O emisiune recentă de pe Antena 3 ne dezvăluie că uneori vara e secetă și ne învață cum să economisim apă, conform specialiștilor.
După cum puteți constata, în dreapta avem o tipă care face duș iar în stânga un specialist în distribuirea economă de H2O. Cele 200 de localități sunt, evident, zone rurale nebranșate la vreo rețea de apă, în care, din cauza căldurii, unele fântâni au secat. Pe de altă parte, aflăm din articol, cei de la oraș consumă nepermis de multă apă, total ignoranți la risipa pe care o fac. Sfatul specialiștilor: opriți robinetul atunci când nu-l folosiți – de exemplu, atunci când vă săpuniți în timp ce faceți duș.
Acum, dacă vreți să știți, după mintea mea există doar două categorii de specialiști în economisirea apei. Primii sunt cosmonauții. Sau, mă rog, constructorii de chestii ce zboară dincolo de atmosfera terestră. Aceștia trebuie să țină cont de o realitate imuabilă a fizicii: în spațiu nu există apă. Și astfel, pe Stația Spațială Internațională (de exemplu) băile și closetele sunt mult mai sofisticate decât cele obișnuite – nu doar pentru a capta materia lichidă și solidă excretată de utilizator (care, în orbită, tinde să plutească), ci și pentru a o recicla. Urina e distilată, trece printr-o serie de filtre și ajunge apoi în cănile acelorași cosmonauți. Sau, mai precis în plicuri, de unde e băută cu paiul. Iar a doua categorie de experți în economisirea apei o constituie beduinii care trăiesc în deșert. Și care, în condiții similare de lipsă prelungită a apei, sunt nevoiți să recurgă și ei la același procedeu de reciclare a propriilor lichide, de data asta pe o cale mult mai directă, primitivă, naturală și bio. Yummy!
În afara lor, nu prea avem specialiști în economisirea de apă. Dar dacă tot e să ne dăm cu părerea, propun o metodă de reciclare care să nu atenteze la sensibilitățile și gusturile nimănui. Proiectați o chiuvetă care să conducă apa folosită la spălarea pe mâini în bazinul closetului, astfel încât, atunci când tragem apa la veceu, să nu se consumăm apă suplimentară. Lucrul ăsta ar trebui să fie foarte ușor de realizat din punct de vedere tehnic și ne va permite să fim solidari cu cei care suferă de pe urma secetei și să economisim totodată una dintre cele mai prețioase resurse biologice naturale, care acoperă doar 71% din suprafața planetei noastre.1Ca idee, există o motivație justă pentru economisirea apei, dar pe care n-o menționează aproape nimeni: factura la apă e destul de piperată față de ce ar trebui să fie.
Iar pentru această minoră dar esențială contribuție, o să accept și eu, cu modestie, titulatura de specialist în a face pluta pe apă.
Circuitul apei în natură. Cred că se învață în clasele primare, nu?
Problema românilor e că nu au sau nu mai au sistem de irigații în agricultură, nu că spală vase la apă curentă, în loc să le morfolească în chiuveta cu dopul pus.
Încălzirea globală topește banchize, crește nivelul mărilor, micșorează uscatul. La polul opus, ne confruntăm cu criza de apă. Cumva, cele două fenomene s-ar putea combina, așa cred.
p.s.: E în regulă numele meu cu litere mici. Lasă-l cum a căzut. O fi știind el ceva! 🙂
Rezervele de apă ale României sunt în scădere, dar suficiente: datele oficiale de la Apele Române.
Sunt zone cu un deficit de apă pentru populație, dar se poate rezolva. Problema este cu apa de la suprafață. Dar pot fora puțuri de mare adancime. Două puțuri pe localitate unul in curtea bisericii si unul la primarie nu cred că este un capăt de lume, nu cred că sărăceste careva.
Un sistem de irigatii modern ESTE NECESAR.
O fi 71% dar majoritatea ei e oceanica, adica sarata. Nu numai ca nu poti sa o bei, dar iti cam distruge rapid tot ce ti-ar atinge in chiuveta. Mi-aduc aminte cand a fost doamna mea la un curs de biologie marina si taiau nu-sh’ ce arici de mare din atlantic si a uitat sa curete lama bisturiului cu apa de robinet dupa disectie: pana a doua zi era total ruginita, mancata de-a dreptul (ce-i drept era lama de unica folosinta deci probabil putin rezistenta, darc si tacamurile/rufele/dintii/flotorui sa sufere ar suferi in timp).
O solutie ar fi desalinizarea apei, dar e scumpa. Si tot nu rezolva probleme cu transportul din ocean spre zonele unde ai nevoie. La asta mai adaugi si ca nu toata lumea are iesire la mare sau ocean deci aia ar trebui sa o cumpere cam precum cu gazul, de la aia care au si ocean si instalatii de desalinizare. Acum, nu zic, ar fi teribil de misto de vazut raportul de forte in cazul asta, dar nu cred ca apucam :).
@Renata
Nu cred că există o încălzire globală, Renata. Oricât de impozanți ne-am crede noi, nu cred că putem afecta decisiv ritmurile fundamentale ale planetei. Cred, mai degrabă, că tema încălzirii globale este o altă manipulare.
Nu-mi dau seama ce vrei să zici cu numele. În orice caz, așa te semnezi tu. Eu și când îți răspund în comentarii scriu cu literă mare. 🙂
@Olga
Rezerve? Avem ape subterane, avem râuri, avem Dunărea, avem ieșire la mare. Și avm ploaie și nori. Sigur că mai puțini în perioadele calde peste care se suprapune seceta. Conform specialiștilor. 🙂
Corpul uman este alcătuit din 60%-70% apă. Suprafața Terrei este aproape trei sferturi acoperită de apă. Nu există o criză de apă. Există perioade în care apa dulce e mai abundentă sau mai săracă, conform anumitor ritmuri naturale.
Nu știu ce să zic de irigații. Poate nu-i așa de simplu cum parela prima vedere. Cică pe termen lung distrug solul.
@Vladen
Normal că e sărată, dar e abundentă. Adică, nu există o criză reală de apă – cu atât mai puțin în România. Există doar perioade naturale de secetă, când nivelul apei potabile scade.
Aici mai e o discuție. Mai ții minte filmele din copilărie cu pirați care rămâneau fără apă potabilă pe corăbii și sufereau de sete, cu oceanul lângă ei, până se îndura Cel de sus și venea o ploaie și ei puneau repede gălețile la umplut și beau apa dulce a ploii, bucuroși că sunt salvați? Am încercat într-o zi să văd ce gust are apa de ploaie de azi. Zici că-i otravă. Dar pentru asta, nu consumatorul de rând e principalul vinovat. 😉
Sunt de acord cu tine chiar avem apa suficientă atât în corp cât și în afara lui.
Închid apa când mă spăl pe dinți. Fac asta de mult timp și cam asta e contribuția mea la economisirea apei. În ultimul timp fac dușuri rapide și reci (asta e contribuția primăriei la economisirea apei, că nu am apă caldă). Apă este destulă, dar nu unde trebuie. Știi cum arată pământul din Bărăgan? Praf. Adică așa arată. Când eram eu mică era un sol negru.
Nu știu ce să zic de cosmonauți, poate ți se pare fain că e totul alb și curat acolo, dar aici pe planeta albastră nu scoatem apă curată numai din urină, ci din tot ce cade în veceu sau la chiuvetă – pipi, caca, șosete, ulei, mâncare, bere, scutece etc. -, sunt niște chestii numite stații de epurare. E drept, apa nu merge în plicuri, ci înapoi în natură, adicâ în râuri; apa din râuri se infiltrează în sol și ajunge să fie și subterană.
Un sistem de alimentare cu apă e dimensionat la un consum uman determinat statistic, chiar pe intervale orare. Consumul suplimentar care strică treaba nu e din cauza ălora care visează la nemurirea sufletului la duș, sau a celor care se spală prea mult pe dinți, ci a celor care udă chestii prin curte cu apă potabilă. Companiile de apă mai au și ele bubele lor, că nu toată lumea e branșată legal, mai au pierderi și e greu să măsori ce porcării fac oamenii când rețeaua ta pierde apă, sau sunt în urmă cu investițiile de modernizare.
Apropo, pentru a uda gazonul și florile se poate capta apa pluvială, sau se pot folosi puțuri forate – dar din alea legale, că dacă își face tot satul puțuri peste tot scade pânza freatică și nu mai are Olga apă în curtea bisericii.
Până la urmă apa ajunge la robinet dintr-o sursă (prin ceva numit aducțiune și distribuție), dacă sursa aia nu mai are destulă apă, degeaba avem un lac la un kilometru depărtare. Plus că apa se tratează, nu orice ochi de apă poate ajunge o sursă fezabilă de alimentare cu apă pentru o localitate.
Renunț pe moment la statutul de specialist și fac și eu niște recomandări: mai ușor cu ciorbele și supele, că 2 oale de supă sunt cât spălatul pe mâini și dinți. La fel și cu cartofii fierți, se recomandă mai multă prăjeală în perioada asta de cumpănă, că e un sfert de duș într-un piure sănătos.
@Adore
Presupun că dacă o să închidem cu toții apa în timpii morți, Bărăganul își va recăpăta fertilitatea de altătată.
@dam167
La mine la bloc există un contor general, la subsol, al celor de la apă. Nu contează cât zic contoarele noastre din apartamente că am consumat în total; diferența (că nouă ne iese considerabil mai puțin) se împarte pe cap de locuitor. Adică, plătesc cât zice contorul companiei, nu cât zice contorul meu din casă.
Imho, există un singur motiv pentru economisirea apei: prețul acesteia. În rest, de ce să economisesc apă? Pentru că scade nivelul bazinului de apă al rețelei la care m-am racordat în caz că nu plouă mai multe zile la rând? Păi dacă scade prea mult, ceea ce n-a fost cazul niciodată, atunci o să economisesc, că n-o să mai fie apă tot timpul, sau nu cu același debit. O să avem apă cu rația. Dar de ce să-mi impun singur rații de apă, înainte să fiu nevoit? Și cu ce i-ar ajuta asta pe locuitorii satelor cu fântâni care au secat? Altfel, apa nu-i o piatră prețioasă, s-o pui în seif la păstrare. Dacă o ții prea mult într-un pahar, se împute. Nu trăim în deșert.
dam167
Era să-mi iasă cafeaua pe nas pufnind în râs, când am ajuns la ultimul paragraf.
Deci dacă toată ziua supă-ciorbă, ciorbă-supă, nu mai ai ce trage după. 🙂
Nu pot sa nu fiu de acord cu economisirea apei prin prăjirea cartofilor😃
Deci vara pe timp de secetă s-o lăsăm mai ușor cu consumul lichidelor, nu-i așa? Mai puțină apă, mai puțin ceai, mai puțină cafea, mai puține ciorbe și supe. 😀
Și eu mănânc nepermis de mulți cartofi pai. :blush: Cât despre supă, aia se reciclează pe cale naturală, ajungând în sistemul de canalizare, apoi în pânza freatică a subsolului (unde e distilată și filtrată pe cale naturală), după care în râuri, fântâni și respectiv bazinele de colectare ale regiilor de apă. Fix ca la cosmonauți sau beduini. 🙂
Numaratoarea inversa a început…mai e putin pâna în 26 AuGust…De gustibus… 🙂