O tânără profesoară le-a spus micuților ei elevi că ea este atee. Apoi i-a întrebat dacă și ei sunt atei, invitându-i pe cei ce sunt să ridice mâna.
Copiii, neștiind prea bine ce înseamnă să fii ateu și ca s-o măgulească pe profesoară, au ridicat ambele mâini… cu excepția unei fetițe.
Profesoara a întrebat-o:
– Tu nu ești atee?
– Nu, a răspuns fetița.
– Dar ce ești?!
– Eu sunt creștină ortodoxă; mama mea e ortodoxă, tatăl meu e ortodox și la fel bunicii mei.
– Și dacă mama și tatăl tău ar fi idioți tu ce ai fi? a întrebat-o iritată profesoara.
– Atee, a răspuns fetița zâmbind…
Phiiii, inseamna ca-n familia mea suntem idioti de cateva generatii!
Dacă zici tu… 🙂
Notează totuși că fetița a răspuns astfel unei întrebări prin care profesoara, care era atee, insinua că toți cei care nu sunt atei sunt idioți. (Aici l-am putea include și pe Einstein, ca să dau un singur exemplu sonor.) Adică, voia să își impună oarecum forțat convingerile ei (non)religioase (ateismul) asupra celorlalți, desconsiderându-i pe toți cei cu alte opțiuni. Tu faci la fel? Duci o muncă de a-i converti pe alții la ateism și le spui batjocoritor că dacă cred că lumea asta are un sens și că în spatele ei se află o sursă sau o conștiință primordială înseamnă că sunt idioți? 🙂
Eu zic că profa’ a primit ce-a meritat. Și mai zic că, dintr-un anumit punct de vedere, și ateismul e tot o religie. Religia nimicului sau a hazardului.
Hehe, mi-a dispeut raspunsul, e la spam?
Daca nu-i la spam, asta scrisesem:
Zic ca ma stii suficient deja cat sa banuiesti ca-s prea comod sa fac prozelitism :). Ateismul meu combativ s-a manifestat pana pe la vreo 12 ani, dupa aia am gasit alte preocupari si am devenit comod :D. Si da, profesoara aia e o gasca si in opinia mea, probabil atee prin mimetism.
Tocmai! Răspunul ei se cuvine citit în contextul din banc, nu la modul general. Proști poți găsi și de o parte, și de alta. Eu de exemplu am avut un prieten virtual ateu care toată ziua posta pe Facebook chestii rele despre popi sau chestii batjocoritoare despre religie și Dumnezeu. Efectiv era obsedat de chestia asta – lucru pe care l-a recunoscut singur. Într-un mod cât se poate de bizar, deși el zicea că e ateu, Dumnezeu era mai prezent în conștiința lui decât în conștiința unui creștin practicant. 🙂
PS: L-o fi șters pluginul meu anti-spam, că nu l-am găsit nicăieri. Mai pățăști.