Pe la mijlocul lunii trecute, mass-media ne anunța, pe un ton senzaționalist și folosind ilustrații de un roșu aprins – semn al evoluției abilităților grafice ale meteorologilor, despre Cupola de Foc ce se va abate nemiloasă și fierbinte asupra României. Din fericire, se pare că am scăpat la mustață, dar iată ce s-ar fi putut petrece dacă respectiva cupolă nu ne-ar fi ratat…
Termometrul spune la umbră 33° Celsius… Subt arșița soarelui, se oprește o birje, în strada Pacienței, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz’. Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit se apropie de ușa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Sună o dată… nimic; de două, de trei… iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică… În sfârșit, un fecior vine să deschidă.
În tot ce urmează persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate.
Domnul: Domnu-i acasă?
Feciorul: Da; dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la țară.
D: Dumneata spune-i c-am venit eu.
F: Nu pot, domnule.
D: De ce?
F: E încuiată odaia.
D: Bate-i, să deschidă.
F: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.
D: Care va să zică, a plecat?
F: Nu, domnule, n-a plecat.
D: Amice, ești… idiot!
F: Ba nu, domnule.
D: Zici că nu-i acasă.
F: Ba-i acasă, domnule.
D: Apoi, nu ziseși c-a plecat?
F: Nu, domnule, n-a plecat.
D: Atunci e acasă.
F: Ba nu, da’ n-a plecat la țară, a ieșit așa.
D: Unde?
F: În oraș.
D: Unde!?
F: În București.
D: Atunci să-i spui c-am venit eu.
F: Cum vă cheamă pe dv.?
D: Ce-ți pasă?
F: Ca să-i spui.
D: Ce să-i spui? de unde știi ce să-i spui, dacă nu ți-am spus ce să-i spui? Stăi, întâi să-ți spui; nu te repezi… Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat…
F: Cine?
D: Eu.
F: Numele dv.?
D: Destul atâta! mă cunoaște dumnealui… suntem prieteni…
F: Bine, domnule.
D: Ai înțeles?
F: Am înțeles.
D: A!… Spune-i că să ne-ntâlnim negreșit.
F: Unde?
D: Știe dumnealui… Da’ să vie neapărat.
F: Când?
D: Când o putea.
F: Prea bine.
D: Ai înțeles?
F: Am înțeles.
D: A!… și dacă vede pe amicul nostru…
F: Care amic?
D: Știe dumnealui!… să-i spuie că nu s-a putut reuși cu afacerea știută nimic, fiincă am vorbit cu persoana… Nu uita!
F: Se poate să uit?
D: …și zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorba!… poate că s-ar fi putut… Ține minte!
F: Țiu, domnule…
D: … deoarece nu plecase încă mătușa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvuna tutorelui minorilor, și el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cocoanei, cu care era afacerea ca și terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se-ntoarcă avocatul, fiincă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe punte de vedere, care le știe dumnealui… Așa să-i spui.
F: Bine, domnule.Domnul pleacă… Feciorul dă să-nchiză… Domnul se-ntoarce.
D: A!… știi ce? nu-i spune nimic, fiincă poate nu ții minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui… La câte vine d. Costică seara la masă?
F: Care d. Costică?
D: Stăpânu-tău.
F: Care stăpân, domnule?
D: Al tău… d. Costică.
F: Pe stăpânu-meu nu-l cheamă d. Costică; e propitar…
D: Ei! și dacă-i propitar?
F: Îl cheamă d. Popescu.
D: Și mai cum?
F: Cum, mai cum ?
D: Firește… Popescu, propitar… bine… și mai cum?
F: Nu pot să știu.
D: Nu-l cheamă Costică Popescu?
F: Nu.
D: Nu se poate.
F: Ba da, domnule.
D: Apoi vezi?
F: Ce să văz?
D: Îl cheamă Costică?
F: Ba, Mitică.
D: Mitică?… peste poate!… Ce stradă e aici?
F: Numărul 11 bis…
D: Nu e vorba de 11 bis.
F: A zis domnul că nu vrea să puie 13, că e fatal.
D: N-are-a face 13… Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta?
F: Strada Pacienții…
D: Strada Pacienții?… imposibil!
F: Nu, domnule, e strada Pacienții.
D: Atunci, nu e asta.
F: Ba-i asta.
D: Nu.
F: Ba da.
D: Eu caut din contra strada Sapienții, 11 bis, strada Sapienții, d. Costică Popescu.
F: Așa?
D: Așa.
F: Atunci, nu e aici.
D: Foarte bine.Domnul pleacă și merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oiște.
Domnul: Haide, birjar!
Birjarul: Nu slobod… este muștiriu, mo roc…
D: Care muștiriu?
B: Nu știi la mine, mo roc…
D: De unde l-ai luat?
B: Ghe acolo, mo roc.
D: Apoi, nu sunt eu?
B: Ie! la domnu este, mo roc.Domnul suie… Birjarul trage bice… Caii se deșteaptă și pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului.
D: Ascultă-mă; știi dumneata unde e strada Pacienții?
B: Ala nu știi, mo roc.O babă trece. Domnul oprește birja.
Domnul: Mă rog, jupâneasă, știi dumneata unde e strada Pacienții?
Baba: Asta e, măiculiță.
D: Ei, aș!… Teribil de ramolită!… Mână-nainte, birjar !Birja pornește. Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colț, unde pe prag moțăie la umbră un băiat cu șorțul verde.
Domnul: Tânărule, ce stradă e asta?
Băiatul: Strada Pacienții…
D: Ești un prost!… înainte, birjar!Birja merge încă o bucată bună… Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curți mari. S-a descălțat de cizme, să-și mai răcorească picioarele. Domnul face semn; birja oprește.
Domnul: Sergent!
Sergentul: Ordonați!
D: Mă rog, nu știi dumneata unde e strada Pacienții?
S: Chiar asta e.
D: Imposibil.
S: Da, domnule, asta e.
D: …la d. Popescu, numărul 11 bis…
S: Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, niște case galbene-n curte, cu marchiză…
D: A !… Atunci feciorul e un stupid!… Mersi!… Întoarce, birjar!
Ehei! Alte vremuri, alte moduri de a înjura („cu un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate”), alte nume de străzi, alte mijloace de transport – dar cu aceeași amprentă de carbon, și, pe cale de consecință, cu aceleași temperaturi toride. Pentru că, vorba celui care la început i-a fost prieten lui Caragiale și apoi i-a devenit dușman, toate-s vechi și nouă toate. Sau unul e în toți, tot astfel precum una e în toate. De asupra tuturora se ridică doar acele termometrelor în lunile lui cuptor.
Pe vremea de „tristă amintire”, indiferent cât, peste 35 de grade, arăta termometrul, oficial ți se spunea că-s 35, poate 36. Fiindcă la 40 de grade orice activitate în aer liber trebuie oprită. Și socialismul se construia peste tot, mai ales în aer liber.
Cred că azi ni se spune fix pe dos. 🙂
Nu, mă, n-au cum să ne spună că sunt 40 de gr. când termometrul arată 30. Dar fac un fel de politica drobului de sare – șase, că vine canicula, cod roșu, cod vișiniu, vedeți c-o să fie 39, dar se resimt ca 50…
Toată propaganda asta pentru o vreme caniculară soră cu moartea creează panică și disconfort psihic, înaintea celui fizic. Când ieși din casă ești gata prăjit, măcar la creier. Atacul de panică, puseul de hipertensiune te pândesc după colț. Când, de fapt, dacă ești bine îmbrăcat (mai acoperit când temperatura exterioară sare de temperatura corpului, ca beduinii), cu capul protejat de pălărie, șapcă, ceva, bine hidratat, mâncat ușor, nebăut alcool și odihnit, organismul are destule mecanisme să se apere de căldură. Plus că zilele toride se țin lanț, capeți un fel de antrenament, nu e ca în deșert, unde noaptea e frig și ziua te topești.
Povestea asta cu urgiile meteo și modificările de climă fac parte din recuzita modernă a principiului „ține-le mintea ocupată!”.
Planeta noastră are miliarde și miliarde de ani în spinare. Și încă se ține bine. Durata noastră pe pământ e cât viața unei drosophile față de a unei broaște țestoase. Nimic! Un spârc.
Dar noi distrugem stratosfera cu spray-uri deodorante, cu exploatare minieră și cu cirezi de vaci nesimțite. În curând, o să intre și buldogul francez pe lista neagră, fiindcă bietul de el trage pârț după pârț, zici că a-nghițit o armă cu aer comprimat. 🙂
Eu ascult poveștile astea, le iau cu titlu de inventar la rubrica „un grup de cercetători britanici”. Dar sunt milioane de oameni educați, care votează, care contează și care pun botul la ele pentru că așa au fost educați: să stea cuminți în bula lor pe net și să înghită numai ce li se livrează de la influensării bulei. Restul e câh, teoria conspirației, comunism.
hai că mi-am pus majuscule! 🙂
Aldus, editează textul lui Caragiale și scoate pauzele dintre rânduri. E obositor așa cum e acum!
Păi da, asta e. Această propagandă pe tema climei, care le susține politicile eco pe care au început deja să le implementeze la adăpostul narațiunii cu schimăbile climatice. Pentru asta au inventat-o pe Greta, pentru asta ne bagă cod roșu la televizor etc. Sigur că la asta mă refer cu „acum e pe dos”.
Cică la o ședință a Comitetului Central s-a luat decizia de micșorare a dimensiunii măsurate de un centimetru pe teritoriul țării noastre, astfel încât bărbații români s-o aibă cea mai lungă. Alternativ, era o lege cu modificarea valorii numărului pi, ca să ne fie mai ușor de memorat. Deci da, asta n-au cum s-o facă. 🙂
Perfect de acord cu argumentația ta. Exact asta este. De asta se duce lumea pe copcă: că facem duș, că mâncăm prea multe ciorbe 😀 și că bem lapte de vacă.
Ce vreau să zic cu dușurile:
(Adrian Onciu, jurnalist, 2 aprilie 2022)
Cică după multe milioane de ani, o planetă a trecut iarăși razant pe lângă Terra și a întrebat-o:
– Ei, cum mai ești, soro?
– Bine, doar că mi-au ieșit niște homo sapiens pe piele.
– Nu-ți face probleme, că și mie mi-au ieșit, dar trec repede!
Am mai strâns textul (cât de cât).
Textul arată bine acum.
Cât privește spusele Margarethei Vestaege, nu pot să zic decât că fiecare nație are câte-o Viorică Dăncilă a ei.
”și ale adolescenților dumneavoastră”??!!
Nu pot decât să mă bucur că, biologic vorbind, n-o să apuc să văd ce fac pe planeta Pământ adolescenții care au făcut dușuri limitate în 2022, peste 50 de ani.
Diferența-i că la noi nu se uita nimeni în gura Vioricăi, în timp ce vocile de la UE dau tonul în Europa.
Diferența dintre ipocrizia politicienilor UE și ipocrizia politicienilor noștri e că europenii câștigă mult mai mulți bani decât ai noștri.
Tot interese meschine de grup îi mână și pe europeni în luptă.
E nostim acum că nu le-a ieșit îmbogățeala din spatele pandemiei (reale), au rămas cu marfă pe stoc și se tot cramponează de câte-o maimuță, de câte-un țânțar, doar-doar mai scot din pârleală.
Pe principiul că dacă am fost oi, de ce n-am putea fi și maimuțe?
Mda, cred cu tarie ca tatuca sta cu lacrimile in batista de asa fronda combativa occidentala, mai ales dupa cate o baie din aia de mos de o ora, cu apa calda, clabuc si rate de cada :D. Probabil are deja tratament pentru spasmele si sughiturile de ras. Ceva mai retard ca diplomatia occidentala actuala (desi e mult spus diplomatie), e grozav de greu de inchipui si cere nespus de multa imaginatie.
Toata treaba mi-a facut pofta de un dus de 15 minute cu apa calda, pe care ma duc sa-l prestez. Take this, kære fru Vestager :))
Păi tu ești rus, de aia nu te solidarizezi!
Slava Ukraini! 😀