierit 😀 și că în banii pe care-i dau intră și o taxă de branding care-i de fapt în mare măsură o suprataxă.
Apropo de locali. Eu anii trecuți am luat-o la drum cu bicicleta prin zonă. Așa am ajuns într-un sat unde o tipă avea două capre și vindea brânză de capră. Inclusiv tăiată cubulețe și pusă în ulei de măsline. Făcută de ea, acasă, caprele ei. Miere, la fel, găsești pe la noi, destul de bună, la producători locali. Legume, fructe, dacă știi pe cineva la țară. Lactate.
Comparativ cu alte nații, aș zice că noi mâncăm destul de sănătos.
Salut!
Eu m-am vindecat de mult din a cumpara produse pentru corp de la magazine precum Lidl, Kaufland, Penny etc., nu fac foarte bine corpului.
Citisem ca in special gelurile de dus contin niste ingredienti foarte dubiosi care sunt carcinogeni, au in special ftalati, astia sunt de vina pentru mirosurile incredibil de placute pe care le-ai mentionat, si pe cat sunt de placuti, pe atat sunt de nocivi. Acelasi lucru se aplica si pentru detergentii de spalat, parfumurile de camera, nu se recomanda sa se stea in prezenta lor.
Dar deh, trebuie sa folosim ceva ca doar ne place igiena si curatenia. M-am invatat ca pentru orice produs nou sa ma informez inainte sa il cumpar, asadar, ma folosesc de siteul INCI Decoder (https://incidecoder.com/).
Pur si simplu introduci ingredientele de pe eticheta – daca contine asa ceva – sau cauti dupa denumirea produsului si vezi rezultatele. Ingredientele nocive sunt trecute cu rosu, sub denumirea de “Icky”, si ai descrieri complete despre fiecare item in parte, e genial website-ul.
La finalul zilei, tot noi consumatorii suntem de vina deoarece le cumparam, si nu suntem bine documentati (potrivit ultimelor documentare urmarite pe tema asta).
Sanatate si un weekend fain! 😊
Da, mai ales că la săpunuri, sub cuvântul „parfum” se pot ascunde zeci de ingrediente pe care nu mai sunt obligați să le menționeze explicit.
Weekend fain și ție!