Greva

Greva a început în mod firesc, așa cum încep toate grevele din secolul XXI. Cu totul altfel decât greva minerilor francezi din 1860.

Prin anii 1800 și ceva, țăranii francezi din pătura mai săracă a societății, rămași fără pământ în urma confiscării proprietăților comune (pentru care nu existau hârtii, fiind ale tuturor), au fost nevoiți să se mute în zone unde puteau să-și facă un rost, sub nou-apărutul capitalism. Zone cum ar fi cele miniere.

Acolo, în mine, lucrau zi-lumină, sau mai bine zis noapte-întuneric, începând de mici, fără concedii de boală sau de odihnă, fără asigurări, fără pensii, pentru a supraviețui. Cum lucrau ne-o spune un episod din activitatea de documentare a lui Emile Zola înainte de a scrie romanul Germinal. Acesta coborâse cândva într-o mină din Anzin, îmbrăcat în haine de oraș, având un carnet și un stilou, când a zărit un cal de povară uriaș, trăgând o sanie plină cu cărbuni printr-un tunel. Uimit, i-a întrebat pe minerii care îl însoțeau cum îl pot băga și scoate din mină pe acel cal în fiecare zi, dată fiind mărimea lui. Inițial minerii au râs, dar apoi, când și-au dat seama că Zola era serios, i-au explicat că animalul intră o singură dată în mină, când este mânz tânăr, orbește după un an sau doi din cauza lipsei de lumină, iar apoi își petrece toată viața cărând cărbune. Când nu mai poate, moare și oasele îi sunt îngropate acolo. O analogie nu atât de metaforică la propria lor viață de mineri.

La un moment dat, minerii n-au mai suportat și au protestat. Adică, au făcut grevă. A fost un pic diferit de grevele de azi. Cu distrugeri, balamuc, soldați care au tras cu gloanțe în ei. La final, evident, supraviețuitorii nu au fost plătiți. Și astfel a luat naștere unul dintre primele sindicate ale clasei muncitoare. Contribuția lunară a membrilor având rolul de a crea un fond de rezervă care să asigure subzistența greviștilor pe timp de grevă. De asta s-a inventat sindicatul și contribuția la el, ca poți organiza și finanța o grevă, în caz că statul nu ți-o recunoaște.

150 și ceva de ani mai târziu, în 2023, greva profesorilor a început într-un mod mult mai pașnic și mai civilizat. Și s-a încheiat la fel de pașnic și de civilizat, prin decizia șefilor de sindicate că greva a luat sfârșit. Profesorii n-au mai fost consultați, dar, de partea plină a paharului, nici n-au mai încasat gloanțe sau bătăi. Chestie care justifică pe deplin cei 10 ani de cotizații din partea lor la sindicate, ani în care n-a avut loc nicio grevă. Așadar, am putea spune că asta înseamnă progresul. În rest, nimic nou sub soare. Pentru că dacă liderii politici nu-i mai reprezintă de mult pe cetățeni, de ce i-ar mai reprezenta șefii de sindicate pe cei care-i plătesc?