Răul este relativ

Într-un sat aflat pe malul unei ape, un om a construit un pod peste râu și apoi a început să le ceară câte un leu celor care voiau să treacă râul pe podul lui. Sătenii nu-l iubeau deloc pe acel om, din cauză că vechiul pod era gratis. Dar vechiul pod era mai departe, iar pentru a-l traversa trebuiau să ocolească. Așa că treceau pe podul lui și-i plăteau, dar nici măcar nu-l salutau.
Anii au trecut și, ajuns pe patul morții, podarul a fost întrebat de băiatul cel mare care-i este ultima dorință. Bătrânul a răspuns:
– Nu am fost bun cu oamenii. Am luat bani de la ei, așa că nu m-au iubit și nu m-au prețuit deloc în timpul vieții. Aș vrea ca, măcar după moarte, să se gândească altfel la mine, nu ca la cel care i-a jecmănit de câte un leu de fiecare dată când voiau să treacă râul. Mi-aș dori să mă păstreze în memorie într-o lumină mai bună.
Feciorul i-a răspuns:
– Bine, am să-ți îndeplinesc dorința.
După moartea tatălui, băiatul a ridicat taxa de trecere a podului la 3 lei.
– Ce nesimțit, au început să spună sătenii, taică-său a fost un om ca pâinea caldă, ne cerea doar un leu!

După cum vedeți, răul este relativ. Și râul. Și orice altceva:

6 Replies to “Răul este relativ”

  1. Eu nu văd nici un rău în poveste. Omul a făcut ceva bun. Faptul că el a construit un pod a fost remarcabil. A construit ceva să ușureze deplasarea tuturor. Foarte bine că percepea o taxă dacă așa a considerat de cuviință. Egoist ar fi fost doar dacă încercuia zona cu sârmă ghimpată și se folosea doar el de pod iar restul satului rămânea izolat. Faptul că a regretat pe patul morții o consider slăbiciune de moment asta pentru a face finalul oarecum dramatic. Vezi Doamne să lași în urma ta o alta imagine decât cea reală. O prostie fără rost. Si-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa și așa. Fine

  2. > Eu nu văd nici un rău în poveste.

    Ceea ce demonstrează, încă o dată, că răul este relativ. 🙂

  3. Interesantă perspectivă. Poți să detaliezi, te rog? De ce anume spui că binele este relativ și răul absolut? Ce înțelegi prin asta?

  4. În facerea de bine poate exista și ceva, ceva rău, că vorba ceea Facerea de bine e futere de mamă
    Facerea de bine este limitată, că vorba ceea Grăbeşte-te să faci bine cât poţi, că nu ai putinţa să-l faci oricând
    Facerea de bine dispare repede
    În facerea de rău nu există nici o formă de bine – rău faci rău găsești
    În facerea de rău nu există limitare, deci din rău în mai rău
    Exemplu de rău absolut – Pedeapsa cu moartea

  5. @Olga

    Ai argumentat cu niste vorbe din popor, care, intre noi fie vorba, exprima perfect mentalitatea pagubasa care ne caracterizeaza. Mai trebuia sa spui si aia cu “drumul spre iad… ” si era tabloul complet, chit ca asta exista si pe la altii. Cu un astfel de mindset, oricate evenimente s-ar intampla, toate (sau majoritatea) vor fi catalogate drept “rele”.

    “Facerea de bine dispare repede” – dispare la fel de repede pe cat dispare si recunostinta.

    Cred ca celebra filosofie Yin & Yang ilustreaza cel mai bine aceasta dualitate de bine/rau, daca tot vrem sa ne raportam doar in aceasta perspectiva

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *