Lululemon este o multinațională care vinde haine de yoga, îmbrăcăminte sport etc. Luna trecută, trei hoți au furat dintr-un magazin Lululemon din Georgia o serie de haine. Două angajate ale magazinului au încercat să-i oprească (într-un mod cât se poate de pașnic), i-au filmat și au anunțat poliția. Iată flagrantul:
Vreți să știți urmarea? Directorul regional le-a luat la întrebări pe cele două angajate de ce au sunat la poliție, după care ele au fost date afară. Decizie susținută ulterior de CEO-ul companiei, Calvin McDonald, care a declarat zilele trecute că cele două femei în cauză nu au fost concediate pentru că au sunat la poliție, ci pentru că nu au respectat protocolul firmei cu privire la astfel de situații.
Dar ce trebuie să facă un angajat Lululemon în cazul unui furt?
„Nu trebuie să intervenim în vreun fel. Cumva le lăsăm cale liberă pentru tot au de gând să facă”, a explicat Ferguson regulile magazinului. „Și apoi, după ce s-a terminat, scanăm un cod QR. Și asta-i tot. Ni s-a spus să nu facem nicio notificare, deoarece asta s-ar putea să-i sperie pe alți oameni. Nu trebuie să chemăm poliția, practic nu trebuie să vorbim nimic despre asta.”
Așadar, nu dă bine să se afle că ai fost călcat de hoți. Oamenii se sperie, înțelegeți? Iar produsele sunt asigurate. „Este doar o marfă”, a spus McDonald, iar „primordială pentru noi este siguranța personalului și a clienților noștri”. Câtă considerație pentru viața și siguranța personalului uman, în detrimentul profitului! Păcat că asta n-a inclus și siguranța celor două angajate, care au rămas pe drumuri. Dar bine că măcar hoții au plecat în liniște și pace, adică în siguranță.
SUA a reușit cumva performanța de-a avea firme care, conform propriilor declarații, au o „toleranță zero” pentru angajații care încearcă să-i oprească pe hoți. Partea bună este că în țara tuturor posibilităților, cele două femei rămase fără job ar putea totuși să-și recâștige fără prea mari eforturi statutul cuvenit. Singura investiție ce le-ar putea fi necesară pentru asta ar consta în prețul a două măști.
Daca asta este politica firmei nu poti decat sa respecti. Pare ciudat dar daca la angajare li s-a pus in vedere ca in caz de furt sa nu intervina, sa nu sune la politie ele trebuia sa respecte. Eventual anunta doar superiorul ca au observat ca cineva a furat.
Contextul este ușor altul: firmele din SUA au într-adevăr o politică de protejare a vieții umane, dar asta TOT din pricina banilor. Sună pe dos? Nu este, dacă iei în considerare cîți oameni dețin arme de foc în SUA.
Pe scurt spus: o simplă hoție (sustragerea unui bun) se poate transforma în jaf cu agravante dacă încerci să-l oprești pe acel hoț. Că nu știi, poate scoate un cuțit, poate scoate un pistol. Dacă vreun angajat încearcă să oprească hoțul, iar lucrurile iau o întorsătură urîtă și se termină prin rănirea / împușcarea acelui angajat, firma se cheamă că-i responsabilă de costurile respective. Accident de muncă, cum ar veni; iar dacă cumva în goana după profit, firma și-ar instrui angajații că sunt obligați să încerce să oprească hoțul, este loc chiar și de punitive damanges.
Dacă însă politica firmei glăsuiește ferm & lămurit „lasă-i să fure, nu-i băga în seamă, limitează-te doar la a chema poliția” — se cheamă că paguba va fi, cu certitudine, doar valoarea de inventar a bunurilor furate. De-aia zic, la ea acasă treaba asta este doar o politică ce ține de bottom line, de financiar. Este infinit mai ieftin să permiți furtul decît să plătești pentru ce-a pățit un om în carne și oase.
Evident, nouă, pe partea cealaltă a Marelui Lac ni se pare o prostie. Mai ales în țările din preajma fostei Cortine de Fier, unde mai ieri angajatul plătea din salariu orice produs stricat pe tura lui (.. ! ..), și mai ales avînd în vedere că la noi furtul NU se transformă în jaf sau alte violențe … da, ni se pare normal & o chestiune de spirit civic să prinzi hoțul, să-l bați tu bine, după care să-l predai poliției legat fedeleș.
Singura chestie nașpa din toată povestea asta este că directorul regional ar fi trebuit să țină cu angajatele, și să-i explice CEO-ului că așa stau lucrurile pe-aici prin Ioropa.
Evident că tot din pricina banilor; eu eram ironic când scriam că uite câtă mărinimie la el și câtă preocupare pentru factorul uman în detrimentul mărfii, care este „doar niște produse”! 🙂
Și sigur că, tehnic vorbind, are și antevorbitoarea ta dreptate: ai semnat pentru niște reguli, te-ai angajat să le respecți, te ții de ele. Sau mergi în altă parte, unde nu sunt astfel de reguli, dacă ele nu-ți convin.
Dar trebuie să recunoști și tu că stând drept și judecând strâmb, sau invers, s-a ajuns la o situație cel puțin hilară, dacă nu bizară, în care hoțul este, să zicem așa, mai „protejat” decât cel care, în mod firesc, încearcă să-l oprească.
Dacă am privi lucrurile într-un mod religios sau filosofic, am putea spune că societatea s-a degradat sau încâlcit într-atât, încât o reacție firească, naturală, de a te opune la ceva rău a ajuns să fie pedepsită. Răul respectiv urmând a fi soluționat într-un mod cumva tehnic, pe baza camerelor de luat vederi, care în cazul de față au filmat niște mascați.
Revenind la cazul nostru, după cum spunea cineva pe Facebook:
Eu zic că cele două n-au fost date afară pentru ce zici tu. Au fost date afară pentru că au chemat poliția. Și pentru că nu rentează să ai scandal într-un shop plin cu clienți. Dar comentariile tale sunt, evident, binevenite. Fiecare e liber să interpreteze cum dorește (eu m-am jucat cu ideea că sistemul american avantajează mai degrabă hoții, ceea ce bineînțeles că e o ușoară exagerare).
În plus, evenimentul merita menționat pe blog și pentru că, în general, noi preluăm o grămadă de chestii de la americani, pe care însă le importăm sau le aplicăm anapoda, pentru că nu toate se potrivesc la noi.
Ce sa spun dar si eu daca as fi fost patron cu marfa asigurata intr-o tara cu arma/bomba la purtator as fi facut acelasi lucru. As fi interzis sa se intervina. Prefer hotia in locul mortii angajatilor. De fapt si in Romanica noastra poti inchide ochii la pradatori daca nu ai ceva spray la indemana sa te poti apara. Alegi viata inainte de a recupera vreo paguba.
Cam asta pare să fie alegerea majorității.