Resursele

A fost odată ca niciodată o planetă care, din nu se știe ce motive, a căpătat niște reflexii albăstrui. Posibil din cauza razelor Soarelui ce se oglindeau pe suprafața apelor ei, sau poate la trecerea lor prin stratul de gaz ce o învelea – pentru că am uitat să vă spun că pe acea planetă existau râuri, fluvii, mări și oceane, cratere și munți, flori, faună și păduri, și un început de atmosferă.

La un anumit moment, într-un mod misterios și neelucidat pe deplin nici până azi, pe suprafața acelei planete a apărut Homo Sapiens. Această specie nouă de viețuitoare, deși nu era nici cea mai rapidă, nici cea mai puternică, nici cea mai agilă, nici cea mai rezistentă, nici cea mai longevivă, nici cea mai bine grupată, datorită intelectului superior în comparație cu celelalte forme de viață, a început să se extindă, să se dezvolte, să își construiască unelte și instrumente din ce în ce mai performante, până când, cu ajutorul lor, a obținut într-un final supremația totală în aer, pe sol și în apele acelei planete, care se face că este chiar planeta pe care trăim noi.

După care oamenii au început să cartografieze planeta, să dea un nume fiecărui râu, munte, mare, țărm, insulă, pe care le-au catalogat la modul generic drept resurse. Apoi au început să-și aroge titluri de proprietate asupra lor. Au pus câte un steag sau afiș în dreptul fiecărui munte zicând: „Acesta este muntele meu”, „Nu, acesta este râul meu”, „Ba acesta este nisipul meu”, „Aceasta este pădurea mea”, „Acesta este cărbunele meu” șamd. Neînțelegându-se asupra cine deține care resursă, au început să se certe și chiar să poarte războaie între ei, fiecare dorind să ia în posesie cât mai multe astfel de resurse. Tot cam în acea perioadă au început să se acuze unii pe alții de politici care distrug echilibrul mediului, irosesc anapoda resursele și omoară planeta. Și acesta este momentul la care ne aflăm în prezent.

La un anumit moment din viitor, fie că va fi peste o sută de ani sau peste o mie de milioane de ani, pe această planetă nu va mai exista niciun om. Edificiile construite de ei – orașe, mașini, fabrici, avioane, sateliți – se vor prăbuși, iar urmele lor vor fi înghițite într-un final de colții nemiloși ai timpului. Singurele lucruri ce vor rămâne atunci vor fi: munții, râurile, văile, pietrele, subsolul cu straturile și minereurile lui, craterele, metalele grele șamd, în diverse tipare și combinații.

Adică, planeta și resursele ei. Și cine poate spune dacă nu cumva își va recăpăta chiar și nuanța sau reflexiile albăstrui…

7 Replies to “Resursele”

  1. Un viitor ecologist posibil dar putin probabil! După realitatea actuală noi suntem capabili sa disparem cu planeta cu tot!
    Prefer însă viitorul lui Hristos transmis prin Apostolul Ioan chiar daca si asta inseamnă multa suferintă!

  2. “datorită intelectului superior în comparație cu celelalte forme de viață,” (Oare… ?) “Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.”

  3. @Ioan Sperling

    Nu dispărem cu tot cu planetă, nici măcar dacă punem de-un bairam nuclear. Planeta a fost aici înaintea noastră și o să rămână aici după noi. Sic transit gloria mundi.

    Eu cred că viitorul prefigurat de Ioan este o posibilitate. Remember Ninive?

    @Iosif

    Da, dar șarpele biblic nu cred că e din specia viperelor sau a anacondelor. 🙂

  4. Nu stiu ce sa zic sau cum sa zic dar inainte de Sapiens erau Nyasasaurus parringtoni, nu inteleg de ce nu ai amintit si de ei, iar eu planeta o vad verde. Nu stiu ce a vrut sa spuna Iosif cu Aici e… șopârla ! 🙂 )) cand eu vad clar ca Aici e veverita!
    Salutari Aldus! Salutari de la Agigea! See you!!!

  5. Oricum Aldus, Felicitari! 8 like-uri reprezinta vreo 20 de vizualizari. E ceva. Se vede ca te straduiesti. E bine. Tine-o tot asa. Pana la pensie ajungi suta cu bataie.

  6. Viața unui om cuprinde o mulțime de lucruri: somn (6-9 ore pe zi), mâncat (1-2 ore pe zi), muncă (6-10 ore pe zi) etc. Totuși, regizorul unui film nu-ți va arăta toate aceste activități. Adică, nu-l vei vedea pe protagonist dormind o treime din durata filmului, și nici jucând Solitaire la muncă. Regizorul va selecta doar anumite crâmpeie din viața personajelor, în funcție de mesajul pe care dorește să-l transmită în acel film. În mod similar, am selectat și eu doar Homo Sapiens. Dinozaurii, Homo Errectus sau mai știu eu ce alte forme de viață ar fi fost irelevante pentru mesajul articolului meu.

    Like-ul tău valorează cât 1000 de alte like-uri, deci am depășit mia de vizitatori pe zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *