În prag de sărbători, m-am gândit să continuu seria articolelor mele de dicționar cu un text pe tema cuvântului „ler”. Auzit deseori în colinde, acesta m-a pus pe gânduri, pentru că nu-i cunșteam semnificația. Bănuiesc că nici voi, chit că poate nu v-ați întrebat niciodată nimic legat de el. Așa că haideți să vedem cu ce se mănâncă.
Dicționarele explicative nu pregetă să ne sară în ajutor, mai ales dacă ne încumetăm să le consultăm. Pe dexonline găsim următoarele trei sensuri principale:
- Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic.
- Melodie după care se cântă o colindă.
- Vreme, timp, (în special) timpul în care cineva este în floarea vârstei.
Dacă mergem la pagina cu detalii, mai găsim următoarele: timp de care dispune cineva, moment de apogeu sau de plină vigoare din viața unui om, vârstă a căsătoriei (și acum înțelegem mai bine de ce-i spune primei luni a proaspeților însurăței lună de miere – pentru că cei doi s-au căsătorit când vigoarea lor era la culme), perioadă de rut la animale (deci, iată!) precum și calitatea de a plăcea sau de a atrage. Așadar, lerul poate fi și un fel de vino-ncoa’ sau je ne sais quoi. Mihaela are ler. Ce cu ler te-ai îmbrăcat, fată! 🙂 De unde, prin contracție, se obține: ce cool te-ai îmbrăcat! Mă rog, ultimele propoziții sunt scornite de mine. Luați-le cu un drob de sare.
M-a surprins să găsesc printre definiții și un sens pe care îl cunoșteam din copilărie, dar pe care îl uitasem: cuptor la mașina de gătit (regionalism). Și nu doar la mașina de gătit, pentru că bunicii mei puneau cozonacul în ler (în lerul din sobă).
Pus în fața unei asemenea plurivalențe de sensuri și nuanțe, mi-am zis că nu strică, pentru a mă edifica, să-mi mut atenția de la dicționare la unul dintre cei mai populari utilizatori ai acestui cuvânt. Așa că l-am întrebat pe Ștefan Hrușcă: „Ce-i acela ler?” Fără să clipească, artistul mi-a răspuns: „Leru-i ler”.
Să aveți o săptămână frumoasă și un Crăciun minunat!
Eu am crezut ca e o planta, ca aia sub care te pupi. Sau, alternativ, un fel de la-la-la sa umple spatiul 🙂
Poate pentru că seamănă cu lujer?
Aldusescule, mi-ai stricat ziua. Adică, vrei sa spui ca eu daca ma recăsătoresc n-as mai avea ler? In acest caz as propune ca acest termen sa fie interzis întrucât are conotații discriminatorii si incita la ura intre generații. Asta ca sa nu spun ca “je ne sais quoi” mi se pare a fi un mod francofon de-a fugi de răspundere.
Te-as ruga sa revizuiești postul 😆
Dacă te recăsătorești, înseamnă că încă ești plin de vigoare, deci ai ler. 🙂
Lasă, mă că scriu io mai târziu de LER!…
Crăciun minunat și ție!
[…] dată pe an, Aldus se apucă să dezlege mistere. Uneori își prinde urechile în Biblie, alteori devine mai laic și […]