Produse de lux: dozator de săpun lichid

În seara asta am văzut la Lidl un dozator (sau rezervor sau dispenser etc) de săpun lichid, cu corpul din plastic alb netransparent și capacul din bambus, cu capacitatea de 288 ml, căruia nu i-am făcut poză, dar care arăta cam așa:

dozator săpun

Doar că gâtul și capul erau metalice, gâtul mai subțire iar „trompa” cilindrică și mai lungă. În orice caz, mie mi-a plăcut. Prețul undeva spre 18 lei.

Și, desigur, nu l-am cumpărat. Știți de ce? Pentru că e un produs de lux. Ce înseamnă produs de lux? Conform dexului, un produs elegant, select, rafinat, de prim rang, de calitate superioară, extrem de confortabil, somptuos și care nu deservește o necesitate. Acuma, de foarte bună calitate n-o fi fost el, căci plastic, de unde și prețul relativ mic (dați o căutare pe net sau uitați-vă prin magazine și veți găsi cu 30-200 de lei), dar chiar și așa, este un produs nenecesar. De banii ăștia îți iei, tot de la Lidl, două săpunuri lichide Cien cu cânepă a câte 250 ml (8.50 lei bucata) sau două săpunuri lichide Palmolive a câte 300 ml (7.50 lei bucata) sau 3 săpunuri lichide Cien din gama obișnuită, a câte 500 ml (5 lei bucata). Fiecare cu tot cu dozatorul aferent. Dozatoare ce pot fi apoi utilizate și pentru alte săpunuri lichide.

De ce ți-ai cumpăra, prin urmare, un dozator separat, când de banii respectivi poți cumpăra mai multe dozatoare cu săpun cu tot, și chiar săpun de bună calitate sau premium? Doar ca să ai un dozator nemarcat, astfel încât cine intră la tine în baie să nu știe ce săpun folosești de miroase atât de frumos și să-și facă o impresie mișto despre tine? 🙂 Sau ca să dea mai bine la ochi?

În concluzie, un dozator ca cel de mai sus (nu vorbim de cele cu senzori sau alte minuni, care pot aduce ceva în plus) e un exemplu tipic de produs de lux (iar faptul că unele costă chiar 50 sau 100 de lei nu face decât să întărească acest adevăr), motiv din care am decis să nu arunc 18 lei pe el. Oricum, revenind acasă, mi-am amintit că am un set mai vechi de accesorii de baie, din 4 piese, între care și un dozator de săpun lichid, set cumpărat mai demult tot de la Lidl și pe care l-am lăsat să adune praf într-un sertar sau dulap. Și, într-adevăr, l-am găsit și e fix ca acesta:

set accesorii baie miomare

cu singura diferență că al meu are culoarea gri închis spre indigo. Prețul întregului set a fost de 14 lei atunci, redus de la 20. Însă mecanismul cu pompă al dozatorului este din plastic și nu se simte la fel de bine la apăsare (nici nu-mi inspiră încredere că va fi la fel de rezistent în timp sau la fel de precis în dozare). Dar nu-i problemă, că mâine merg din nou la Lidl și-l cumpăr pe cel cu 18 lei.

(Și apoi îl dosesc bine într-un sertar.)

12 Replies to “Produse de lux: dozator de săpun lichid”

  1. Pai si care-i problema cu produsele nenecesare? Ca astea-s majoritatea. N-ai nevoie de doua furculite, te descurci cu una. Si, de fapt, de ce ti-ar trebui furculita cand poti si cu mana? Si poti face rationamentul asta pentru orice. Motivul pentru care cineva ar cumpara oricare din ororile de mai sus e fiindca, inainte de a fi necesare, lor li se par frumoase :).

  2. Nu-i nicio problemă, dar tacâmurile în general se vând la set, nu la bucată, și-ți trebuie mai mult de una, că nu mănânci singur, iar uneori ai și musafiri. 🙂

    Există totuși o diferență între „nu-mi e necesară furculița pentru că pot mânca și cu mâna” 🙂 și „nu-mi e necesar dozatorul de săpun pentru că am deja 10 de la săpunurile precedente (dacă nu le-am aruncat) și pentru că fiecare nou săpun vine cu un dozator”. În primul caz, furculița aduce un plus de confort față de degete, pe când în cazul al doilea dozatorul separat nu aduce nimic în plus față de dozatorul care vine oricum la pachet cu săpunul lichid (decât eventual aspectul fizic, senzația tactilă etc, adică fix chestiile care se încadrează la lux). 😛

  3. Mamă Alduse ce zgârcit ești….. Eu îl cumpărăm chiar daca nu îmi folosea din mila pentru producător și îl dădeam de pomană

  4. @Vladen

    N-am noțiunea, dar acum am dispenserul. 😀

    @AdAmA5

    Între timp a revenit. 🙂

    @Stil

    Mai bine zgârcit decât milos pentru producător. 😀

  5. Cu tot respectul, Aldus, aici ești pe lângă. Ai ales din toate explicațiile DEX-ului ce contează cel mai puțin: că nu deservește o necesitate. Și recipientul din poză nu deservește o necesitate pentru mulți dintre noi. Dar e „elegant, select, rafinat, de prim rang, de calitate superioară, extrem de confortabil, somptuos” E pe dracu!
    E un bidon infect, de plastic (plasticul e cel mai puțin indicat material pentru recipiente, fiindcă nu e deloc indiferent la conținut, interacționează chimic cu majoritatea fluidelor) și nu cred că la 18 lei dopul dispersor e din bambus. Și chiar dacă ar fi, ce contează asta, din moment ce contenitorul e de plastic? Deci nu e de lux, oricum l-ai privi.
    Mai departe zici că orice săpun lichid vine ambalat în propriul lui dispersor, de ce să vrei un dispersor pentru transvazare?
    Uite de ce: dacă dispersorul tău, care face parte din designul băii (sunt oameni care vor să vadă numai lucruri frumoase și armonizate estetic în jur) e făcut dintr-un material neutru (sticlă, ceramică, inox și ce-o mai exista, în afară de plastic) și e suficient de greu, încât să aibă stabilitate și când e aproape gol, atunci o să preferi să transferi săpunul lichid în el. Dacă folosești un săpun lichid preparat artizanal, deci nu-l cumperi în ambalaj adecvat, iar e bun dispersorul tău de-acasă.
    Eu nu folosesc dispersoare de săpun lichid, fiindcă îmi place codrul de săpun solid, deci discuția până aici e pur teoretică.
    Dar în final zici ceva despre săpunuri Cien, de la Lidl. Băi, potoliți-vă! Faceți economie la becuri, la haine noi (există SH de bună calitate la prețuri modice), încercați variantele DIY (ceea ce eu numesc ce-am mai bricolat), tundeți-vă singuri, fumați țigări făcute artizanal, dar nu vă mai spălați cu detergenți auto pe mâini și pe corp! E corpul vostru, nu un corp de clădiri!
    Cu cânepă?! Cu ce cânepă? Știi cât ar trebui să coste un săpun cu ulei extras la rece dintr-o plantă?
    Știi cum ar trebui să arate planeta noastră dacă toate produsele declarate a conține propolis, ar conține propolis? Ca un stup de dimensiunile pământului, în care există „n” vizuini-enclavă în care se adăpostesc oameni.

  6. @Renata De aia din astea cumpara doamnele, ca va pricepeti. Eu habar n-am ce sapun avem, ia sa ma uit (sigur nu e ala cu nu exista Lidl).

  7. După ceva documentare, se pare că ai dreptate: marea majoritate a săpunurilor pe care le folosim noi, oamenii de rând – sau cel puțin a celor ieftine – sunt detergenți. Totuși, mai blânzi cu pielea decât un detergent de vase sau de rufe. Din punctul ăsta de vedere, cred că nu-i cu totul greșit să le evaluezi din prisma felului în care se simte pielea ta după ele. Se zice că tradițional se foloseau săpunuri naturale, dar poate în antichitate, pentru că bunicii noștri spălau hainele cu sodă atât de caustică, încât li se crăpau mâinile. Și totuși, câți dintre ei au murit de cancer de piele? Subiectul rămâne deschis.

    În orice caz, ce mărci de săpun folosești sau îți plac?

  8. Orice gel de duș pentru copii și săpunuri de mâini solide, banale: Nivea, Dove, Protex… ce e prin Mega. La cât de des mă spăl pe mâini la prăvălie, ar fi culmea să mă spăl acasă cu vreun farafastîc!

  9. Păi și acestea, Renata, sunt tot detergenți. Iar gelurile de duș, ca și șampoanele, nu tot în plastic vin? Deși, la câte chimicale conțin, interacțiunea cu plasticul e ultima mea grijă. 🙂

    Am văzut însă, zilele acestea, și săpunuri naturale. Costă mai mult, dar mno. Din ce înțeleg, la cele uzuale avem următoarele probleme:

    – prezența parabenilor (oriceprefixparaben), adică a conservanților;
    – prezența PEG-urilor (emulsifianților petrolieri);
    – prezența coloranților sintetici – pentru că acea culoare nu e de la infimul extras de fruct sau de plantă;
    – prezența aromei (pafrum/fragrance) – sub umbrela asta pot intra complexuri cu câteva mii de compuși, care nu trebuie menționați explicit;
    – prezența SLS (Sodium Laureth Sulfate) sau SLES și a sulfaților
    etc.

    Pe lângă toxicitatea proprie, unele astfel de substanțe – chiar și cele care sunt obținute din materie vegetală sau animală – pot fi contaminate, în funcție de procesul obținerii lor, cu substanțe cancerigene.

    Pe de altă parte, nici pielea nu-i chiar atât de sensibilă cum pare la prima vedere.

    Eu am acasă, tot de la Lidl, un șampon Cosmeplant cu proteine de grâu și extrase din 7 plante, încă neînceput, pe care scrie „Nu conține coloranți, parabeni, siliconi și parafine”. Dar tot conține un PEG-7 și SLS.

    Am găsit și la noi săpunuri care cică sunt mișto, ca de exemplu Dr. Bronner’s, cam la 30 de lei codrul de 140 de grame. Dar dacă te speli cu Nivea, Dove și Protex, adică tot cu săpunuri de om obișnuit pe care le folosesc și eu, încearcă fără nicio reținere săpunurile lichide de la Lidl, care sunt super! 🙂 😉

Leave a Reply