Mă întreabă marinerul, mirat probabil de faptul că n-am mai dat pe barca domniei sale de ceva vreme, după cum nici la mine pe blog, ce-mi mai face „entuziasmul pro-putinist și pro maica Rusia”. Carevasăzică, dacă nu înghit pe nemestecate narațiunea mainstream, sunt putinist. Mai era cineva care mă acuza de simpatii pesediste pe motiv că criticam PNL-ul. Viața în alb și negru. Iar dacă n-am postat, înseamnă că m-am ascuns într-un colț de rușine că afinitățile mele putiniste intră în contradicție flagrantă cu versiunea propagandistică pe care o înfulecă el.
Nu, dragă. N-am avut timp. Adică, nu mi-am făcut timp, că timp am avut, dar am ales să-l aloc altor activități. Dar apropo de „pro-putinism”, expresie ce mă propulsează1Eco, după normele UE. în liga putiniștilor de marcă, a putiniștilor profesioniști, a putiniștilor pro, am dat mai devreme peste un sondaj de luna trecută:
Jumătate dintre români (54%) consideră că rușii poartă vina conflictului militar din Ucraina. Cealaltă jumătate (46%) are alte opinii. Găsiți că asta-i revoltător? De ce? Sunt(em), cumva, prea puțini cei care au alte opinii? 🙂
Dacă vă uitați la restul țărilor, suntem pe poziții egale cu Franța și Germania. De exemplu, 13% dintre români consideră că vinovați sunt atât Rusia cât și NATO. Același procent la germani. Iar 10% dintre români dau vina în principal pe NATO. La germani, 12%. Suntem într-o companie selectă, cu care n-are de ce să-ți fie rușine. Avem un președinte sas și împărtășim opiniile nemților. Natürlich.
Sondajul este, totuși, cu șurub. Căci ne întreabă ce credem pe baza celor citite și auzite. Adică, testează parametrii în care funcționează mass-media. Ori dac-ar fi să mă iau după presă și zvonistică, cel mai mare vinovat sunt eu însumi. Că n-am luat încă arma în mână să merg pe front. Dar cum nu citesc presa decât pentru a ști la ce să nu marșez, mă declar pro-Rumpelstilskin. Că el e cel mai adesea în spatele oricărui conflict. Iar dacă nu știți cine-i Rumpelstilskin, ați trăit dejaba.
De pe Wikipedia (spoilere la „Once Upon a Time”):
Ți-ai luat o pauză neobișnuit de lungă, de am ajuns să mă întreb “no more Rumple?”.
I’m back.
Da’ n-a fost neobișnuit de lungă. Lungă a fost când am frecat menta câțiva ani, cu rare tentative de revenire pe blog. Poate ești tu obișnuită cu chestii scurte. 😛
” P.S. „Aldus” indiferent de starea ta de agregare si de consistența i/materialității care te compune, impresia mea este că confuzia în care te afli, până la a te defini prin ea, ca entitate vorbitoare, este una benignă rău de tot. Nu adâncă ca la Iosif, ci superficială ca la OR. Dilemele, in care ții sa te afli, sunt pur si simplu terminologice, mintea ta asociind cu de-a sila sensuri greșite noțiunilor de „materie” si „informație”. Optimist de felul meu, presupun că dacă ti-ai aduna puțin gândurile (renunțând un bob zăbavă la tentațiile superficiale ale senzaționalismului gregar, vizavi de modelele despre lume), si ai sta să definești cât mai complet si mai coerent termenii „materie” si „informație”, ai fi mult mai prudent/ă în a propune idei din astea „contro/versate” (aka gogonate). Poate că de aici ar trebui să începi conversația, încercând sa spui tu cu gura ta, pe limba ta, ce naiba înțelegi tu prin „materie”, „informație”…
P.P.S. Cum mai stai cu entuziasmul tau pro-putinist si pro maica Rusia? ” Ce are asta cu tine ? Mai ramanea sa te-njure de mama la final si gata treaba !
Să fie sănătos. Are ceva intoleranțe alergice la adevăr, probabil. 🙂